© Vatican Media
Sâmbătă, beatificările a doi martiri ucişi în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial

Eduard Profittlich (1890-1942) la Tallinn în Estonia

Păstorul fidel care nu a părăsit turma

Primul episcop din Estonia, martirul iezuit Eduard Profittlich, va deveni sâmbătă, 6 septembrie 2025, şi primul fericit al Bisericii din ţara baltică. El va fi ridicat la cinstea altarelor la Tallinn, iar pentru a-i întâmpina pe toţi pelerinii, ceremonia - prezidată de cardinalul dominican Christoph Schönborn în numele papei - va avea loc în Piaţa Libertăţii.

Născut pe 11 septembrie 1890, în Birresdorf, Germania, Profittlich a fost al optulea dintre zece copii. Părinţii săi erau agricultori oneşti şi harnici din regiunea Rinului. Viaţa de zi cu zi în casa lor modestă era intens alimentată de credinţă şi de exprimarea acesteia în sacramente, în devoţiuni şi în alte practici.

Deşi tatăl şi mama sa se bazau pe Eduard pentru a continua activitatea agricolă a familiei, el, răspunzând la chemarea lui Dumnezeu la preoţie, a intrat în seminarul diecezan din Trier în 1912, la vârsta de 22 de ani.

Fratele său, Peter, cu doisprezece ani mai mare, care intrase în Societatea lui Isus, a fost trimis în Brazilia şi hirotonit preot. A murit la vârsta de 37 de ani şi a fost, fără îndoială, un punct de referinţă pentru Eduard, care, în 1913, a simţit şi el vocaţia pentru iezuiţi şi a intrat în ordinul fondat de Sfântul Ignaţiu de Loyola. Întrucât Societatea lui Isus fusese expulzată din Germania, iar situaţia politică complexă i-a obligat pe iezuiţi să se instruiască în străinătate, Profittlich a studiat filozofia şi teologia la Valkenburg, Olanda, apoi a desfăşurat un an de serviciu social la spitalul militar din Verviers, Belgia, în timpul Primului Război Mondial. A primit hirotonirea sacerdotală pe 27 august 1922, la Valkenburg şi s-a oferit pentru misiunea din Rusia, care la acea vreme era încredinţată Societăţii lui Isus.

În acest scop, între 1923 şi 1924, a aprofundat studiile la Colegiul Maxom "Preasfânta Inimă a lui Isus" din Cracovia, în Polonia. În acelaşi timp, a cultivat devoţiunea faţă de Maria şi faţă de Preasfânta Inimă, a cărei spiritualitate avea să o promoveze ulterior în Estonia.

Între 1925 şi 1928, a locuit în Opole (în Polonia de astăzi) şi între 1928 şi 1930 în Hamburg (Germania), unde activitatea sa pastorală este amintită şi astăzi. După ce şi-a depus ultimele voturi la 2 februarie 1930, la sfârşitul aceluiaşi an a obţinut ceea ce avea să fie ultima sa destinaţie pentru aproximativ un deceniu: parohia "Sfinţii Petru şi Paul" din Tallinn.

Pe 11 mai 1931, la vârsta de 40 de ani, a fost numit de Pius al XI-lea al doilea administrator apostolic din istoria Estoniei şi primul care a locuit acolo. La acea vreme, în "Ţara Mariei" - aşa cum este cunoscută ţara baltică din 1215, fapt amintit de Papa Francisc în 2018 - existau puţin peste o mie de catolici.

Profittlich s-a angajat cu tenacitate, contribuind la creşterea Bisericii locale, ai cărei membri includeau o numeroasă reprezentanţă poloneză şi germană, prin construirea de biserici, distribuirea de cărţi şi materiale religioase, apostolatul presei, promovarea unităţii creştine în colaborare cu Bisericile protestante şi ortodoxe, asistenţa acordată familiilor şi tinerilor, exerciţii spirituale şi cateheza pentru adulţi. S-a făcut cunoscut şi prin predici şi prin scrierile teologice şi pastorale.

În 1935, i s-a acordat cetăţenia estoniană. Numit arhiepiscop de Pius al XI-lea, a fost hirotonit pe 27 decembrie 1936 şi şi-a ales ca motto episcopal Fides et pax. Cei peste 3.000 de catolici au avut un nou păstor, iar activitatea sacramentală, asistenţa socială şi educativă, vocaţiile sacerdotale indigene şi prezenţa vieţii consacrate au crescut.

Dar în 1940, a început Via crucis a micii comunităţi şi a arhiepiscopului său. Două ocupaţii ale Uniunii Sovietice (1940-1941 şi 1944-1991), întrerupte de o ocupaţie germană (1941-1944), au schimbat destinul naţiunii.

Din cauza originii sale, Monseniorului Profittlich i s-a oferit repatrierea în Germania. Cum ar fi trebuit arhiepiscopul să reacţioneze în faţa acestei posibilităţi? Activitatea pastorală în Estonia devenea din ce în ce mai dificilă, cu persecuţia sovietică ce dărâma tot ceea ce fusese construit în ultimii zece ani. După un lung proces de discernământ personal şi de consultări la Roma - şi luând în considerare grija lui Pius al XII-lea pentru binele credincioşilor, dar lăsându-i decizia finală - prelatul a ales să rămână alături de catolicii săi din Estonia: "Este corect ca păstorul să fie alături de turmă, împărtăşind fericirea sa şi nenorocirea sa", a recunoscut el.

Pe 8 februarie 1941, el a scris familiei sale din Germania: "Rareori m-am simţit atât de fericit în viaţa mea ca în acea după-amiază de joi, după ce am luat decizia mea; şi niciodată n-am celebrat Sfânta Liturghie cu atâta devoţiune ca vinerea trecută, a doua zi după decizia mea. Aş fi vrut să le spun tuturor cât de bun este Dumnezeu cu noi atunci când ne dăruim complet Lui (...). Nu ştiu ce s-ar putea întâmpla în viitor. Dar de un lucru sunt sigur acum: voinţa lui Dumnezeu este ca eu să rămân aici, iar asta mă face fericit, şi înfrunt viitorul cu mare speranţă. Orice s-ar întâmpla, ştiu că Dumnezeu va fi cu mine. Şi atunci totul va fi bine. Şi viaţa mea şi - dacă s-ar întâmpla - moartea mea vor fi o viaţă şi o moarte pentru Cristos. Acesta ar fi cel mai frumos sfârşit al existenţei mele".

În noaptea de 27 iunie 1941, Profittlich a fost arestat şi deportat la Kirov, în Rusia. După torturi teribile şi interogatorii foarte dure, a fost acuzat oficial de activitate contrarevoluţionară şi condamnat la moarte. Apelul său a fost respins. Mulţi ani mai târziu, s-a aflat că, din cauza maltratărilor suferite în închisoare, murise pe 22 februarie 1942, înainte de a fi executat.

Amintirea sa este încă vie la Trier şi mai ales în Estonia, în actuala şi recenta (2024) dieceză de Tallinn, care va avea în Profittlich pe primul său fericit. Credinţa, curajul, sacrificiul şi conduita exemplară constituie moştenirea spirituală a acestui misionar iezuit, semn al sfinţeniei Bisericii.

Pascual Cebollada,
postulator al Societăţii lui Isus

(După L'Osservatore Romano, 5 septembrie 2025)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu