|
| © Vatican Media |
Exemplu de speranţă pentru cei care trăiesc războiul
Nici politician, nici soldat, ci un preot fidel slujirii sale până la moarte: viaţa lui Petru Paul Oros poate fi rezumată astfel. Preot de rit bizantin al eparhiei de Mukachevo şi martir, va fi beatificat sâmbătă, 27 septembrie, la ora 11.00, la Bilky, Ucraina. Ritul va fi prezidat de cardinalul Grzegorz Ryś, arhiepiscop de Łódź, Polonia, şi reprezentant al papei.
Petru Oros s-a născut pe 14 iulie 1917, în satul Bir, Ungaria, într-o familie din Transcarpatia (Ucraina), regiunea în care tatăl său, Ivan, preot greco-catolic, fusese trimis să-şi desfăşoare slujirea. După moartea lui Ivan, în 1919, Petru, împreună cu fratele şi mama sa, s-a mutat în satul Bereznyky, în districtul Svalyava, unde locuia bunicul său, părintele Kirilo Rakovsky.
În 1921, familia Oros s-a mutat în satul Keretsky. Cinci ani mai târziu, în 1926, micuţul Peter, la vârsta de nouă ani, şi-a pierdut mama şi a fost luat în grija familiei unui alt preot greco-catolic din satul Skotarske.
În 1942, a fost hirotonit preot în Dieceza de Mukachevo. Şi-a desfăşurat slujirea într-o perioadă în care regimul sovietic încerca să suprime Biserica Greco-Catolică. În 1949, a fost interzisă desfăşurarea activităţilor pastorale, iar toate lăcaşurile de cult de acest rit au fost închise. Însă părintele Petru a refuzat să treacă la Biserica Ortodoxă controlate de stat, ci a rămas fidel vocaţiei sale. A acţionat clandestin: a celebrat slujbe religioase, a sprijinit credincioşii, i-a slujit pe cei care refuzau să renunţe la credinţa lor. Pe 27 august 1953, a fost ucis de un agent al serviciilor secrete (NKVD) în satul Zarichchia, lângă Irshava, în faţa credincioşilor săi.
Era ajunul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, iar mulţi credincioşi se adunaseră pe dealurile din Komyatyi. Părintele Petru a ascultat spovezi toată noaptea şi a celebrat Dumnezeiasca Liturghie. Unii dintre cei prezenţi au observat o persoană suspectă printre cei care se apropiau de spovadă. L-au alertat apoi pe părintele Petru, care şi-a dat seama că este în pericol, dar a rămas la locul său până în zori.
Găsindu-se acolo, serviciile secrete l-au ridicat şi l-au dus cu forţa în satul Zarichchia. Pe drum, lângă un crucifix - care încă există - preotul s-a adresat poliţiştilor cu aceste cuvinte: "Vă rog, lăsaţi-mă să plec!". A primit un răspuns crunt: "Roagă-te, pentru că s-a terminat pentru tine!".
Preotul a îngenuncheat apoi şi a consumat Euharistia pe care o avea cu el. La scurt timp după aceea, s-au auzit două împuşcături în spatele lui. Un glonţ i-a trecut prin bărbie, rănindu-l mortal, iar acesta a căzut la pământ.
Ucigaşul s-a lăudat ulterior cunoscuţilor cu "fapta" sa: pentru uciderea părintelui Petru, a primit 500 de ruble, ceea ce în 1953 era aproape echivalentul întregului salariu al unui agricultor pentru două luni de muncă.
Locul de înmormântare al părintelui Petru a rămas secret timp de 39 de ani. Abia după legalizarea Bisericii Greco-Catolice au fost găsiţi martori care, sub jurământ, au relatat unde a fost înmormântat trupul. După evaluările necesare ale experţilor, exhumarea solemnă a rămăşiţelor pământeşti ale viitorului fericit a avut loc pe 23 august 1992. Înmormântarea a avut loc a doua zi; moaştele au fost aşezate în capela de lângă biserica din satul Bilky, unde sunt păstrate şi astăzi şi unde mulţi credincioşi au mers în pelerinaj de-a lungul anilor.
Pe 5 august 2022, Papa Francisc a semnat decretul prin care se recunoştea martiriul preotului. Cu toate acestea, ceremonia de beatificare a fost amânată de mai multe ori, fie din cauza războiului din Ucraina, fie a morţii Papei Francisc pe 21 aprilie. Odată cu alegerea lui Leon al XIV-lea la scaunul pontifical, beatificarea părintelui Oros a fost în cele din urmă stabilită pentru 27 septembrie 2025.
Viaţa şi moartea acestui preot sunt un exemplu de curaj şi speranţă pentru ucraineni şi pentru toţi cei care trăiesc războiul astăzi. Nu a fost nici politician, nici soldat. Arma sa a fost fidelitatea faţă de slujirea sa şi refuzul de a se supune forţei care voia să distrugă Biserica sa şi demnitatea poporului.
Această alegere l-a făcut pe părintele Pietro Oros nu numai un preot fidel, ci şi un martor şi un martir la numai 36 de ani.
Dar tocmai datorită unor decizii ca aceasta este păstrată demnitatea umană, pentru că el a rămas alături de poporul său, chiar şi atunci când asta însemna să rişte moartea. O alegere similară este făcută astăzi de mulţi ucraineni: soldaţi pe front, voluntari, capelani şi medici.
Beatificarea iminentă a lui Petru Oros nu va fi numai un eveniment ecleziastic, ci şi o ocazie, pentru societatea ucraineană, de a vedea că lupta pentru libertate are rădăcini adânci. Povestea acestui preot nu este distantă sau abstractă; mai degrabă este un avertisment pentru a aminti că libertatea şi demnitatea merită să fie apărate cu preţul vieţii.
Mons. Teodor Matsapula,
episcop de Mukachevo de rit bizantin
(După L'Osservatore Romano, 26 septembrie 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
