|
| © Vatican Media |
Iubiţi fraţi şi surori,
Suntem adunaţi în rugăciune în această seară, împreună cu Maria, Mama lui Isus, aşa cum obişnuia să facă prima Biserică din Ierusalim (Fap 1,14). Toţi împreună, perseverenţi şi uniţi, nu ne obosim să mijlocim pentru pace, dar al lui Dumnezeu care trebuie să devină cucerirea noastră şi angajarea noastră.
Spiritualitatea mariană autentică
În acest Jubileu al spiritualităţii mariane, privirea noastră de credincioşi caută în Fecioara Maria călăuza pelerinajului nostru în speranţă, privind la virtuţile ei umane şi evanghelice, a căror imitare constituie cea mai autentică devoţiune mariană (cf. Conciliul al II-lea din Vatican, Constituţia dogmatică Lumen gentium, 65.67). Asemenea ei, prima dintre credincioşi, vrem să fim un sân primitor al Celui Preaînalt, "cort umil al cuvântului, mişcat numai de vântul Duhului" (Sf. Ioan Paul al II-lea, Angelus, 15 august 1988). Asemenea ei, prima dintre discipoli, cerem darul unei inimi care ascultă şi devine fragment din cosmosul ospitalier. Prin ea, Femeie îndurerată, puternică, fidelă, cerem să ne obţină darul compasiunii faţă de fiecare frate şi soră care suferă şi faţă de toate creaturile.
Să privim la Mama lui Isus şi la acel mic grup de femei curajoase de lângă Cruce, pentru a învăţa şi noi să stăm ca şi ele lângă infinitele cruci ale lumii, unde Cristos este încă răstignit în fraţii săi, pentru a duce alinare, comuniune şi ajutor. În ea, soră de umanitate, ne recunoaştem şi, cu cuvintele unui poet, îi spunem:
"Mamă, tu eşti fiecare femeie care iubeşte;
mamă, tu eşti fiecare mamă care plânge
un fiu ucis, un fiu trădat.
Aceşti fii niciodată terminaţi de ucis" (D. M. Turoldo).
Sub ocrotirea ta căutăm refugiu, Fecioară a Paştelui, împreună cu toţi cei în care continuă să se împlinească pătimirea Fiului tău.
Faceţi ceea ce vă va spune
În Jubileul spiritualităţii mariane, speranţa noastră este luminată de lumina blândă şi perseverentă a cuvintelor Mariei pe care ni le transmite evanghelia. Şi dintre toate, sunt preţioase ultimele rostite la nunta din Cana, când, arătând spre Isus, le spune slujitorilor: "Faceţi tot ce vă va spune" (In 2,5). Apoi nu va mai vorbi. De aceea, aceste cuvinte, care sunt aproape un testament, trebuie să le fie foarte dragi copiilor ei, ca orice testament al unei mame.
Orice vă spune el. Ea este sigură că Fiul va vorbi, cuvântul său nu s-a terminat, încă creează, generează, lucrează, umple lumea cu primăveri şi amforele sărbătorii cu vin. Maria, asemenea unui indicator, orientează dincolo de ea însăşi, arată că punctul de sosire este Domnul Isus şi cuvântul său, centrul spre care converg toate, axa în jurul căreia se învârt timpul şi veşnicia.
Faceţi cuvântul său, recomandă el. Faceţi evanghelia, faceţi-o gest şi trup, sânge şi carne, trudă şi zâmbet. Faceţi evanghelia, şi viaţa se va transforma, din goală în plină, din stinsă în aprinsă.
Faceţi tot ce vă spune: toată evanghelia, cuvântul exigent, mângâierea consolatoare, mustrarea şi îmbrăţişarea. Ceea ce înţelegi şi, de asemenea, ceea ce nu înţelegi. Maria ne îndeamnă să fim ca profeţii: să nu lăsăm niciunul dintre cuvintele sale să se irosească (cf. 1Sam 3,19).
Şi printre cuvintele lui Isus pe care nu vrem să le lăsăm să treacă, unul răsună în mod deosebit astăzi, în această veghe de rugăciune pentru pace: cel adresat lui Petru în Grădina Măslinilor: "Pune-ţi sabia la loc" (cf. In 18,11). Dezarmează mâna şi mai înainte de asta inima. După cum am avut ocazia să subliniez cu alte ocazii, pacea este dezarmată şi dezarmantă. Nu este descurajare, ci fraternitate, nu este ultimatum, ci dialog. Nu va veni ca rod al victoriilor asupra inamicului, ci ca rezultat al semănării seminţelor de dreptate şi de iertare curajoasă.
Pune sabia la loc este cuvânt adresat puternicilor lumii, celor care călăuzesc destinele popoarelor: aveţi îndrăzneala dezarmării! Şi este adresat în acelaşi timp fiecăruia dintre noi, pentru a ne face tot mai conştienţi că pentru nicio idee, sau credinţă, sau politică noi nu putem ucide. Inima trebuie dezarmată mai întâi, căci dacă nu este pace în noi, nu vom da pace.
Între voi să nu fie aşa
Să-l ascultăm din nou pe Domnul Isus: cei mari ai lumii îşi construiesc imperii cu puterea şi banii (cf. Mt 20,25; Mc 10,42), "Dar voi să nu faceţi aşa" (Lc 22,26). Dumnezeu nu face aşa: Învăţătorul nu are tronuri, ci se încinge cu un ştergar şi îngenunchează la picioarele fiecăruia. Imperiul său este micul spaţiu care este suficient pentru a spăla picioarele prietenilor săi şi a avea grijă de ei.
Este, de asemenea, o invitaţie de a dobândi o perspectivă diferită pentru a privi lumea de jos, cu ochii celor care suferă, nu cu ochii celor mari; pentru a privi istoria cu ochii celor mici, nu cu perspectiva celor puternici; pentru a interpreta evenimentele istoriei cu punctul de vedere al văduvei, al orfanului, al străinului, al copilului rănit, al exilatului, al fugarului. Cu privirea naufragiatului, a săracului Lazăr, aruncat la uşa bogatului. Altminteri nimic nu se va schimba vreodată şi nu va apărea un timp nou, o împărăţie a dreptăţii şi a păcii.
Aşa face şi Fecioara Maria în cântarea Magnificat, când îşi pleacă privirea asupra punctelor de fractură ale omenirii, unde se produce distorsiunea lumii, în contrastul dintre umili şi puternici, dintre săraci şi bogaţi, dintre sătui şi flămânzi. Şi îi alege pe cei mici, se află alături de cei din urmă ai istoriei, pentru a ne învăţa să ne imaginăm, să visăm împreună cu ea ceruri noi şi un pământ nou.
Fericiţi sunteţi voi
Faceţi tot ce vă spune. Şi noi ne angajăm pentru ca să devină carne şi pasiune, istorie şi acţiune a noastră marele cuvânt al Domnului: "Fericiţi sunteţi voi, făcătorii de pace" (cf. Mt 5,9).
Fericiţi sunteţi voi: Dumnezeu dăruieşte bucurie celor care produc iubire în lume, bucurie celor care, în locul victoriei asupra duşmanului, preferă pacea cu el.
Curaj, înainte, pe cale, voi care construiţi condiţiile pentru un viitor de pace, în dreptate şi în iertare; fiţi blânzi şi determinaţi, nu lăsaţi să vă cadă braţele. Pacea este un drum, iar Dumnezeu merge cu voi. Domnul creează şi răspândeşte pacea prin prietenii săi împăcaţi în inimă, care la rândul lor devin făcători de pace, instrumente ale păcii sale.
Ne-am adunat în această seară în rugăciune în jurul Mariei, Mama lui Isus şi Mama noastră, ca primii discipoli din cenacol. Către ea, femeie împăcată în adâncul ei, Regina Păcii, ne adresăm:
Roagă-te împreună cu noi, Femeie credincioasă, sân sacru pentru Cuvânt.
Învaţă-ne să ascultăm strigătul săracilor şi al mamei Pământ,
atenţi la chemările Duhului în taina inimii,
în viaţa fraţilor, în evenimentele istoriei,
în suspinul şi în jubilarea creaţiei.
Sfântă Marie, mamă a celor vii,
femeie puternică, îndurerată, fidelă,
Fecioară mireasă lângă crucea
unde se consumă iubirea şi izvorăşte viaţa,
fii tu călăuza angajării noastre de slujire.
Învaţă-ne să stăm împreună cu tine lângă infinitele cruci
unde Fiul tău este încă răstignit,
unde viaţa este mai ameninţată;
să trăim şi să mărturisim iubirea creştină,
rimind în fiecare om un frate;
să renunţăm la egoismul monoton,
să-l urmăm pe Cristos, adevărata lumină a omului.
Fecioară a păcii, poartă de speranţă sigură,
primeşte rugăciunea fiilor tăi!
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
