|
| © Vatican Media |
Ciclu de cateheze. Jubileul 2025. Isus Cristos, speranţa noastră. I. Copilăria lui Isus. 2. Vestea adusă Mariei. Ascultarea şi disponibilitatea (cf. Lc 1,26-38)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Reluăm astăzi catehezele din ciclul jubiliar despre Isus Cristos, speranţa noastră.
La începutul Evangheliei sale, Luca arată efectele puterii transformatoare a Cuvântului lui Dumnezeu care ajung la noi nu numai printre naosurile templului, ci şi în săraca locuinţă a unei tinere, Maria, care logodnică a lui Iosif, încă trăieşte în familie.
După Ierusalim, mesagerul marilor anunţuri divine, Gabriel, care în numele său celebrează forţa lui Dumnezeu, este trimis într-un sat nemenţionat vreodată în Biblia ebraică: Nazaret. În acel timp era un sătuc din Galileea, în periferia Israelului, zonă de graniţă cu păgânii şi contaminările lor.
Chiar acolo îngerul duce un mesaj cu formă şi conţinut complet nemaiauzite, aşa încât inima Mariei este zdruncinată, tulburată. În locul salutului clasic "pace ţie", Gabriel se adresează Fecioarei cu invitaţia "bucură-te!", un apel îndrăgit de istoria sacră, pentru că profeţii îl folosesc atunci când anunţă venirea lui Mesia (cf. Sof 3,14; Il 2,21-23; Zah 9,9). Este invitaţia la bucurie pe care Domnul o adresează poporului său atunci când se termină exilul şi Domnul îşi face simţită prezenţa sa vie şi activă.
În afară de asta, Dumnezeu o numeşte pe Maria cu un nume de iubire necunoscut în istoria biblică: kecharitoméne, care înseamnă "umplută de harul divin". Maria este plină de harul divin. Acest nume spune că iubirea lui Dumnezeu a locuit deja de mult timp şi continuă să locuiască în inima Mariei. Spune cât de mult ea este "graţioasă" şi mai ales cât de mult harul lui Dumnezeu a împlinit în ea o dăltuire interioară făcând din ea capodopera sa: plină de har.
Acest supranume iubitor, pe care Dumnezeu îl dă numai Mariei, este însoţit imediat de o asigurare: "Nu te teme!", "Nu te teme!", mereu prezenţa Domnului ne dă acest har de a nu ne teme şi aşa o spune Mariei: "Nu te teme!". "Nu te teme" îi spune Dumnezeu lui Abraham, lui Isaac, lui Moise, în istorie: "Nu te teme!" (cf. Gen 15,1; 26,24; Dt 31,8). Şi ne spune asta şi nouă: "Nu te teme, mergi înainte. Nu te teme!". "Părinte, mi-e frică de asta"; "Şi ce faci, când..."; "Scuzaţi-mă, părinte, vă spun adevărul: eu merg la ghicitoare..."; "Tu mergi la ghicitoare?"; "Eh, da: îi spun să-mi citească în palmă...". Vă rog: nu vă temeţi! Nu vă temeţi! Nu vă temeţi! Este frumos acest lucru. "Eu sunt însoţitorul tău de drum": şi asta o spune Dumnezeu Mariei. "Atotputernicul", Dumnezeul "imposibilului" (Lc 1,37) este cu Maria, este împreună şi alături de ea, este însoţitorul său, aliatul său principal, veşnicul "Eu-cu-tine" (cf. Gen 28,15; Ex 3,12; Jud 6,12).
Apoi Gabriel îi anunţă Fecioarei misiunea sa, făcând să răsune în inima sa numeroase texte biblice referite la regalitatea şi mesianitatea pruncului pe care va trebui să se nască din ea şi că pruncul va fi prezentat ca împlinire a profeţiilor din vechime. Cuvântul care vine de sus o cheamă pe Maria să fie mama lui Mesia, acel Mesia davidic atât de aşteptat. Este mama lui Mesia. El va fi rege nu în maniera umană şi trupească, ci în maniera divină, spirituală. Numele său va fi "Isus", care înseamnă "Dumnezeu mântuieşte" (cf. Lc 1,31; Mt 1,21), amintind tuturor şi pentru totdeauna că nu omul este cel care mântuieşte, ci numai Dumnezeu. Isus este cel care împlineşte aceste cuvinte ale profetului Isaia: "Nu a fost nici un trimis, nici un mesager, ci el însuşi i-a mântuit" (Is 63,9).
Această maternitate o zdruncină pe Maria din temelii. Şi ca femeie inteligentă cum este, capabilă adică să citească înăuntrul evenimentelor (cf. Lc 2,19.51), ea încearcă să înţeleagă, să discearnă ceea ce se întâmplă. Maria nu caută în afară ci înăuntru, pentru că, aşa cum învaţă Sfântul Augustin, "in interiore homine habitat veritas" (De vera religione, 39, 72). Şi acolo, în adâncul inimii sale deschise, sensibile, aude invitaţia de a se încrede în Dumnezeu, care a pregătit pentru ea "Rusalii" speciale. Exact ca la începutul creaţiei (cf. Gen 1,2), Dumnezeu vrea "s-o protejeze" pe Maria cu Duhul său, putere capabilă de a deschide ceea ce este închis fără a-l încălca, fără a prejudicia libertatea umană; vrea s-o învăluie în "norul" prezenţei sale (cf. 1Cor 10,1-2) pentru ca Fiul să trăiască în ea şi ea în el.
Şi Maria se aprinde de încredere: este "o candelă cu multe lumini", cum spune Teofan în Canonul Bunei Vestiri. Se abandonează, ascultă, face spaţiu: este "o cameră nupţială făcută de Dumnezeu" (ibid.). Maria primeşte Cuvântul în propriul trup şi astfel se lansează în misiunea cea mai mare care a fost încredinţată vreodată unei femei, unei creaturi umane. Se pune în slujire: este plină de toate, nu ca o sclavă, ci ca o colaboratoare a lui Dumnezeu Tatăl, plină de demnitate şi autoritate pentru a administra, aşa cum va face la Cana, darurile tezaurului divin, pentru ca mulţi să poată lua din el cu mâinile pline.
Surorilor, fraţilor, să învăţăm de la Maria, Mama Mântuitorului şi Mama noastră, să ne lăsăm deschisă urechea de Cuvântul divin şi să-l primim şi să-l păstrăm, pentru ca să transforme inimile noastre în tabernacole ale prezenţei sale, în case ospitaliere unde să crească speranţa. Mulţumesc!
* * *
Şi vreau ca să ştiţi că inima mea este cu poporul din Los Angeles, care a suferit aşa de mult din cauza incendiilor care au devastat întregi cartiere şi comunităţi. Şi nu s-au terminat... Fie ca Stăpâna Noastră de Guadalupe să mijlocească pentru toţi locuitorii pentru ca să poată fi martori ai speranţei prin forţa diversităţii şi a creativităţii pentru care sunt cunoscuţi în toată lumea.
Şi să nu uităm martirizata Ucraina. Să nu uităm Palestina, Israelul şi Myanmarul. Să ne rugăm pentru pace. Războiul este mereu o înfrângere! Ieri am sunat, o fac în fiecare zi, parohia din Gaza: erau bucuroşi! Acolo înăuntru sunt 600 de persoane, între parohie şi colegiu. Şi mi-au spus: "Astăzi am mâncat linte cu pui". Un lucru pe care în aceste zile nu erau obişnuiţi să-l facă: numai ceva verdeaţă, ceva... Erau bucuroşi! Dar să ne rugăm pentru Gaza, pentru pace şi pentru atâtea alte părţi din lume. Războiul este mereu o înfrângere! Nu uitaţi: războiul este o înfrângere. Şi cine câştigă cu războaiele? Fabricanţii de arme. Vă rog, să ne rugăm pentru pace.
Pentru toţi binecuvântarea mea!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
