|
| © Vatican Media |
Iubiţii mei fraţi şi surori,
[În engleză] Părinte Alejandro Moral, prior general, fraţi în episcopat şi voi toţi, fraţii mei augustinieni, fraţii şi surori prezenţi aici. Înainte de a începe omilia formală care a fost pregătită, vreau doar să vă salut pe toţi. Şi pentru cei dintre voi care înţelegeţi engleza, dar nu înţelegeţi italiana: rugaţi-vă pentru a primi darul Duhului Sfânt! Şi poate, în acest scurt moment de reflecţie asupra cuvântului lui Dumnezeu şi asupra a ceea ce Domnul vă cere vouă tuturor, voi care sunteţi pe cale să începeţi acest capitul general ordinar, vi se va da nu neapărat darul de a înţelege sau de a vorbi toate limbile, ci darul de a asculta, darul de a fi umili şi darul de a promova unitatea, în cadrul ordinului şi prin intermediul ordinului, în întreaga Biserică şi în întreaga lume.
Celebrăm această Euharistie la începutul capitulului general, un moment de har pentru Ordinul Augustinian şi un moment de har pentru întreaga Biserică.
În această Liturghie votivă a Duhului Sfânt, să cerem ca el, prin care iubirea lui Cristos locuieşte în inimile noastre (cf. Rom 5,5), să vă călăuzească lucrarea zi de zi.
Un autor antic, vorbind despre Rusalii (cf. Fap 2,1-11), le descrie ca un "triumf abundent şi irezistibil al Duhului" (Didim cel Orb, De Trinitate, 6, 8: PG 39, 533). Să-i cerem Domnului ca acesta să fie şi cazul vostru: ca Duhul său să prevaleze asupra oricărei logici umane, într-un mod "abundent şi irezistibil", astfel încât a Treia Persoană a lui Dumnezeu să devină cu adevărat protagonistă a zilelor viitoare.
Duhul Sfânt vorbeşte, astăzi ca şi în trecut. O face în "penetralia cordis" şi prin fraţi şi prin împrejurările vieţii. Pentru aceasta este important ca atmosfera capitulului, în armonie cu tradiţia seculară a Bisericii, să fie una de ascultare: ascultare a lui Dumnezeu, ascultare a celorlalţi.
Meditând la Rusalii, părintele nostru, Sfântul Augustin, răspunzând la întrebarea provocatoare a celor care se întrebau de ce, astăzi, semnul extraordinar al "glosolaliei" nu se repetă, aşa cum se întâmpla odinioară la Ierusalim, oferă o reflecţie care cred că vă va fi de mare folos în mandatul pe care urmează să îl îndepliniţi. Augustin spune: "La început, fiecare credincios [...] a vorbit în toate limbile [...]. Acum, ansamblul credincioşilor vorbeşte în toate limbile. De aceea şi acum toate limbile sunt ale noastre, întrucât suntem membre ale trupului care vorbeşte" (Sermo 269, 1).
Preaiubiţilor, aici împreună, voi sunteţi membre ale Trupului lui Cristos, care vorbeşte toate limbile. Dacă nu toate limbile lumii, cu siguranţă toate cele pe care Dumnezeu le cunoaşte ca fiind necesare pentru împlinirea binelui pe care, în înţelepciunea sa providenţială, vi-l încredinţează.
De aceea, trăiţi aceste zile într-un efort sincer de a comunica şi de a înţelege şi faceţi acest lucru ca răspuns generos la marele şi unicul dar, de lumină şi de har, pe care Tatăl din ceruri vi-l dăruieşte chemându-vă aici, chiar pe voi, pentru binele tuturor.
Şi ajungem la un al doilea punct: faceţi toate acestea cu umilinţă. Sfântul Augustin, comentând varietatea modurilor în care Duhul Sfânt s-a revărsat asupra lumii de-a lungul secolelor, citeşte această multiplicitate ca o invitaţie pentru noi de a ne face mici în faţa libertăţii şi a necunoscutului acţiunii lui Dumnezeu (ivi, 2). Nimeni să nu creadă că are toate răspunsurile. Fiecare să împărtăşească în mod deschis ceea ce are. Toţi să primiţi cu credinţă ceea ce Domnul inspiră, ştiind că "aşa cum sunt cerurile sunt mai înalte decât pământul" (Is 55,9), tot aşa sunt căile sale mai înalte decât căile noastre şi gândurile sale mai înalte decât gândurile noastre. Numai aşa Duhul va putea "să înveţe" şi "să amintească" ceea ce a spus Isus (cf. In 14,26), întipărindu-l în inimile voastre, pentru ca ecoul său să se răspândească din ele în unicitatea şi irepetabilitatea fiecărei bătăi de inimă.
Există însă un alt punct de reflecţie pe care aş dori să-l subliniez cu privire la ceea ce ne oferă astăzi Liturgia Cuvântului: valoarea unităţii.
În prima lectură, Sfântul Paul, vorbind despre comunitatea din Corint, oferă o descriere care poate fi uşor aplicată capitulului vostru. Şi aici, de fapt, "fiecăruia îi este dată manifestarea Duhului spre binele comun" (1Cor 12,7), şi aici "toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, care împarte fiecăruia după cum vrea" (v. 11), şi despre voi se poate spune că "aşa cum trupul este unul şi are multe membre, iar toate membrele trupului, deşi sunt multe, formează un singur trup, tot la fel şi Cristos" (v. 12).
Unitatea să fie un obiect indispensabil al eforturilor voastre, dar nu numai atât: trebuie să fie şi criteriul de evaluare a acţiunilor şi a lucrului vostru împreună, pentru că ceea ce uneşte este de la el, dar ceea ce desparte nu poate fi.
În acest sens, Sfântul Augustin ne vine în ajutor şi aici, comentând miracolul de la Rusalii, afirmă: "Aşa cum atunci diferitele limbi pe care un om le putea vorbi erau un semn al prezenţei Duhului Sfânt, tot aşa acum este iubirea faţă de unitate [...] semnul prezenţei sale" (ivi, 3). Şi apoi continuă: "Căci, aşa cum oamenii spirituali se bucură de unitate, oamenii trupeşti caută întotdeauna dezbinarea" (ibid.). De aceea, întreabă: "Ce putere mai mare decât evlavia este iubirea faţă de unitate?" şi concluzionează: "Veţi avea Duhul Sfânt atunci când veţi consimţi ca inima voastră să adere la unitate printr-o caritate sinceră" (ibid.).
Ascultare, umilinţă şi unitate, iată trei sugestii, sper utile, pe care liturgia vi le oferă pentru aceste zile care urmează.
Vă invit să vi le însuşiţi, reînnoind rugăciunea pe care am adresat-o Domnului la începutul acestei celebrări: "Duhul Sfânt, Mângâietorul, care purcede de la tine, Tată, să lumineze mintea noastră şi, după făgăduinţa Fiului tău, să ne călăuzească la tot adevărul" (cf. Liturghierul Roman, Sf. Liturghie votivă a Duhului Sfânt, B, Rugăciunea zilei).
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
