|
| © Vatican News |
Transmit sincerele mele felicitări tuturor americanilor cu ocazia celei de-a 250-a aniversări a semnării Declaraţiei de Independenţă. Acest semi-cincicentenar marchează acel moment definitoriu din istoria Statelor Unite ale Americii, 4 iulie 1776, care a dat glas idealurilor de libertate, egalitate, căutare a fericirii, dreptate şi autoguvernare democratică.
Timp de două secole şi jumătate, generaţii de americani au lucrat împreună pentru a duce mai departe aceste principii - prin sacrificiu, serviciu, inovaţie şi participare civică. Această aniversare reprezintă o invitaţie nu numai de a celebra drumul remarcabil al naţiunii, ci şi de a reflecta asupra responsabilităţilor pe care fiii şi fiicele acestei ţări le au unii faţă de alţii şi faţă de generaţiile care vor moşteni naţiunea care se modelează astăzi.
Printre cele mai preţuite dintre aceste principii se numără libertatea religioasă - dreptul fiecărei persoane de a se închina conform conştiinţei şi de a-şi practica credinţa în mod deschis, fără constrângere sau frică. Cu ocazia acestei aniversări, este important să recunoaştem că libertatea religioasă a fost mult timp esenţială pentru promisiunea americană, protejând atât demnitatea individuală, cât şi coexistenţa paşnică a unui popor diferit.
Aceeaşi libertate a permis Bisericii Catolice să prindă rădăcini şi să înflorească în Statele Unite, în avantajul nu numai al propriilor membri, ci al întregii naţiuni. Ca fii şi fiice credincioşi ai Bisericii, catolicii sunt chemaţi să impregneze fiecare dimensiune a existenţei lor cu caritatea lui Cristos (cf. 2Cor 5,14), trăind Evanghelia în circumstanţele vieţii de zi cu zi. Un astfel de mod de viaţă a dat naştere numeroaselor beneficii pe care Biserica le-a oferit de-a lungul anilor dezvoltării acestei naţiuni. În special, îmi amintesc de slujirea ei în domeniile educaţiei, grijii preferenţiale faţă de săraci, asistenţei medicale şi serviciilor sociale de bază, ca să numim doar câteva.
În enciclica Sapientiae Christianae, predecesorul meu, Papa Leon al XIII-lea, a scris că "nu există cetăţean mai bun... decât acel creştin care îşi aminteşte datoria" (nr. 7). De fapt, credinţa - departe de a se opune responsabilităţilor cetăţeneşti - dă o nouă vigoare căutării dreptăţii, păcii şi binelui comun, ducând la desăvârşire fiecare dar natural dăruit de Creator. Însuşi Sfântul Paul i-a încurajat pe primii creştini să se roage pentru cei aflaţi în poziţii de autoritate, pentru a trăi o viaţă paşnică în conformitate cu voinţa lui Dumnezeu (cf. 1Tim 2,2). În acest sens, în îndeplinirea fidelă a datoriei - faţă de Dumnezeu şi faţă de ţară - catolicii sunt chemaţi să continue să slujească naţiunea, ca ferment pentru creşterea unei civilizaţii a iubirii (cf. Mt 13,33).
Printre principiile care au călăuzit dezvoltarea acestei ţări se numără şi demnitatea dată de Dumnezeu fiecărei vieţi umane, fiecare persoană fiind înzestrată cu o valoare inerentă ce necesită respect, protecţie şi grijă. În acest spirit, o înţelegere deplină a acestei demnităţi duce la recunoaşterea importanţei protejării vieţii umane de la începutul conceperii până la moartea naturală şi la construirea unei societăţi în care cei vulnerabili, cei suferinzi şi cei uitaţi sunt întotdeauna întâmpinaţi cu compasiune, solidaritate şi iubire.
Apărarea vieţii umane include şi primirea, protejarea şi asistenţa imigranţilor, ale căror speranţe, sacrificii şi contribuţii au format parte din istoria acestei ţări încă de la începuturile sale. În fiecare generaţie, cei care au sosit în căutarea libertăţii, a oportunităţilor şi a unui loc de apartenenţă au contribuit la modelarea caracterului naţiunii. A-i primi cu compasiune şi generozitate nu este numai un act de caritate, ci şi o recunoaştere a demnităţii care aparţine fiecărei persoane umane.
În recenta mea scrisoare enciclică, Magnifica humanitas, am scris despre colaborarea pentru binele comun. "A construi o lume în care fiecare poate prospera necesită responsabilitate şi curaj comun. Nimeni nu poate purta de unul singur greutatea provocărilor cu care se confruntă lumea" (nr. 13). Avem nevoie unii de alţii şi trebuie să lucrăm împreună în unitate pentru a înfrunta provocările cu care se confruntă lumea astăzi.
Fie ca această etapă importantă să reînnoiască angajarea comună faţă de promisiunea libertăţii, dreptăţii, oportunităţilor şi democraţiei. Fie ca americanii să onoreze curajul şi viziunea celor care au venit înaintea lor, consolidându-şi comunităţile, respectându-le diferenţele şi lucrând împreună pentru o uniune mai perfectă.
Felicitări cu ocazia acestei aniversări naţionale extraordinare. Fie ca spiritul anului 1776 să continue să inspire speranţă şi unitate pe măsură ce Statele Unite ale Americii se îndreaptă spre viitor. Asigurându-vă pe toţi de rugăciunile mele în eforturile voastre reînnoite de a întări naţiunea în principiile care i-au călăuzit pe părinţii săi fondatori, vă încredinţez mijlocirii Neprihănitei Zămisliri, patroana acestei ţări, ca ea să continue să vegheze asupra Americii şi să-i protejeze pe toţi cei care locuiesc în ea.
Din Vatican, 25 iunie 2026
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
