|
| © Vatican News |
Dragi prieteni,
Sunt onorat să primesc Liberty Medal of the National Constitution Center [Medalia Libertăţii din partea Centrului Naţional pentru Constituţie] în acest an care marchează cea de-a 250-a aniversare a fondării Statelor Unite ale Americii, odată cu semnarea Declaraţiei de Independenţă la 4 iulie 1776. În ajunul acestei ocazii memorabile, adresez un salut călduros tuturor celor reuniţi la Centrul Naţional pentru Constituţie din Philadelphia. Ca fiu al acestei mari ţări, fondată de bărbaţi şi femei curajoşi care au visat la libertate şi la o viaţă mai bună pentru ei şi pentru copiii lor, mă alătur vouă în a cere binecuvântările lui Dumnezeu asupra viitorului Americii, pentru ca idealurile nobile consacrate la începutul Declaraţiei de Independenţă să continue să ghideze înflorirea naţiunii în unitate, dreptate şi pace.
Încă din tinereţe, majoritatea dintre noi am admirat elocvenţa acelor cuvinte, cu apelul lor răsunător la legea naturii şi la Dumnezeul naturii ca bază a afirmaţiei lor că toţi bărbaţii şi femeile sunt creaţi egali şi înzestraţi de Creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile, inclusiv dreptul la viaţă, libertate şi căutarea fericirii. Deşi formulată în limbajul Iluminismului, această afirmaţie este întemeiată în cele din urmă pe o înţelegere a persoanei umane inspirată de marea viziune biblică a bărbatului şi femeii creaţi după chipul divin. Într-adevăr, aici descoperim temeiul demnităţii umane; demnitatea care precede înfiinţarea oricărui stat şi a cărei custodie constituie însăşi scopul său.
În ultimii 250 de ani, pentru atâtea popoare din întreaga lume, hotărârea fermă de a realiza nobila viziune a fondatorilor naţiunii a făcut din America un sinonim al libertăţii, pe măsură ce ţara şi-a deschis porţile către valuri succesive de imigranţi, permiţându-le lor şi copiilor lor să îşi joace rolul în modelarea viitorului naţiunii. Aceeaşi dragoste pentru libertate a inspirat Statele Unite, în cele mai întunecate ore ale secolului trecut, în timpul celor două războaie mondiale, să privească dincolo de sine şi, cu mari sacrificii, să susţină cauza libertăţii dincolo de propriile graniţe.
După cum ştie însă orice american, calea către construirea unei societăţi care să întruchipeze acele idealuri înalte de libertate şi dreptate pentru toţi nu a fost întotdeauna uşoară şi, în multe privinţe, este încă o lucrare în desfăşurare. Într-adevăr, efortul de a realiza această viziune este unul care trebuie reluat în fiecare generaţie şi în faţa unor provocări mereu noi. Astăzi, privind spre viitor, această aniversare istorică ne oferă oportunitatea de a reflecta încă o dată asupra principiilor fondatoare ale naţiunii, în speranţa că America va rămâne mereu fidelă visului care i-a adus titlul de ţară a celor liberi şi casă a celor curajoşi.
Primul drept consacrat de fondatorii naţiunii a fost dreptul la viaţă, căci nimeni care este privat de viaţă nu se poate bucura de libertate sau nu poate urmări fericirea. Vitalitatea unei ţări este profund legată de valoarea pe care o acordă vieţii umane în orice formă şi condiţie, recunoscând demnitatea înzestrată fiecărei persoane umane prin însăşi existenţa sa. Valoarea inerentă a fiecărei vieţi umane a condus inimile nobile ale generaţiilor să laude lucrările minunate ale Creatorului (cf. Ps 139,14) şi să stea cu respect în faţa unui dar atât de preţios. Într-adevăr, tocmai acest respect trebuie să continuăm să cultivăm - un respect care influenţează inimile indivizilor şi inspiră legi care recunosc şi protejează darul din momentul concepţiei până la moartea naturală. Respectul ne va ajuta, de asemenea, să descoperim că suntem gardieni şi administratori ai celor încredinţaţi grijii noastre. În acest sens, măreţia morală a unei naţiuni se manifestă, mai presus de toate, în capacitatea sa de a susţine, proteja şi preţui vieţile tuturor, în special ale celor mai vulnerabili şi ale celor a căror valoare este pusă la îndoială.
După dreptul la viaţă, libertatea a fost şi este preeminentă printre principiile venerate de bărbaţii şi femeile care au căutat în interiorul graniţelor acestei naţiuni un nou început, adesea echivalând-o cu o speranţă nevisată anterior. Deşi adesea înţeleasă ca abilitatea de a acţiona aşa cum doreşti, libertatea autentică merge mult mai adânc. Se bazează pe capacitatea persoanei umane de a cunoaşte adevărul şi de a adera la ceea ce este bine, chiar şi cu costuri mari - un sacrificiu bine cunoscut de mulţi dintre cei care au lucrat pentru a modela această ţară. Dorinţa de adevăr şi libertate, precum şi însăşi căutarea fericirii, continuă să inspire oamenii din toate generaţiile să pună întrebări fundamentale cu privire la sensul vieţii, scopul nostru final şi, într-adevăr, despre Dumnezeu, şi este potrivit ca inimile mărinimoase să se străduiască să răspundă la aceste întrebări cu sinceritate. Aceste răspunsuri determină inevitabil direcţia pe care căutăm să o dăm vieţilor noastre, iar America a susţinut mult timp libertatea religioasă necesară pentru a urma în mod responsabil dictatele conştiinţei în această privinţă, fără frică şi constrângere, aşa cum este consacrat în Primul Amendament la Constituţia Statelor Unite.
Această libertate consacră sfera interioară a persoanei, unde se formează convingerile şi unde conştiinţa poate ghida deciziile luate în intimitatea inimii umane. Aceeaşi libertate asigură, de asemenea, dreptul fiecărei persoane de a se închina conform propriei credinţe şi al indivizilor, comunităţilor şi asociaţiilor de a-şi exprima public credinţa. De fapt, libertatea religioasă a dat naştere tradiţiei americane de a permite dialogul interconfesional şi cooperarea interreligioasă în promovarea binelui public şi îmbogăţirea dezbaterilor asupra marilor probleme morale şi etice cu care s-a confruntat naţiunea şi care au modelat cursul istoriei sale. Speranţa mea este că această tradiţie va continua să dea roade într-un discurs public marcat de moderaţie, respect pentru opiniile celorlalţi şi un efort continuu de a găsi un teren comun în promovarea cauzei păcii şi reconcilierii, atât în ţară, cât şi în străinătate.
Strămoşii acestei ţări, bărbaţi şi femei de diferite origini, religii şi limbi, au reuşit să găsească acel teren comun şi puterea necesară pentru a urmări un viitor mai bun. Principiile care i-au inspirat pe fondatorii Americii, înrădăcinaţi aşa cum sunt în adevărul persoanei umane, i-au unit într-o singură cauză, un vis comun. Unitatea a dat putere acestui vis, dând naştere, sub Dumnezeu, Statelor Unite ale Americii. E pluribus unum - din mulţi, unul. Pentru ca o naţiune să înflorească, trebuie să fie cu adevărat unită; unită nu de obiective legate de eforturi de moment, ci de idealuri care nu se estompează odată cu trecerea timpului. Fie ca principiile asupra cărora am reflectat astăzi - o demnitate umană comună, egalitatea şi drepturile prevăzute în Declaraţia de Independenţă - să fie mereu o sursă a unei astfel de unităţi şi o lumină călăuzitoare pentru momentul prezent şi pentru anii următori.
Acceptând acest premiu, mă rog, aşadar, ca această aniversare, cea de-a 250-a aniversare a fondării acestei mari naţiuni, să fie ocazia unei reînnoiri solemne a angajării faţă de aceste idealuri care au făcut din America o ţară care preţuieşte pacea şi prosperitatea, o ţară caracterizată prin generozitate şi nobleţe de inimă. Vă recomand pe toţi, precum şi viitorul naţiunii, Celui care este însuşi sursa adevăratei libertăţi şi a păcii durabile, Celui al cărui nume este Pace.
Dumnezeu să binecuvânteze America! Mulţumesc!
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
