© Vatican Media
Papa Leon al XIV-lea: Discurs adresat membrilor Comitetului mixt al Consiliului Conferinţelor Episcopale din Europa (CCEE), Conferinţei Bisericilor Europene (KEK) şi reprezentanţilor Bisericilor Creştine din Europa (6 noiembrie 2025)

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Pacea să fie cu voi!

Iubiţi fraţi şi surori în Cristos,

"Har, îndurare şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Cristos Isus Domnul nostru" (1Tim 1,2). Vă urez bun venit - membri ai Comitetului mixt al Consiliului Conferinţelor Episcopale din Europa (CCEE) şi al Conferinţei Bisericilor Europene (KEK) - cu aceste cuvinte ale apostolului neamurilor, lângă al cărui loc de martiriu aţi ales să semnaţi noua voastră Charta Oecumenica.

Cu siguranţă, provocările cu care se confruntă creştinii pe parcursul ecumenic sunt în continuă evoluţie. Astfel, la douăzeci şi cinci de ani de la prima semnare a Charta, a fost necesară revizuirea contextului documentului, să se privească din nou situaţia din Europa şi preocupările comune contemporane pentru misiunea de a vesti evanghelia. Într-adevăr, este nevoie de un discernământ constant şi atent pentru a îndeplini marea trimitere de a "face ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh" (Mt 28,19).

Deşi există într-adevăr semne pozitive şi încurajatoare de creştere în unele părţi ale Europei, în acelaşi timp, multe comunităţi creştine se simt din ce în ce mai mult în minoritate. Mai mult, situaţia actuală include noi generaţii şi popoare nou-venite cu istorii şi expresii culturale foarte variate. Există, aşadar, multe voci noi de auzit şi istorii care trebuie primite prin întâlniri zilnice şi relaţii mai apropiate, ca să nu mai vorbim de urgenţa promovării dialogului, concordiei şi fraternităţii în mijlocul vacarmului violenţei şi războiului, ale căror ecouri se aud pe întreg continentul. În toate aceste situaţii, harul, îndurarea şi pacea Domnului sunt într-adevăr vitale, căci numai ajutorul divin ne va arăta cea mai convingătoare modalitate de a-l vesti pe Cristos în aceste contexte extrem de dificile.

Credem că Dumnezeu Atotputernicul vorbeşte poporului său sfânt şi prin intermediul acestuia. El îl iubeşte şi îl îmbogăţeşte cu darurile sale divine, astfel încât să poată creşte şi să atingă plinătatea lui Dumnezeu (cf. Ef 3,19). La rândul său, noua Charta Oecumenica este o mărturie a disponibilităţii Bisericilor din Europa de a privi istoria noastră prin ochii lui Cristos. Mai mult, cu ajutorul Duhului Sfânt, vom putea înţelege unde am reuşit, unde am eşuat şi unde trebuie să mergem pentru a vesti din nou evanghelia. Charta nu numai că sugerează metode, ci insistă şi asupra însoţitorilor de călătorie şi asupra posibilelor căi de urmat. Făcând aceasta, să rămânem mereu deschişi la îndemnurile şi surprizele Duhului Sfânt!

Papa Leon şi ÎPS Aurel Percă
© Vatican Media
În Biserica Catolică, drumul sinodal este ecumenic, aşa cum drumul ecumenic este sinodal (cf. Francisc, Documentul final al celei de-a XVI-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor Pentru o Biserică Sinodală: Comuniune, Participare, Misiune, 23). În acest sens, noua Charta Oecumenica evidenţiază drumul comun parcurs de creştinii din diferite tradiţii din Europa, capabili să se asculte unii pe alţii şi să discearnă împreună pentru a predica Evanghelia mai eficient.

Una dintre realizările notabile ale procesului de revizuire a Charta a fost capacitatea de a adopta o perspectivă comună asupra provocărilor contemporane şi de a stabili priorităţi pentru viitorul continentului, menţinând în acelaşi timp o credinţă fermă în relevanţa nesfârşită a evangheliei. Într-un fel, aceasta poate fi descrisă ca un efort "sinodal" de a merge împreună.

După cum ştiţi, mă pregătesc să călătoresc la locul unde a avut loc Conciliul din Niceea, pentru a mă întâlni şi a mă ruga cu conducătorii Bisericilor şi cu liderii comunităţilor creştine, celebrându-l împreună pe Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor al nostru. De asemenea, în acest An Jubiliar, îmi doresc să vestesc tuturor popoarelor Europei că "Isus Cristos este speranţa noastră", căci el este atât calea pe care trebuie să o urmăm, cât şi destinaţia finală a călătoriei noastre spirituale.

Cu aceste gânduri şi sentimente, vă reînnoiesc urările mele cordiale pentru eforturile voastre şi vă transmit fiecăruia dintre voi şi celor dragi ai voştri binecuvântarea mea din inimă. Vă mulţumesc foarte mult.

Să ne rugăm. Tatăl Nostru...

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu