Papa Leon al XIV-lea: Mesaj video adresat Reţelei Catolice Panafricane de Teologie şi Pastoraţie cu ocazia celui de-al treilea congres al acesteia (6 august 2025)
Dragi prieteni,
Vă transmit salutări călduroase vouă tuturor celor care participaţi la cel de-al treilea Congres Catolic Panafrican despre Teologie, Societate şi Viaţă Pastorală. Le mulţumesc organizatorilor pentru munca depusă în organizarea acestei importante întâlniri. De asemenea, ofer rugăciunile mele pentru episcopi, teologi, responsabili pastorali, tineri şi toţi credincioşii laici care s-au adunat pentru a reflecta asupra viitorului Bisericii din Africa.
Acum trei ani, la cel de-al doilea congres, Papa Francisc a vorbit despre importanţa credinţei. Acum, în contextul Jubileului din acest an, subliniem o altă virtute teologală: speranţa. Poate că uneori virtuţilor credinţei şi carităţii li se acordă o importanţă mai mare; totuşi, speranţa are un rol vital în pelerinajul nostru pământesc. De fapt, poate fi văzută ca virtutea care le leagă pe celelalte două. Într-un anumit sens, credinţa şi teologia oferă bazele pentru a-l cunoaşte pe Dumnezeu, în timp ce caritatea este viaţa de iubire de care ne bucurăm cu el. Totuşi, prin virtutea speranţei dorim să ajungem la plinătatea acestei fericiri în cer. Astfel, ea ne inspiră şi ne susţine pentru a ne apropia tot mai mult de Dumnezeu, chiar şi atunci când ne confruntăm cu dificultăţile vieţii.
După cum bine ştiţi, Africa, în mod analog cu orice altă parte a lumii, se confruntă cu o serie de dificultăţi deosebite. Confruntată cu aceste provocări şi cu percepţia că lucrurile rămân neschimbate, este uşor să ne descurajăm. Cu toate acestea, tocmai rolul Bisericii este de a fi lumină a lumii, cetate aşezată pe munte, far de speranţă pentru naţiuni.
În acest sens, tema congresului vostru este deosebit de pertinentă: "A merge împreună în speranţă ca Biserică Familie a lui Dumnezeu în Africa". Deşi fiecare dintre noi este chemat să cultive propriul raport personal cu Dumnezeu, în acelaşi timp, prin botezul nostru, suntem uniţi ca fii şi fiice ale Tatălui nostru ceresc. Prin urmare, avem o anumită responsabilitate de a ne îngriji unii de alţii. De fapt, familia este de obicei primul loc în care primim dragostea şi sprijinul de care avem nevoie pentru a merge înainte şi a depăşi încercările pe care viaţa ni le prezintă. Pentru acest motiv, vă încurajez să continuaţi să construiţi familia Bisericilor locale din diferitele voastre ţări şi zone, astfel încât să fie reţelele de sprijin disponibile pentru toţi fraţii noştri şi surorile noastre în Cristos, precum şi pentru societate în general, în special pentru cei care trăiesc la periferii.
În sfârşit, dragi prieteni, aş vrea să subliniez importanţa de a vedea unitatea dintre teologie şi munca pastorală. Trebuie să trăim ceea ce credem. Cristos ne-a spus că a venit nu numai să ne dea viaţa, ci să ne-o dea din belşug. Prin urmare, este sarcina voastră să lucraţi împreună pentru a implementa programe pastorale care să demonstreze cum învăţăturile Bisericii ajută la deschiderea inimilor şi minţilor persoanelor către adevărul şi către iubirea lui Dumnezeu.
Vă încredinţez pe voi şi munca voastră mijlocirii Sfintei Fecioare Maria, Maica Bisericii, pentru ca ea să călăuzească şi să inspire eforturile voastre. Fie ca binecuvântarea lui Dumnezeu Atotputernic, Tată şi Fiu şi Duh Sfânt, să coboare asupra voastră şi să rămână cu voi întotdeauna. Amin.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
