|
| © Vatican Media |
Pacea Domnului să fie cu voi!
Cu bucurie mă adresez vouă tuturor, dragi păstori, consacraţi şi consacrate, credincioşi laici, participanţi la a VI-a Conferinţă Eclezială a Amazoniei, reuniţi la Bogotá. Trăiţi un timp privilegiat de ascultare a Duhului Sfânt pentru a discerne calea comunităţilor înrădăcinate în acea regiune.
Ca parte a pregătirii, care a fost însoţită de rugăciune, aţi voit să împărtăşiţi cu mine câţiva dintre paşii pe care i-aţi făcut, precum şi provocările cu care vă confruntaţi. Mi-aţi împărtăşit suferinţele şi speranţele locuitorilor din regiune, precum şi deteriorarea crescândă a mediului lor natural. Tuturor persoanelor care îndură această situaţie, doresc să le exprim apropierea mea.
Din acest motiv, mă bucur că Adunarea are printre obiectivele sale formularea Orizonturilor Pastorale Sinodale, care ar putea fi un instrument util pentru a orienta proclamarea "unui Dumnezeu care iubeşte infinit fiecare fiinţă umană, care a manifestat pe deplin această iubire în Cristos" (Francisc, Exortaţia apostolică post-sinodală Querida Amazonia, 64).
Ştiu, de asemenea, că veţi organiza alegerea preşedinţiei pentru perioada 2026-2030, a cărei sarcină, printre altele, va fi să continue să încurajeze implementarea Sinodului pentru Amazonia şi să pregătească de asemenea contribuţii bazate pe experienţa voastră pentru Adunarea Eclezială de la Roma, programată pentru 2028. Fiţi siguri că vă însoţesc în rugăciune în acest pas important.
Cu dorinţa de a deschide noi drumuri în misiunea Bisericii în acel pământ iubit, aţi ales un text biblic pentru a inspira reflecţiile voastre: "Iată, fac un lucru nou! Acum răsare; nu-l vedeţi?" (Is 43,19). Este adevărat, se naşte ceva nou. Este încă fragil, dar este deja în curs de dezvoltare, poate imperceptibil, dar precum sămânţa arborelui shihuahuaco, "uriaşul pădurii", care creşte remarcabil de încet, dar poate trăi mai mult de o mie de ani, un colos înalt de zeci de metri, cu o coroană largă, care devine un refugiu sigur pentru vulturi, tucani, ara, tamarini, saki şi veveriţe, transformându-se într-un ecosistem în sine. Acest lucru ne poate ajuta să înţelegem, iubiţi fraţi şi surori, ceea ce îşi doreşte Biserica: să fie un semn de unitate în diversitate şi un refugiu sigur care generează şi protejează viaţa.
Viitorul promiţător şi plin de speranţă anunţat de profetul Isaia îşi atinge plinătatea în pasajul din Apocalips, care ne vorbeşte despre un cer nou şi un pământ nou, pentru că Dumnezeu "face toate lucrurile noi" (cf. Ap 21,5). Vă invit, aşadar, să lucraţi cu încrederea unei credinţe înrădăcinate în Cristos, care ne spune în mod repetat: "Te-am iubit" (Ap 3,9), pentru că tocmai această iubire divino-umană a lui Isus ne transformă în bărbaţi şi femei noi. Această iubire, contemplată în rugăciune, ne trimite să răspundem cu generozitate şi curaj în misiunea noastră.
În acest sens, dacă dorim să aparţinem lui Cristos - adevăratul "uriaş al pădurii" şi "Întâiul născut al întregii creaţii" (Col 1,15) - suntem chemaţi să fim "Biserica Fericirilor, o Biserică ce face loc celor mici şi merge în sărăcie alături de cei săraci" (Exortaţia apostolică Dilexi te, 21).
Desigur, contextul actual cere un răspuns adecvat la numeroasele provocări sociale, de mediu, culturale şi ecleziale care persistă în Amazonia, ameninţată de situaţii de abuz şi de exploatare. În acest context, floarea pasiunii, a cărei formă distinctivă face aluzie puternică la Pătimirea lui Cristos şi pe care aţi ales-o ca simbol al Adunării, reprezintă rolul profetic al Bisericii şi al tuturor membrilor săi, fiecare după misiunea sa: să proclame kerygma şi viaţa nouă în Cristos, să-i însoţească pe cei care suferă, să păzească creaţia şi respectul faţă de viaţă în toate formele sale, în special faţă de viaţa umană.
Un alt obiectiv al Conferinţei Ecleziale, care îşi sărbătoreşte a cincea aniversare, este de a contura o Biserică cu "faţă amazoniană", dorinţă a Sinodului Episcopilor la Adunarea Specială pentru Regiunea Pan-amazoniană. Această sarcină este îndeplinită cu convingerea că "prin înculturarea credinţei, Biserica se îmbogăţeşte cu noi exprimări şi valori, manifestând şi celebrând tot mai eficient misterul lui Cristos, unind mai strâns credinţa cu viaţa şi contribuind astfel la o catolicitate mai deplină, nu numai geografic, ci şi cultural" (Documentul de la Aparecida, 479).
Dragi fraţi, dragi surori, înculturarea este un drum dificil, dar necesar. "Este necesar să primim cu curaj noutatea Duhului, care este întotdeauna capabil să creeze ceva nou din comoara inepuizabilă a lui Isus Cristos" (cf. Querida Amazonia, 69). De aceea, vă încurajez să continuaţi împreună, păstori şi credincioşi, în întărirea identităţii discipolilor misionari din Amazonia. Continuaţi să semănaţi în brazda care a fost udată chiar şi cu sângele atâtor bărbaţi şi femei care au mers înaintea voastră şi care, uniţi cu pătimirea lui Cristos, au devenit rădăcina unui "copac uriaş" care creşte în Amazonia.
Încredinţând roadele acestei Adunări Ecleziale mijlocirii speciale a Sfintei Fecioare Maria, Maica Creatorului, vă împart din toată inima Binecuvântarea Apostolică.
Binecuvântarea lui Dumnezeu Atotputernic, Tată, Fiu şi Duh Sfânt, să coboare asupra voastră şi să vă însoţească mereu. Amin.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
