|
| © Vatican Media |
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Pacea să fie cu voi!
[Salutul monseniorului Fisichella]
Iubiţi fraţi şi surori, bine aţi venit!
"Cât de mult bine este în lume!". Iau aceste cuvinte de la Excelenţa Sa Monseniorul Fisichella, pentru că dumneavoastră sunteţi o dovadă: cât de mult bine este în lume! Mulţumesc! Mulţumesc foarte mult!
Îl salut pe Excelenţa Sa Monseniorul Rino Fisichella, autorităţile prezente şi reprezentanţii entităţilor civile şi ecleziastice care au contribuit în diferite moduri la celebrarea Jubileului Speranţei, încheiat acum patru zile. O menţiune specială se cuvine Guvernului Republicii Italiene, Comisarului Guvernului, Primăriei Roma - în special domnului primar şi structurii sale organizatorice -, şi Regiunii Lazio; precum şi Forţelor de Securitate, Prefecturii, care a coordonat activitatea lor, Departamentului de Protecţie Civilă, numeroaselor asociaţii de voluntari şi Agenţiei "Giubileo 2000". Exprim o recunoştinţă specială Dicasterului pentru Evanghelizare - Secţiunea pentru Problemele Fundamentale ale Evanghelizării în Lume şi celorlalte Dicastere implicate, Jandarmeriei Vaticane, Corpului Gărzii Elveţiene Pontificale, Guvernatoratului Statului Cetatea Vaticanului, Prefecturii Casei Papale, diferitelor Comisii - pastorale, culturale, de comunicare, ecumenice, tehnice, economice -, preoţilor duhovnici, reprezentanţilor diecezelor şi Conferinţelor Episcopale, experţilor din diferite categorii care au participat la evenimentele individuale şi celor cinci mii de "Voluntari ai Jubileului", de toate vârstele şi provenienţele.
Vă exprim tuturor sincera mea recunoştinţă pentru munca voastră, atât în fazele pregătitoare dificile, cât şi pe tot parcursul Anului jubiliar. Aţi oferit o contribuţie multiformă, adesea ascunsă, mereu solicitantă şi încărcată de responsabilităţi, datorită căreia peste treizeci de milioane de pelerini au putut să parcurgă drumul jubiliar şi să participe la celebrări şi la evenimente, într-o atmosferă de sărbătoare şi în acelaşi timp de calm, reculegere, ordine şi organizare. Datorită vouă, Roma a oferit tuturor chipul său de casă primitoare, de comunitate deschisă, jovială şi în acelaşi timp discretă şi respectuoasă, ajutând fiecare persoană să trăiască rodnic acest mare moment de credinţă.
Vizitarea mormintelor lui Petru şi Paul, ale celorlalţi apostoli şi ale martirilor, drumul spre Poarta Sfântă, experienţa iertării şi a milostivirii lui Dumnezeu, au fost pentru atâtea persoane momente de întâlnire rodnică cu Domnul Isus, în care au experimentat direct că "speranţa nu înşeală" (Rom 5,5), pentru că el trăieşte şi umblă în noi şi cu noi - în momentele importante ale vieţii, precum şi în cotidianul fiecărei zile - şi cu el putem ajunge la destinaţie. Sfântul Augustin scrie, în acest sens, că "speranţa este necesară în situaţia pelerinilor [...]. Călătorul, de fapt - spune el -, când oboseşte pe drum, îndură oboseala tocmai pentru că speră să ajungă la destinaţie. Ia-i speranţa de a ajunge şi imediat posibilităţile sale de a merge mai departe se prăbuşesc" (Sermo 158, 8). Cu munca voastră voi i-aţi ajutat pe mulţi să găsească şi să regăsească speranţa şi să reia drumul vieţii cu credinţă reînnoită şi propuneri de caritate (cf. 1Tes 1,2-3).
Aş dori să subliniez, în special, prezenţa la Roma, cu ocazia Jubileului, a atâtor tineri şi adolescenţi din fiecare naţiune. A fost minunat să experimentez direct entuziasmul lor, să fiu martor la bucuria lor, să văd seriozitatea cu care se rugau, meditau şi celebrau, să-i observ, atât de numeroşi şi diferiţi, dar totuşi uniţi, ordonaţi (şi datorită slujirii voastre!), dornici să se cunoască şi să trăiască împreună momente de har, de fraternitate, de pace. Să reflectăm asupra a ceea ce ne-au arătat. Suntem cu toţii, la diferite niveluri, responsabili pentru viitorul lor, care conţine viitorul lumii. Să ne întrebăm, aşadar, în lumina a ceea ce am văzut: de ce au nevoie cu adevărat? Ce îi ajută cu adevărat să se maturizeze şi să dea tot ce au mai bun? Unde pot găsi răspunsuri adevărate la cele mai profunde întrebări pe care le poartă în inimă? Tinerii au nevoie de modele sănătoase care să-i călăuzească spre bine, spre iubire, spre sfinţenie, aşa cum ne-au arătat figurile sfinţilor Carlo Acutis şi Piergiorgio Frassati, canonizaţi în septembrie anul trecut. Să păstrăm înaintea noastră ochii lor limpezi şi vii, plini de energie şi în acelaşi timp atât de fragili: ei ne vor putea fi de mare ajutor pentru a discerne cu înţelepciune şi prudenţă în gravele responsabilităţi care ne aşteaptă faţă de ei.
În bula de convocare a Anului Sfânt, Papa Francisc şi-a încheiat apelul puternic la speranţă spunând: "Să ne lăsăm atraşi de speranţă încă de acum şi să o lăsăm să devină contagioasă prin noi tuturor celor care o doresc. Fie ca viaţa noastră să le spună: «Aşteaptă-l pe Domnul, fii tare, întăreşte-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul» (Ps 27,14)" (Spes non confundit, 25). Fie ca acesta să fie mandatul pe care îl purtăm cu noi, ca o continuare rodnică a operei deja realizate, pentru ca numeroasele seminţe de bunătate pe care, şi datorită ajutorului vostru, Domnul le-a pus în atâtea inimi în ultimele luni, să poată creşte şi să se dezvolte.
La sfârşitul acestei întâlniri, sunt bucuros să vă pot oferi fiecăruia dintre voi, ca un mic semn de recunoştinţă, Crucifixul Jubileului: o miniatură a crucii cu Cristos glorios care i-a însoţit pe pelerini. Fie ca acesta să rămână cu voi ca amintire a acestei experienţe de colaborare. Şi aşa vă binecuvântez şi vă urez toate cele bune pentru acest nou an. Mulţumesc!
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
