|
| © Vatican Media |
Iubiţi fraţi şi surori, pacea să fie cu voi!
În această dimineaţă devreme am primit trista veste că o colegă a călătoriei voastre, colega voastră de pelerinaj, sora voastră a decedat pe neaşteptate aseară, cred. Şi, bineînţeles, tristeţea pe care moartea ne-o aduce tuturor este ceva foarte uman şi foarte uşor de înţeles, mai ales fiind atât de departe de casă şi într-o ocazie ca aceasta, când ne adunăm cu adevărat pentru a ne celebra credinţa cu bucurie. Şi apoi, dintr-o dată, ni se aminteşte, într-un mod foarte puternic, că viaţa noastră nu este superficială, nici nu avem control asupra propriilor noastre vieţi, nici nu ştim, aşa cum spune însuşi Isus, nici ziua, nici ceasul în care, dintr-un anumit motiv, viaţa noastră pământească se termină. Dar, aşa cum aflăm şi din Evanghelie, ceea ce Marta şi Maria au descoperit când fratele lor Lazăr a murit şi când Isus nu era cu ele la început, dar apoi a venit la câteva zile după moartea sa, iar înţelegerea lor a fost că Isus este viaţă şi înviere.
Aşadar, într-un anumit fel, când celebrăm acest an jubiliar al speranţei, ni se aminteşte într-un mod foarte puternic cât de mult credinţa noastră în Isus Cristos trebuie să facă parte din ceea ce suntem, din modul în care trăim, din modul în care ne apreciem şi ne respectăm unii pe alţii şi, mai ales, din modul în care continuăm să mergem mai departe în ciuda unor astfel de experienţe dureroase.
Sfântul Augustin ne spune că, atunci când cineva moare, desigur, este foarte uman şi foarte natural să plângem, să simţim acea durere, să simţim pierderea cuiva care ne este drag şi, totuşi, el spune şi: nu vă jeliţi cum fac păgânii, pentru că şi noi l-am văzut pe Isus Cristos murind pe cruce şi înviind din morţi. Şi speranţa noastră în înviere este sursa supremă a speranţei noastre şi vorbim despre un An Jubiliar al Speranţei, speranţa noastră este în Isus Cristos care a înviat. Şi ne cheamă pe toţi să ne reînnoim credinţa, ne cheamă pe toţi să fim prieteni, fraţi şi surori unii cu alţii, să ne sprijinim unii pe alţii şi spune că şi voi trebuie să fiţi martori ai acelui mesaj evanghelic. Şi pentru voi toţi, asta v-a atins vieţile într-un mod foarte personal şi direct astăzi. Aşa că ne-am gândit cel puţin, în mijlocul acestei dureri, pe care o experimentaţi cu toţii pentru pierderea prietenei voastre, ca cel puţin să avem această ocazie să ne reunim pentru a ne ruga, pentru a ne reînnoi credinţa şi pentru a-i cere lui Dumnezeu atât odihna veşnică a surorii noastre, cât şi întărirea şi mângâierea, întărirea credinţei noastre şi pentru a fi reînnoiţi în speranţă şi, ca Biserică, fraţi şi surori, ne-am adunat de aceea pentru acest motiv.
Aşadar, îi cerem Domnului să fie cu noi, să fie cu voi toţi, în timp ce trăiţi aceste zile ale pelerinajului Anului Jubiliar al Speranţei şi ca voi toţi să fiţi ocrotiţi de iubirea şi harul lui Dumnezeu.
Domnul să fie cu voi. Fie ca binecuvântarea Dumnezeului atotputernic să vină peste voi toţi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Dumnezeu să fie cu voi şi să dea pace inimilor voastre.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
