|
| © Vatican Media |
Sala Clementina
Sâmbătă, 21 martie 2026
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Pacea să fie cu voi!
Sunt bucuros să vă întâlnesc în această după-amiază, după ce aţi participat la Adunarea Generală a Mişcării Focolarelor. O salut pe preşedinta Margaret Karram, realeasă pentru un al doilea mandat, şi pe noul copreşedinte, părintele Roberto Eulogio Almada. Domnul să binecuvânteze slujirea voastră!
Aţi fost cu toţii atraşi de carisma slujitoarei lui Dumnezeu Chiara Lubich, care a plăsmuit existenţa voastră personală şi stilul vieţii voastre comunitare. Fiecare carismă din Biserică exprimă un aspect al evangheliei pe care Duhul Sfânt îl aduce în prim-plan într-o anumită perioadă istorică, pentru binele Bisericii însăşi şi pentru binele întregii lumi. Pentru voi, este vorba de mesajul unităţii: unitate dintre fiinţele umane, care este rodul şi reflectarea unităţii lui Cristos cu Tatăl: "Toţi să fie una, aşa cum tu, Tată, eşti în mine şi eu în tine" (In 17,21).
Acest spirit de unitate voi îl trăiţi înainte de toate între voi şi îl mărturisiţi pretutindeni ca o nouă posibilitate de viaţă fraternă, reconciliată şi bucuroasă între persoane de diferită vârstă, cultură, limbă şi crez religios. Este o sămânţă, simplă dar puternică, ce atrage mii de femei şi bărbaţi, trezeşte vocaţii, generează un impuls de evanghelizare, dar şi opere sociale, culturale, artistice, economice, care este un ferment de dialog ecumenic şi interreligios. Acest ferment de unitate este extrem de necesar astăzi, pentru că otrava diviziunii şi a conflictualităţii tinde să polueze inimile şi relaţiile sociale şi trebuie contracarată cu mărturia evanghelică a unităţii, a dialogului, a iertării şi a păcii. Şi prin voi, Dumnezeu şi-a pregătit, în deceniile trecute, un mare popor al păcii, care, chiar în acest moment istoric, este chemat să acţioneze ca o contrapondere şi o barieră atâtor semănători de ură care trag omenirea înapoi la forme de barbarie şi de violenţă.
În afară de această importantă mărturie de unitate şi de pace, vouă, preaiubiţilor, vă este încredinţează şi responsabilitatea de a menţine vie carisma Mişcării voastre în faza post-fondatoare, o fază care nu se epuizează cu prima tranziţie generaţională după moartea fondatoarei, ci se prelungeşte şi dincolo de aceasta. În acest timp, sunteţi chemaţi să discerneţi împreună care sunt aspectele vieţii voastre comune şi ale apostolatului vostru care sunt esenţiale şi, prin urmare, trebuie menţinute, şi care sunt în schimb instrumentele şi practicile care, deşi folosite de mult timp, nu sunt esenţiale pentru carismă, sau care au prezentat aspecte problematice şi, prin urmare, trebuie abandonate.
Această fază necesită şi o angajare puternică faţă de transparenţă din partea celor care ocupă funcţii de responsabilitate la toate nivelurile. Transparenţa, de fapt, este atât o condiţie prealabilă pentru credibilitate, cât şi o cerinţă necesară, deoarece carisma este un dar al Duhului Sfânt pentru care toţi membrii sunt responsabili. Prin urmare, ei au dreptul şi datoria de a se simţi co-părtaşi ai Operei la care au aderat cu dăruire totală. Amintiţi-vă, apoi, că implicarea membrilor este întotdeauna o valoare adăugată: stimulează creşterea, fie a persoanelor, fie a Operei, scoate la iveală resursele latente şi potenţialităţile fiecăruia, responsabilizează şi promovează contribuţia tuturor.
Responsabilitatea discernământului comun, încredinţată vouă tuturor, cuprinde şi modul în care carisma unităţii ar trebui să fie tradusă în stiluri de viaţă comunitară care să facă să strălucească frumuseţea noutăţii evanghelice şi, în acelaşi timp, să respecte libertatea şi conştiinţa fiecăruia, valorizând darurile şi unicitatea fiecăruia. Putem reflecta asupra faptului că Isus, în rugăciunea sa sacerdotală, după ce a spus "toţi să fie una", a adăugat "şi ei să fie în noi" (In 17,21), referind astfel unitatea dintre discipoli la o unitate superioară, cea dintre Tatăl şi Fiul. Aceasta înseamnă că unitatea pe care căutaţi să o trăiţi şi să o mărturisiţi se realizează în primul rând "în Dumnezeu", în împlinirea voinţei sale sfinte şi, prin urmare, în angajarea împărtăşită a comuniunii şi a vieţii comunitare, susţinută şi călăuzită de cei cărora li se încredinţează această slujire. Unitatea este un dar şi, în acelaşi timp, o sarcină şi o chemare care interpelează pe fiecare. Toţi sunt chemaţi să discearnă care este voinţa lui Dumnezeu şi cum se poate realiza adevărul Evangheliei în diferitele situaţii ale vieţii comunitare sau apostolice. Şi în acest drum de discernământ toţi trebuie să exercite fraternitatea, sinceritatea, francheţea şi mai ales umilinţa, libertatea faţă de sine şi faţă de propriul punct de vedere. Unitatea tuturor în Dumnezeu este un semn evanghelic care este forţă profetică pentru lume.
Aşadar, unitatea nu trebuie înţeleasă ca uniformitate de gândire, de opinie şi de stil de viaţă, care ar putea duce, de fapt, la subevaluarea propriilor convingeri, în detrimentul libertăţii personale şi al ascultării propriei conştiinţe. Chiara Lubich a afirmat că premisa oricărei norme este caritatea (cf. Prefaţa la Statut). Prin urmare, este necesar ca unitatea să fie întotdeauna hrănită şi susţinută de caritatea reciprocă, ce cere mărinimie, bunăvoinţă, respect; acea caritate care nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu caută propriul interes, nu ţine cont de răul primit, ci se bucură numai de adevăr (cf. 1Cor 13,4-6).
Preaiubiţilor, să-i mulţumim împreună Domnului pentru marea familie spirituală născută din carisma Chiarei Lubich. Pentru tinerii prezenţi în grupurile voastre, care văd clar frumuseţea chemării de a fi instrumente de unitate şi pace în lume. Pentru familii, care au fost reînnoite şi întărite de prezenţa lui Isus în mijlocul vieţii lor familiale. Pentru episcopii, preoţii şi persoanele consacrate care au văzut reînnoit darul slujirii şi al vieţii lor călugăreşti prin contactul cu Mişcarea voastră şi cu spiritualitatea voastră. Pentru numeroasele focolarine şi numeroşii focolarini care, adesea cu dăruire eroică, continuă să trăiască în întreaga lume o viaţă de rugăciune, de muncă, de dialog şi de evanghelizare, urmând modelul de viaţă apostolică al primelor generaţii creştine. Şi mulţumim pentru nenumăratele roade de sfinţenie, cunoscute sau necunoscute, pe care întoarcerea la Evanghelie, promovată de voi, le-a adus Bisericii în toţi aceşti ani.
Vă încurajez să continuaţi pe drumul vostru şi vă binecuvântez din inimă, invocând mijlocirea Fecioarei Maria pentru voi toţi, ca ea să vă ocrotească şi să vă însoţească mereu cu ajutorul său matern. Mulţumesc!
Am auzit că vă place să cântaţi: aşadar, să cântăm împreună rugăciunea pe care Isus ne-a învăţat-o: "Pater noster"…
Binecuvântare
Vă mulţumesc! Cele mai bune urări.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
