|
| © Vatican Media |
Papa Leon al XIV-lea: Discurs adresat organizatorilor şi artiştilor "Concertului cu săracii" (5 decembrie 2025)
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Pacea să fie cu voi!
Bun venit şi vă mulţumesc pentru răbdare. Îmi face plăcere să vă întâlnesc astăzi, în ajunul celei de-a şasea ediţii a Concertului cu săracii. Intuiţia fericită a Papei Francisc devine o frumoasă tradiţie, parte a pregătirii pentru Sfântul Crăciun, în care îl celebrăm pe Domnul Isus Cristos, care se apropie şi se face sărac pentru noi (cf. 2Cor 8,9).
Misterul Întrupării Cuvântului divin este revelaţia iubirii pe care Dumnezeu Tatăl o are pentru fiecare dintre noi. După cum a scris Papa Benedict al XVI-lea în prima sa enciclică, publicată în ziua de Crăciun, "această acţiune a lui Dumnezeu îşi ia acum forma dramatică în faptul că, în Isus Cristos, Dumnezeu însuşi urmăreşte «oaia pierdută», omenirea suferindă şi pierdută"[1]. Dumnezeu, care se face prunc, care se încredinţează grijii părinţilor umani, care se oferă pentru fiecare dintre noi, este Icoana iubirii divine care vine să ne mântuiască.
Cât de frumos este să putem spune cu inima şi cu mintea noastră: Dumnezeu este caritate, este iubire! (cf. 1In 4,16). Privind la el, putem învăţa să iubim aşa cum el ne-a iubit; putem descoperi că porunca iubirii răspunde necesităţilor noastre cele mai autentice, pentru că atunci când iubim ne împlinim cu adevărat.
Concertul cu săracii, aşadar, nu este numai o reprezentaţie a unor artişti talentaţi sau un simplu eveniment muzical, oricât de frumos ar fi, şi nici măcar un moment de solidaritate pentru a ne linişti conştiinţa în faţa nedreptăţilor societăţii. Aş dori ca, participând la acest eveniment, să ne amintim cuvintele Domnului: "Ori de câte aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai mei, cei mai mici, mie mi-aţi făcut" (Mt 25,40). Aşa este! Dacă îi iubim cu adevărat pe cei flămânzi şi însetaţi, pe cei goi, pe cei bolnavi, pe străin, pe prizonier, îl iubim pe Domnul. Aceasta este Evanghelia: "Nu suntem la orizontul carităţii, ci al Revelaţiei: contactul cu cei lipsiţi de putere şi măreţie este o cale directă către întâlnirea cu Domnul istoriei. În săraci, el are încă ceva să ne spună" (Exortaţia apostolică Dilexi te, 5). Ne aminteşte că demnitatea bărbatului şi a femeii nu se măsoară după bunurile pe care le posedă: noi nu suntem bunurile noastre şi lucrurile noastre, ci fii iubiţi ai lui Dumnezeu; şi aceeaşi iubire trebuie să fie semnul distinctiv al acţiunilor noastre faţă de aproapele nostru. Din acest motiv, în Concertul nostru, fraţii şi surorile cei mai vulnerabili ocupă primele locuri.
Muzica a jucat întotdeauna un rol important în experienţa creştină. În liturgie, în special, cântatul nu este niciodată o "coloană sonoră", un simplu fundal, ci are scopul de a înălţa sufletul şi de a-l aduce cât mai aproape de misterul celebrat[2]. Sfântul Augustin, vorbind în mod special despre cântatul în rugăciune, a scris în Comentariul său la Psalmi: "Trebuie să-i cânţi, dar nu dezacordat. El nu vrea ca urechile lui să fie ofensate. Cântaţi cu artă, fraţii mei"[3]. Cât de importante sunt grija, angajarea, arta şi, în final, armonia care derivă din ele în muzică: este cu adevărat un dar preţios pe care Dumnezeu l-a oferit întregii omeniri.
Aşadar, fraţilor şi surorilor, permiteţi-mi o glumă: vă rog, cântaţi bine mâine! Cântaţi şi interpretaţi cu artă şi, mai ales, cu inima, pentru că muzica poate reprezenta cu adevărat o formă de iubire, o via pulchritudinis care conduce la Dumnezeu, deoarece "frumuseţea este darul său pentru toate fiinţele umane, unite de aceeaşi demnitate şi chemate la fraternitate"[4].
În final, aş dori să le mulţumesc tuturor celor care lucrează din greu pentru buna reuşită a concertului, în special cardinalului vicar Baldo Reina, Monseniorului Marco Frisina, împreună cu Corul Diecezei de Roma, Orchestra şi Fundaţia Nova Opera, actriţei Serena Autieri, lui Michael Bublé şi trupei sale şi fiecăruia dintre artişti, fără a uita de toţi partenerii al căror sprijin generos face posibil evenimentul.
Dându-vă binecuvântarea mea, vă încredinţez mijlocirii materne a Preasfintei Maria Neprihănită, poartă a Adventului şi femeie a speranţei, şi invoc pentru voi toţi ocrotirea Sfintei Cecilia, patroana muzicienilor.
Domnul să continue să binecuvânteze angajarea voastră şi această foarte frumoasă operă! Mulţumesc!
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Note:
[1] Benedict al XVI-lea, Scrisoarea enciclică Deus caritas est (25 decembrie 2005), 12.
[2] Cf. Id., Binecuvântarea noii orgi de la Alte Kapelle, Regensburg (13 septembrie 2006).
[3] Sf. Augustin, Enarrationes in Psalmos, Psalmul 32, II, 1, 8: CCL 38, 253.
[4] Francisc, Salut adresat promotorilor şi artiştilor Concertului cu săracii (7 decembrie 2024).
