|
| © Vatican Media |
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Pacea să fie cu voi!
Bună ziua şi bine aţi venit cu toţii!
Sunt foarte bucuros să salut superiorii generali prezenţi, precum şi pe voi toţi prezenţi astăzi aici. Sunt încântat să mă întâlnesc cu voi cu ocazia a două etape importante pentru congregaţiile voastre: a 200-a aniversare a aprobării papale a Regulilor şi Constituţiilor Misionarilor Oblaţi ai Mariei Neprihănite şi a 150-a aniversare a înfiinţării Surorilor Stăpânei Noastre a Apostolilor.
Deşi istoriile voastre sunt diferite, institutele voastre călugăreşti au multe lucruri în comun: perioada înfiinţării lor, ţara lor de origine şi, mai ales, vocaţia misionară.
"M-a trimis să evanghelizez pe săraci" (cf. Is 61,1; Lc 4,18) a fost motto-ul ales de Sfântul Eugen de Mazenod pentru Oblaţi, a căror întemeiere a întreprins-o cu curaj într-un moment în care Europa era zguduită de evenimente complexe şi dramatice care accentuau urgenţa vestirii evangheliei celor mai nevoiaşi. El a vorbit şi a acţionat cu putere în apărarea demnităţii săracilor, muncitorilor şi ţăranilor, exploataţi ca o simplă sursă de muncă, având nevoile lor umane cele mai profunde neglijate. La fel de puternică şi frapantă a fost îndrăzneala cu care, chiar ca episcop de Marsilia, nu a ezitat să răspundă fratelui său în episcopat, arhiepiscopul Bourget de Montreal, care i-a cerut ajutor. A trimis călugări mai întâi în Canada şi apoi în Europa, Africa şi Asia. Această generozitate a fost răsplătită, de fapt, printr-o înflorire impresionantă a vocaţiilor misionare, care mărturiseşte cum docilitatea faţă de inspiraţiile Duhului Sfânt şi atenţia faţă de exigenţele carităţii sunt surse de rodnicie şi un ferment de creştere pentru fiecare întemeiere.
Chiar şi astăzi, cu peste trei mii de călugări răspândiţi în şaptezeci de ţări, continuaţi să vă desfăşuraţi slujirea cu aceeaşi deschidere preferenţială faţă de cei mai lipsiţi dintre noi, îmbogăţiţi de darul preţios al unei familii carismatice extinse şi de o apreciere crescândă a culturilor individuale. Primiţi această vitalitate ca pe un dar şi ca pe un semn care vă îndeamnă să păstraţi şi să reînnoiţi spiritul originilor voastre. Aşa cum v-a arătat Papa Francisc nu cu mulţi ani în urmă, fondatorul vostru v-a învăţat să iubiţi ca pe o mamă Biserica, iar voi îi oferiţi "zelul vostru misionar şi viaţa voastră, participând la exodul ei spre periferiile lumii iubite de Dumnezeu şi trăind o carismă care vă conduce spre cei mai îndepărtaţi, cei mai săraci, cei la care nimeni nu ajunge" (Discurs adresat participanţilor la Capitulul General al Misionarilor Oblaţi ai Mariei Neprihănite, 3 octombrie 2022). Şi faceţi toate acestea sub protecţia Mariei şi cu sprijinul ei matern.
În acest sens, suntem încurajaţi şi de prezenţa Surorilor Stăpânei Noastre a Apostolilor, a căror motto este inspirat de cuvintele Sfântului Luca din Faptele Apostolilor: "Cu Maria, Mama lui Isus" (1,14).
Această expresie se referă la prezenţa Sfintei Fecioare Maria printre apostoli, în cenacol şi în prima comunitate creştină. Părintele Augustin Planque v-a încredinţat aceste cuvinte acum un secol şi jumătate, când a fondat congregaţia voastră pentru a asigura prezenţa indispensabilă a femeilor în opera Societăţii Misiunilor Africane. Multe femei din Franţa şi din alte ţări au răspuns invitaţiei sale de a fi "cu Maria" pentru a fi ca ea, care a mărturisit despre Cristos printre apostoli şi în lume. Pentru multe dintre ele, acel "da" le-a costat viaţa, având în vedere duritatea muncii misionare, expunerea la boli şi, în ultima vreme, martiriul. Chiar şi acum, sunteţi prezente în situaţii dificile, unde vă oferiţi slujirea cu credinţă şi respect pentru toţi. Vă încurajez, dragi surori, să continuaţi această misiune, oriunde slujiţi, devenind tot mai autentice martore ale fraternităţii şi ale păcii (cf. Sfântul Ioan Paul al II-lea, Omilia la Sfânta Liturghie la sărbătoarea Întâmpinării Domnului, 2 februarie 2002, 4).
Aş dori să închei amintind un ultim aspect al carismei care uneşte inspiraţia fondatorilor voştri: spiritul de familie. În acest sens, amândoi şi-au încurajat fiii spirituali şi fiicele spirituale să cultive un spirit de familie sincer şi generos în cadrul comunităţilor lor. Pentru bărbaţii şi femeile consacraţi, precum şi pentru laicii creştini cu adevărat dedicaţi, acesta izvorăşte în primul rând din întâlnirea cu Dumnezeu, din Euharistie, din rugăciune, din adoraţie, din ascultarea Cuvântului şi din celebrarea sacramentelor. De acolo, din altar şi din tabernacol, acest spirit creşte în inimile noastre, umplându-le cu acele sentimente de comuniune şi afect, de solicitudine şi apropiere răbdătoare, care trebuie să ne distingă întotdeauna şi care ne fac o reflectare a iubirii lui Dumnezeu în lume.
Dragi prieteni, vă mulţumesc pentru tot binele pe care îl faceţi. Vă asigur de sprijinul meu în rugăciune şi vă împart din inimă vouă şi congregaţiilor voastre binecuvântarea mea apostolică.
Să ne rugăm împreună...
Tatăl Nostru...
Domnul să fie cu voi...
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
