Joi, 28 iunie 2012, Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea a primit în audienţă delegaţia Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, venită în mod tradiţional la Roma cu ocazia solemnităţii Sfinţilor Apostoli Petru şi Paul. Delegaţia trimisă de Sanctitatea Sa Bartolomeu I este compusă din: Eminenţa Sa Emmanuel Adamakis, mitropolit de Franţa, director al Oficiului Bisericii Ortodoxe pe lângă Uniunea Europeană; Preasfinţitul Ilias Katre, episcop de Philomelion (SUA); cucernicul diacon Paisios Kokkinakis, codicograf al Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice. Publicăm în continuare discursul pe care Sfântul Părinte l-a adresat membrilor delegaţiei, invitaţi apoi la micul dejun.
* * *
"Preamăriţi-l pe Domnul împreună cu mine, să înălţăm numele lui împreună" (Ps 34,4)
Iubiţi fraţi în Cristos,
În această fericită împrejurare a sărbătorii sfinţilor Petru şi Paul, patroni ai Cetăţii şi ai Bisericii Romei, îmi este deosebit de plăcut să vă primesc cu cuvintele Psalmului care vor fi cântate în solemna liturgie euharistică în cinstea acestor doi mari apostoli şi martiri. Formulându-vă un bun-venit călduros, vă cer să-i spuneţi Sanctităţii Sale Bartolomeu I şi Sfântului Sinod sentimentele iubirii mele fraterne şi a recunoştinţei mele vii pentru că a voit să trimită şi anul acesta vrednici reprezentanţi ca să participe la această celebrare a noastră şi să duceţi un salut cordial clerului, călugărilor şi tuturor credincioşilor din Patriarhia Ecumenică.
Prezenţa voastră aici la Roma cu ocazia festivităţii liturgice a sfinţilor Petru şi Paul ne oferă o oportunitate specială de a înălţa cântarea noastră de laudă pentru minunăţiile pe care harul divin, de la care provine orice bine, le-a săvârşit în viaţa celor doi apostoli, făcându-i vrednici să intre triumfători în gloria cerească după ce au trecut prin baia regeneratoare a martiriului. În afară de asta, sărbătoarea sfinţilor Petru şi Paul ne dă posibilitatea de a-i mulţumi împreună Domnului pentru lucrările extraordinare pe care El le-a săvârşit şi continuă să le săvârşească prin apostoli în viaţa Bisericii. Predica lor, pecetluită de mărturia martiriului, este fundamentul trainic şi peren pe care se zideşte Biserica şi în fidelitatea faţă de depozitul credinţei transmis de ei găsim rădăcinile comuniunii pe care deja o experimentăm între noi.
Veneraţi fraţi, în această întâlnire a noastră de astăzi, în timp ce încredinţăm mijlocirii glorioşilor apostoli şi martiri Petru şi Paul rugăciunea noastră pentru ca Domnul, bogat în milostivire, să ne dea harul de a ajunge curând la ziua fericită în care vom putea împărtăşi masa euharistică, înălţăm glasurile noastre în imnul de laudă adus lui Dumnezeu pentru drumul de pace şi de reconciliere pe care El ni-l dăruieşte să-l parcurgem împreună. Anul acesta este a cincizecea aniversare a deschiderii Conciliului al II-lea din Vatican, care va fi celebrată în mod solemn la 11 octombrie. Chiar concomitent cu acest Conciliu, la care, cum bine ştiţi, erau prezenţi câţiva reprezentanţi ai Patriarhiei Ecumenice în calitate de Delegaţi fraterni, a început o nouă fază importantă a relaţiilor dintre Bisericile noastre. Vrem să-l lăudăm pe Domnul înainte de toate pentru redescoperirea fraternităţii profunde care ne leagă, de asemenea şi pentru drumul parcurs în aceşti ani de Comisia Mixtă Internaţională pentru Dialogul Teologic dintre Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă în ansamblul ei, cu dorinţa ca şi în faza actuală să se poată face progrese.
Amintind aniversarea Conciliului al II-lea din Vatican, mi se pare necesar să amintesc figura şi activitatea neuitatului Patriarh Ecumenic Athenagoras, de la a cărui dispariţie se vor împlini peste câteva zile patruzeci de ani. Patriarhul Athenagoras, împreună cu Fericitul Papă Ioan al XXIII-lea şi cu Slujitorul lui Dumnezeu Papa Paul al VI-lea, însufleţiţi de acea pasiune pentru unitatea Bisericii care provine din credinţa în Cristos Domnul, s-au făcut promotori ai unor iniţiative curajoase care au deschis drumul pentru relaţii reînnoite între Patriarhia Ecumenică şi Biserica Catolică. Este pentru mine motiv de bucurie deosebită să constat că Sanctitatea Sa Bartolomeu I urmează, cu reînnoită fidelitate şi creativitate rodnică, drumul trasat de Predecesorii săi Patriarhii Athenagoras şi Dimitrios, remarcându-se la nivel internaţional prin deschiderea sa la dialogul dintre creştini şi pentru angajarea în slujba vestirii Evangheliei în lumea contemporană.
Eminenţă, iubiţi membri ai delegaţiei, mulţumindu-vă încă o dată pentru prezenţa voastră aici în mijlocul nostru, vă asigur de rugăciunea mea pentru ca Domnul să dea sănătate şi putere Sanctităţii Sale Bartolomeu I şi să dea prosperitate şi pace Patriarhiei Ecumenice. Dumnezeu atotputernicul să ne dăruiască o comuniune tot mai deplină după voinţa Sa, pentru ca să-l putem preamări mereu numele Său "cu o singură inimă şi un singur suflet" (Fap 4,32).
Benedictus pp. XVI
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
