|
| © Vatican Media |
Bună ziua şi mulţumesc pentru această primire foarte frumoasă! Spun că atunci când se aplaudă la început nu valorează cine ştie ce! Dacă la sfârşit veţi mai fi treji şi veţi vrea să mai aplaudaţi, mii de mulţumiri!
Fraţilor şi surorilor!
Vă spun bun-venit vouă, reprezentanţi din mass-media din toată lumea. Vă mulţumesc pentru munca pe care aţi făcut-o şi o faceţi în acest timp, care pentru Biserică este în mod esenţial un timp de har.
În "Predica de pe munte" Isus a proclamat: "Fericiţi făcătorii de pace" (Mt 5,9). Este vorba de o fericire care ne provoacă pe toţi şi care vă priveşte îndeaproape, chemând pe fiecare la angajarea de a duce înainte o comunicare diferită, care nu caută consensul cu orice preţ, nu se îmbracă în cuvinte agresive, nu îmbrăţişează modelul competiţiei, nu separă niciodată căutarea adevărului de iubirea cu care trebuie să-l căutăm cu umilinţă. Pacea începe de la fiecare dintre noi: din felul în care îi privim pe ceilalţi, îi ascultăm pe ceilalţi, vorbim despre ceilalţi; şi, în acest sens, modul în care comunicăm este de o importanţă fundamentală: trebuie să spunem "nu" războiului cuvintelor şi imaginilor, trebuie să respingem paradigma războiului.
Permiteţi-mi, aşadar, să reafirm astăzi solidaritatea Bisericii cu jurnaliştii închişi, pentru că au încercat să relateze adevărul şi, cu aceste cuvinte, să cer şi eliberarea acestor jurnalişti închişi. Biserica recunoaşte în aceşti martori - mă gândesc la cei care relatează războiul chiar şi cu preţul vieţii lor - curajul celor care apără demnitatea, dreptatea şi dreptul popoarelor de a fi informate, pentru că numai popoarele informate pot face alegeri libere. Suferinţa acestor jurnalişti închişi interpelează conştiinţa naţiunilor şi a comunităţii internaţionale, îndemnându-ne pe toţi să protejăm bunul preţios al libertăţii de exprimare şi a presei.
Vă mulţumesc, dragi prieteni, pentru slujirea voastră adusă adevărului. Aţi fost la Roma în aceste săptămâni pentru a relata Biserica, varietatea sa şi, în acelaşi timp, unitatea sa. Aţi însoţit riturile din Săptămâna Sfântă; aţi relatat apoi durerea pentru moartea Papei Francisc, care a avut loc însă în lumina Paştelui. Aceeaşi credinţă pascală ne-a introdus în spiritul conclavului, care v-a văzut deosebit de angajaţi în zile obositoare; şi, chiar şi cu această ocazie, aţi reuşit să relataţi frumuseţea iubirii lui Cristos care ne uneşte pe toţi şi ne face să fim un singur popor, condus de Bunul Păstor.
Trăim timpuri dificile de străbătut şi de relatat, care reprezintă o provocare pentru noi toţi şi de care nu trebuie să fugim. Dimpotrivă, ele ne cer fiecăruia dintre noi, în diferitele noastre roluri şi slujiri, să nu cedăm niciodată în faţa mediocrităţii. Biserica trebuie să accepte provocarea timpului şi, în acelaşi fel, nu pot exista o comunicare şi un jurnalism în afara timpului şi a istoriei. După cum ne aminteşte Sfântul Augustin, care spunea: "Să trăim bine şi timpurile vor fi bune" (cf. Discurs 311). Noi suntem timpurile."
Aşadar, vă mulţumesc pentru ceea ce aţi făcut pentru a ieşi din stereotipurile şi din locurile comune, prin care citim adesea viaţa creştină şi însăşi viaţa Bisericii. Mulţumesc, pentru că aţi reuşit să percepeţi esenţialul a ceea ce suntem şi să-l transmiteţi întregii lumi prin toate mijloacele.
Astăzi, una dintre cele mai importante provocări este promovarea unei comunicări capabile să ne ajute să ieşim din "turnul Babel" în care ne aflăm uneori, din învălmăşeala limbajelor fără iubire, adesea ideologice sau părtinitoare. De aceea, slujirea voastră, cu cuvintele pe care le folosiţi şi stilul pe care îl adoptaţi, este importantă. De fapt, comunicarea nu este doar transmitere de informaţii, ci este creare a unei culturi, a unor ambiente umane şi digitale care să devină spaţii de dialog şi de confruntare. Şi privind la evoluţia tehnologică, această misiune devine şi mai necesară. Mă gândesc, îndeosebi, la inteligenţa artificială cu imensul său potenţial, care cere însă responsabilitate şi discernământ pentru a orienta instrumentele spre binele tuturor, astfel încât acestea să poată produce binefaceri pentru omenire. Şi această responsabilitate îi priveşte pe toţi, proporţional cu vârsta şi cu rolurile sociale.
Dragi prieteni, cu timpul vom învăţa să ne cunoaştem mai bine. Am trăit - putem spune împreună - zile cu adevărat speciale. Le-am împărtăşit, le-aţi împărtăşit prin toate mijloacele de comunicare: TV, radio, internet, reţele sociale. Aş vrea mult ca fiecare dintre noi să poată spune despre ele că ne-au dezvăluit puţin din misterul umanităţii noastre şi că ne-au lăsat o dorinţă de iubire şi pace. Pentru aceasta vă repet astăzi invitaţia făcută de Papa Francisc în ultimul său mesaj pentru următoarea Zi Mondială a Comunicaţiilor Sociale: să dezarmăm comunicarea de orice prejudecată, ranchiună, fanatism şi ură; să o purificăm de agresivitate. Nu este nevoie de o comunicare zgomotoasă, musculoasă, ci mai degrabă de o comunicare capabilă de ascultare, de a capta vocea celor slabi care nu au voce. Să dezarmăm cuvintele şi vom contribui la dezarmarea Pământului. O comunicare dezarmată şi dezarmantă ne permite să împărtăşim o privire diferită asupra lumii şi să acţionăm în mod coerent cu demnitatea noastră umană.
Voi sunteţi în prima linie în relatarea conflictelor şi a speranţelor de pace, a situaţiilor de nedreptate şi de sărăcie şi a muncii tăcute a multora pentru o lume mai bună. De aceea vă cer să alegeţi cu conştiinţă şi curaj calea unei comunicări de pace.
Mulţumesc vouă tuturor. Dumnezeu să vă binecuvânteze!
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
