În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Pacea să fie cu voi!
Preaiubiți frați și surori, bine ați venit!
Sunt foarte bucuros să salut pentru prima dată Cercul „Sfântul Petru”. Îi mulțumesc din suflet președintelui și tuturor membrilor adunați astăzi.
Din 1869, vrednica voastră asociație a ajuns, în numele papei, la multe persoane nevoiașe din iubitul nostru oraș Roma, oferindu-le mesele pe care le distribuiți zilnic, aziluri de noapte pentru persoanele fără adăpost, cazare pentru familiile aflate în dificultate și alte servicii. Este o lucrare de laudă, care împlinește porunca Domnului despre o caritate care, în taină, își așteaptă răsplata numai de la Dumnezeu (cf. Mt 6,3-4). Contribuie la formarea chipului frumos al Bisericii, care dă mărturie despre Evanghelie între cei săraci și cei mai mici. Mulțumesc!
Reflectând asupra celor trei pietre de temelie ale carismei voastre – rugăciune, acțiune și jertfă – aș vrea să vă dau astăzi un cuvânt care le adună într-o armonie perfectă: caritatea.
În primul rând, de fapt, rugăciunea este temelia carității. Nu întâmplător primul cuvânt al mottoului vostru se referă la legătura cu Dumnezeu. Nu puteți oferi altceva decât ceea ce ați primit. Iar rugăciunea este tocmai acea relație prin care primim aceeași caritate pe care suntem chemați să o dăruim. Vă încurajez mereu să vă întoarceți la Cuvântul lui Dumnezeu și la rugăciune ca sursă inepuizabilă a dăruirii voastre.
Al doilea cuvânt al mottoului vostru, „acțiune”, indică perspectiva spre care să întoarceți iubirea primită de la Dumnezeu. Rugăciunea, de fapt, devine eficientă atunci când tinde către ceilalți. Caritas generată de Duhul Sfânt este iubirea lui Dumnezeu revărsată în inimile noastre: o iubire care devine o angajare pentru viață și slujire. Această iubire trebuie să devină scopul, stilul și sensul vieții noastre.
Al treilea pivot în jurul căruia se învârte carisma voastră, jertfa, se referă în cele din urmă la inima carității, arătându-ne modul în care să trăim echilibrul dintre rugăciune și acțiune. „Adevărata jertfă – scrie Sfântul Augustin – este orice lucrare cu care ne angajăm să ne unim în sfânta comuniune cu Dumnezeu. Prin urmare, nici binele cu care este ajutat omul, dacă nu se realizează în raport cu Dumnezeu, nu este jertfă. De fapt, deși jertfa este săvârșită și adusă de om, este un lucru dumnezeiesc” (De Civitate Dei, X, 6). Oferindu-vă timpul, entuziasmul și chiar efortul vostru în favoarea celor mici, luați parte la însăși lucrarea lui Cristos, care ne-a iubit și și-a dat viața pentru noi. Uniți cu jertfa sa, de aceea, nu mai trăim noi, ci Cristos însuși trăiește în noi (cf. Gal 2,20).
Preaiubiților, caritatea să fie întotdeauna izvorul rugăciunii voastre, sufletul acțiunii voastre, expresia jertfei voastre spirituale.
Vă sunt recunoscător pentru obolul Sfântului Petru pe care îl oferiți astăzi ca semn al loialității și devotamentului vostru față de Sfântul Părinte. Devotamentul vostru este mereu prezent cu mine, pentru că și eu port mereu cadoul pe care mi l-ați oferit în momentul alegerii mele și vă mulțumesc din suflet. El susține – aici vorbesc despre obolul pe care îl oferiți astăzi – preocuparea episcopului de Roma pentru acest oraș și este, în același timp, un ajutor pentru exigențele Scaunului Apostolic în slujba întregii Biserici.
Încredințez Cercul „Sfântul Petru” ocrotirii Fecioarei Maria, Salus Populi Romani, și vă binecuvântez din toată inima pe toți, familiile voastre și pe cei pe care îi întâlniți în apostolatul vostru caritabil. Mulțumesc.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
