|
| © Vatican Media |
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Pacea să fie cu voi!
Fraţilor şi surorilor, bună ziua şi bine aţi venit!
Mă bucur să vă întâlnesc, dragi membri ai Asociaţiei Pro Petri Sede, cu ocazia pelerinajului vostru la Roma. Ştiu că veniţi în mod obişnuit să-l întâlniţi pe succesorul lui Petru - cred că la fiecare trei ani - pentru a vă demonstra devotamentul şi fidelitatea, exprimând astfel public şi simbolic sensul propriei voastre carisme: să susţineţi Scaunul Apostolic, aşa cum indică însuşi numele asociaţiei voastre. Sunteţi, de fapt, moştenitorii îndepărtaţi ai Zuavilor pontificali care s-au angajat necondiţionat, până la punctul de a-şi da viaţa, pentru a apăra libertatea pontifului roman, care era atunci ameninţată. Condiţiile socio-istorice s-au schimbat evident, iar astăzi nu mai este vorba de a lupta cu arme sau de a exercita vreun fel de violenţă. Mai mult, nu a refuzat însuşi predecesorul meu, Fericitul Pius al IX-lea, să permită vărsarea de sânge în faţa zidurilor Romei? Un gest profetic, care arată că adevărata luptă este de o altă natură...
Angajamentul vostru neclintit faţă de papa se exprimă astăzi în primul rând prin rugăciunile voastre; prin eforturile voastre de a explica credincioşilor rolul şi opera Sfântului Scaun; şi prin ofrandele voastre materiale, în special pentru cei mai vulnerabili. Vă mulţumesc sincer! Sunt profund mişcat că anul acesta aţi ales să sprijiniţi o operă caritabilă în iubita mea fostă dieceză de Chiclayo. Realizarea unui centru de formare pentru cei mai nevoiaşi va fi de mare folos şi îmi va permite, în pofida distanţei, să rămân aproape de toate aceste persoane în gând şi caritate. Vă mulţumesc încă o dată din adâncul inimii şi vă mulţumesc, de asemenea, în numele episcopului de Chiclayo, Excelenţa Sa Monseniorul Edinson Farfán.
Dragi prieteni, vă rog să perseveraţi în importanta voastră misiune de a susţine Scaunul Apostolic şi chiar să o extindeţi - dacă este posibil -, o misiune care îşi păstrează astăzi întreaga semnificaţie. Episcopul de Roma, de fapt, a primit de la Cristos sarcina de a-i aduna pe credincioşi în unitate şi de a vesti evanghelia mântuirii în întreaga lume; iar carisma succesorilor săi implică libertatea suverană de a face acest lucru. Totuşi, proclamarea Împărăţiei este împiedicată în multe locuri ale lumii şi în multe feluri. Cât de important este, aşadar, în aceste vremuri tulburi pe care le trăim, ca "Petru" să-şi păstreze deplina libertate de a spune adevărul, de a denunţa nedreptatea, de a apăra drepturile celor mai vulnerabili, de a promova pacea şi, mai presus de toate, de a-l proclama pe Isus Cristos, care a murit şi a înviat, singurul orizont posibil al unei omeniri reconciliate.
Vă mulţumesc încă o dată pentru rugăciunile voastre. Ele sunt de mare importanţă pentru Biserică; sunt, de asemenea, o mare mângâiere pentru mine în exercitarea îndatoririlor mele.
Încredinţându-vă pe voi, precum şi pe toţi membrii asociaţiei voastre şi familiile voastre, mijlocirii Fecioarei Maria, Maica Bisericii, şi ocrotirii apostolului Petru, vă împart cu bucurie binecuvântarea apostolică. Vă mulţumesc!
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
