|
| © Vatican Media |
A spera înseamnă a ne conecta. Irineu din Lyon
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Pacea să fie cu voi!
Iubiţi fraţi şi surori,
În această dimineaţă se reiau audienţele jubiliare speciale pe care Papa Francisc le-a început în luna ianuarie, propunând de fiecare dată un aspect deosebit al virtuţii teologale a speranţei şi o figură spirituală care a mărturisit-o. Să continuăm, aşadar, pe drumul început, ca pelerini ai speranţei!
Ne adună speranţa transmisă de apostoli încă de la început. Apostolii au văzut în Isus pământul legat de cer: cu ochii, urechile şi mâinile au primit cuvântul vieţii. Jubileul este o poartă deschisă către acest mister. Anul jubiliar conectează mai radical lumea lui Dumnezeu cu a noastră. Ne invită să luăm în serios ceea ce ne rugăm în fiecare zi: "Precum în cer aşa şi pe pământ". Aceasta este speranţa noastră. Iată aspectul pe care am vrea să-l aprofundăm astăzi: a spera înseamnă a ne conecta.
Unul dintre cei mai mari teologi creştini, episcopul Irineu din Lyon, ne va ajuta să recunoaştem cât de frumoasă şi actuală este această speranţă. Irineu s-a născut în Asia Mică şi s-a format printre cei care îi cunoscuseră direct pe apostoli. Apoi a venit în Europa, pentru că la Lyon se formase deja o comunitate de creştini care proveneau chiar din ţara sa. Cât de bine ne face să ne amintim de asta aici, la Roma, în Europa! Evanghelia a fost adusă pe acest continent din afară. Şi chiar şi astăzi, comunităţile de migranţi sunt prezenţe care reînvie credinţa în ţările care le primesc. Evanghelia vine din afară. Irineu leagă Orientul şi Occidentul. Acesta este deja un semn de speranţă, pentru că ne aminteşte cum popoarele continuă să se îmbogăţească reciproc.
Însă Irineu are o comoară şi mai mare să ne ofere. Diviziunile doctrinale pe care le-a întâlnit în cadrul comunităţii creştine, conflictele interne şi persecuţiile externe nu l-au descurajat. Dimpotrivă, într-o lume destrămată, a învăţat să gândească mai bine, ducându-şi atenţia tot mai profund asupra lui Isus. A devenit un cântător al persoanei sale, ba chiar al trupului său. A recunoscut, de fapt, că în el ceea ce ni se pare opus se recompune în unitate. Isus nu este un zid care separă, ci o uşă care ne uneşte. Trebuie să rămânem în el şi să distingem realitatea de ideologii.
Iubiţi fraţi şi surori, şi astăzi ideile pot înnebuni şi cuvintele pot ucide. În schimb, trupul este ceea ce ne face pe toţi; este ceea ce ne leagă de pământ şi de celelalte creaturi. Trupul lui Isus trebuie primit şi contemplat în fiecare frate şi soră, în fiecare creatură. Să ascultăm strigătul trupului, să ne auzim chemaţi pe nume de durerea celorlalţi. Porunca pe care am primit-o încă de la început este aceea a unei iubiri reciproce. Ea este scrisă în trupul nostru, înainte de orice lege.
Irineu, maestru al unităţii, ne învaţă să nu opunem, ci să conectăm. Inteligenţa nu există acolo unde separi, ci acolo unde conectezi. A distinge este util, dar niciodată a diviza. Isus este viaţa veşnică în mijlocul nostru: el aduce laolaltă contrariile şi face posibilă comuniunea.
Suntem pelerini ai speranţei, pentru că între persoane, popoare şi creaturi este nevoie de cineva care decide să meargă spre comuniune. Alţii ne vor urma. Asemenea lui Irineu la Lyon în secolul al II-lea, tot aşa în fiecare dintre oraşele noastre să construim din nou punţi acolo unde astăzi există ziduri. Să deschidem uşi, să conectăm lumi şi va fi speranţă.
APEL
Într-adevăr, şi în aceste zile sosesc ştiri care provoacă mare îngrijorare. Situaţia din Iran şi Israel s-a deteriorat grav şi, într-un moment atât de delicat, doresc să reînnoiesc cu forţă un apel la responsabilitate şi la raţiune. Angajarea pentru a construi o lume mai sigură, liberă de ameninţarea nucleară, trebuie continuată printr-o întâlnire respectuoase şi un dialog sincer, pentru a construi o pace durabilă, întemeiată pe dreptate, pe fraternitate şi pe binele comun. Nimeni nu ar trebui să ameninţe vreodată existenţa altuia. Este datoria tuturor ţărilor să susţină cauza păcii, iniţiind căi de reconciliere şi favorizând soluţii care să garanteze securitatea şi demnitatea pentru toţi.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
