Papa Leon al XIV-lea: Audiența generală de miercuri, 21 octombrie 2026
Ciclu de cateheze. Documentele Conciliului al II-lea din Vatican. IV. Constituția pastorală Gaudium et spes. 6. Angajare pentru familie în societatea de astăzi (GS, 47-52)
Fraților și surorilor, bună ziua și bine ați venit!
Primul lucru pe care aș vrea să vi-l spun este mulțumesc! Vă mulțumesc pentru sprijinul rugăciunilor voastre. Mulțumim lui Dumnezeu pentru generozitatea sa. Să ne reînnoim cu toții încrederea în bunătatea, în milostivirea lui Dumnezeu.
Constituția pastorală Gaudium et spes (GS) a Conciliului al II-lea din Vatican, după ce a ilustrat, în prima parte, demnitatea persoanei și vocația sa în lume, în a doua parte, „în lumina evangheliei și a experienței umane”, analizează unele dintre cele mai presante probleme contemporane (cf. GS, 46). Atenția se concentrează în primul rând asupra căsătoriei și familiei, având convingerea că „binele persoanei și al societății umane și creștine este strâns legat de starea sănătoasă a comunității conjugale și familiale” (GS, 47).
În acest scop, valorile și scopurile sale nu sunt pur și simplu reafirmate, ci se propune o concepție reînnoită a căsătoriei ca o „comunitate intimă de viață și de iubire conjugală” (GS, 48). Integrând dimensiunea juridică a căsătoriei drept contract, fundamentul acestei uniri este recunoscut în „legământul conjugal”, înțeles ca „actul uman prin care soții se dăruiesc și se primesc reciproc” (ibid.). Dăruirea reciprocă a bărbatului și a femeii, astfel încât „nu mai sunt doi, ci un singur trup” (Mt 19,6), motivează necesitatea „fidelității depline” și a „unității indisolubile” a soților, găsindu-și expresie vie în procrearea și educarea copiilor (cf. GS, 48). O reflectare a Treimii divine, iubirea conjugală și părintească, prin sacramentul Căsătoriei, este „susținută și îmbogățită de puterea răscumpărătoare a lui Cristos”, astfel încât soții să se poată iubi unul pe altul „cum el însuși a iubit Biserica și s-a dat pe sine însuși pentru ea” (ibid.).
După ce a iluminat realitatea căsătoriei în lumina iubirii lui Cristos, care este adevărul iubirii umane și divine, Gaudium et spes își îndreaptă atenția asupra iubirii conjugale și a rodniciei matrimoniale. Nelimitându-se la atracția erotică, pe care o integrează în ea, iubirea conjugală implică întreaga voință a soților, reînviind afecțiunile sufletelor lor și exprimându-se prin sentimente și gesturi tandre (cf. GS, 49). Îmbrățișând binele întregii persoane a bărbatului și a femeii, egale în demnitate, această iubire străbate întreaga viață a soților, găsindu-și expresie în actele proprii exclusiv căsătoriei (cf. ibid.). Deși semnifică iubirea integrală a unei persoane față de cealaltă, intimitatea unică a soților favorizează dăruirea lor reciprocă de sine și îmbogățește bucuria lor reciprocă (cf. ibid.).
În afară de asta, rodnicia iubirii conjugale se exprimă în procrearea copiilor, „cel mai excelent dar al căsătoriei” (GS, 50). Prin transmiterea și educarea vieții umane, care nu ar trebui niciodată lepădată, soții devin „cooperatori ai iubirii lui Dumnezeu Creatorul și aproape interpreții săi” (ibid.). Chemați la această responsabilitate umană și creștină, li se cere să fie călăuziți de o judecată corectă cu privire la binele lor și al copiilor lor, fie că sunt deja născuți sau viitori. O astfel de judecată, pe care, în cele din urmă, soții înșiși trebuie să o formuleze în fața lui Dumnezeu, cere ca conștiința lor să se conformeze legii divine, interpretată de Magisteriul eclezial în lumina evangheliei (cf. ibid.).
Valorificarea comuniunii iubitoare și a rodniciei procreatoare în căsătorie determină conciliul să excludă că ar putea exista „o adevărată contradicție între legile divine, care guvernează transmiterea vieții, și cele care favorizează iubirea conjugală autentică” (GS, 51) și să afirme, în schimb, că „atunci când este vorba de a pune în acord iubirea conjugală cu transmiterea [...] vieții” trebuie „determinată după criterii [...] ce respectă semnificația totală a dăruirii reciproce și a procreării umane în contextul adevăratei iubiri” (ibid.). De aici rezultă atât că, „încă de la zămislirea ei, viața trebuie protejată cu cea mai mare grijă”, evitând „avortul ca și infanticidul”; cât și că „actele proprii vieții conjugale, rânduite conform demnității umane autentice, trebuie stimate și respectate” (ibid.).
Învățătura din Gaudium et spes despre comunitatea conjugală și familială evidențiază astfel funcția socială a familiei, definită ca „o școală de umanitate mai bogată” și „fundamentul societății” (GS, 52), chemând pe toți cei cu responsabilități sociale, în special în sfera politică și culturală, la datoria de a „colabora eficient la promovarea căsătoriei și a familiei” (ibid.).
Preaiubiților, această angajare este mai urgentă ca niciodată. Biserica știe bine acest lucru, așa cum a demonstrat-o solicitudinea pastorală a papilor succesivi după ultimul conciliu, până la dubla Adunare Sinodală convocată de Papa Francisc, asupra căreia s-au întors în ultimele zile liderii Bisericilor Catolice Orientale și președinții conferințelor episcopale. Fie ca Sfânta Familie din Nazaret să ne lumineze pe drumul nostru și să ocrotească familiile din întreaga lume.
* * *
Sâmbăta trecută, la Ibiza, în Spania, au fost beatificați părintele Juan Torres Torres și 19 însoțitori, preoți din insulele Ibiza și Formentera. Aceștia au fost uciși din ură față de credință în timpul persecuției religioase din secolul trecut. Mărturia lor ne încurajează să facem din viața noastră o ofrandă de iubire adusă lui Dumnezeu și fraților.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
