|
| © Vatican Media |
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Astăzi este "ziua de naştere" a Sfântului Ştefan, aşa cum obişnuiau să spună primele generaţii de creştini, sigure că nu ne naştem o singură dată. Martiriul este o naştere pentru cer: o privire de credinţă, de fapt, nu mai vede numai întuneric nici măcar în moarte. Venim pe lume fără să decidem să facem acest lucru, dar apoi trecem prin multe experienţe în care suntem chemaţi, din ce în ce mai conştienţi, să "venim la lumină", să alegem lumina. Relatarea din Faptele Apostolilor mărturiseşte că aceia care l-au văzut pe Ştefan mergând spre martiriu au fost uimiţi de lumina de pe chipul său şi de cuvintele sale. Este scris: "Atunci, toţi cei care şedeau în Sinedriu l-au privit fix şi au văzut faţa lui ca faţa unui înger" (Fap 6,15). Este faţa celui care nu pleacă indiferent faţă de istorie, ci o înfruntă cu iubire. Tot ceea ce face şi spune Ştefan reprezintă iubirea divină revelată în Isus, Lumina care a strălucit în întunericul nostru.
Preaiubiţilor, naşterea printre noi a Fiului lui Dumnezeu ne cheamă la viaţa de fii ai lui Dumnezeu: o face posibilă, printr-o mişcare de atracţie experimentată încă din acea noapte din Betleem de persoane umile precum Maria, Iosif şi păstorii. Dar frumuseţea lui Isus şi a celor care trăiesc ca el este şi o frumuseţe respinsă: tocmai forţa sa magnetică a provocat, încă de la început, reacţia celor care se tem pentru propria putere, a celor a căror nedreptate este demascată de o bunătate care dezvăluie gândurile inimilor (cf. Lc 2,35). Nicio putere, însă, până acum, nu poate învinge lucrarea lui Dumnezeu. Peste tot în lume există cei care aleg dreptatea chiar dacă acest lucru costă, cei care pun pacea mai presus de propriile frici, cei care slujesc săracii mai degrabă decât pe ei înşişi. Atunci încolţeşte speranţa şi are sens să sărbătorim în pofida a toate.
În lumea de astăzi, plină de incertitudine şi de suferinţă, bucuria ar părea imposibilă. Cei care cred în pace astăzi şi au ales calea dezarmată a lui Isus şi a martirilor sunt adesea ridiculizaţi, daţi afară din discursul public şi adesea acuzaţi că favorizează adversari şi duşmani. Creştinii, însă, nu au duşmani, ci fraţi şi surori, care rămân astfel chiar şi atunci când nu se înţeleg. Misterul Crăciunului ne aduce această bucurie: o bucurie motivată de tenacitatea celor care trăiesc deja fraternitatea, a celor care recunosc deja în jurul lor, chiar şi în adversarii lor, demnitatea indelebilă a fiicelor şi fiilor lui Dumnezeu. De aceea, Ştefan a murit iertând, ca Isus: pentru o forţă mai adevărată decât aceea a armelor. Este o forţă gratuită, deja prezentă în inima tuturor, care se reactivează şi se comunică în mod irezistibil atunci când cineva începe să-şi privească aproapele altfel, să-i ofere atenţie şi recunoaştere. Da, aceasta înseamnă renaştere, aceasta înseamnă revenire la lumină, acesta este Crăciunul nostru!
Să o rugăm acum pe Maria şi să o contemplăm, binecuvântată între toate femeile care slujesc viaţa şi opun prepotenţei grija, neîncrederii credinţa. Maria să ne ducă în însăşi bucuria sa, o bucurie care dizolvă orice frică şi orice ameninţare aşa cum se topeşte zăpada la soare.
______________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori!
Reînnoiesc din inimă urările de pace şi de seninătate în lumina Naşterii Domnului.
Vă salut pe toţi, credincioşi din Roma şi pelerini din numeroase ţări.
În amintirea Sfântului Ştefan, primul martir, să invocăm mijlocirea sa pentru a întări credinţa noastră şi a sprijini comunităţile care suferă mai mult pentru mărturia lor creştină.
Fie ca exemplul său de blândeţe, de curaj şi de iertare să-i însoţească pe toţi cei care lucrează în situaţii de conflict pentru a promova dialogul, reconcilierea şi pacea.
Vă urez tuturor sărbătoare frumoasă!
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
