|
| © Vatican Media |
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua, sărbătoare frumoasă!
Ieri am celebrat Naşterea Domnului şi liturgia, pentru a ne ajuta să-l primim mai bine, extinde durata sărbătorii până la 1 ianuarie: timp de opt zile. Însă în mod surprinzător, chiar în aceste zile sunt amintite câteva figuri dramatice de sfinţi martiri. Astăzi, de exemplu, Sfântul Ştefan, primul martir creştin; poimâine Sfinţii Prunci Nevinovaţi, copiii ucişi de regele Irod de teamă că Isus i-ar lua tronul (cf. Mt 2,1-18). Aşadar, liturgia pare că vrea chiar să ne îndepărteze de lumea de lumini, mese şi cadouri în care ne-am putea acomoda un pic în aceste zile. De ce?
Pentru că Naşterea Domnului nu este povestea naşterii unui rege, ci este venirea Mântuitorului, care ne eliberează de rău luând asupra sa răul nostru: egoismul, păcatul, moartea. Acesta este răul nostru: egoismul pe care-l purtăm înăuntru, păcatul, pentru că toţi suntem păcătoşi, şi moartea. Şi martirii sunt cei mai asemănători cu Isus. De fapt, cuvântul martir înseamnă martor: martirii sunt martori, adică fraţi şi surori care, prin vieţile lor, ni-l arată pe Isus, care a învins răul cu milostivirea. Şi în zilele noastre martirii sunt numeroşi, mai mult decât în primele timpuri. Astăzi să ne rugăm pentru aceşti fraţi şi surori martiri persecutaţi, care-l mărturisesc pe Cristos. Ne va face bine să ne întrebăm: eu îl mărturisesc pe Cristos? Şi cum putem să ne îmbunătăţim în asta, în a-l mărturisi mai bine pe Cristos? Ne poate ajuta chiar figura Sfântului Ştefan.
Înainte de toate, Faptele Apostolilor ne spun că era unul din cei şapte diaconi pe care comunitatea din Ierusalim i-a consacrat pentru slujirea la mese, adică pentru caritate (cf. 6,1-6). Asta înseamnă că prima sa mărturie n-a dat-o în cuvinte, ci prin iubirea cu care îi slujea pe cei mai nevoiaşi. Dar Ştefan nu se limita la această operă de asistenţă. Celor pe care îi întâlnea le vorbea despre Isus: împărtăşea credinţa în lumina cuvântului lui Dumnezeu şi a învăţăturii apostolilor (cf. Fap7,1-53.56). Aceasta este a doua dimensiune a mărturiei sale: a primi cuvântul şi a comunica frumuseţea sa, a relata cum întâlnirea cu Isus schimbă viaţa. Acest lucru pentru Ştefan era aşa de important, nici atunci când a văzut că pentru el lucrurile se îndreptau spre rău (cf. v. 54). Caritate şi vestire, acesta era Ştefan. Însă, mărturia sa cea mai mare este şi alta: aceea că a ştiut să unească vestirea şi caritatea. Ne-a lăsat-o în momentul morţii, când după exemplul lui Isus i-a iertat pe călăii săi (cf. v. 60; Lc 23,34).
Iată, aşadar, răspunsul nostru la întrebare: noi putem să îmbunătăţim mărturia noastră prin caritatea faţă de fraţi, prin fidelitatea faţă de cuvântul lui Dumnezeu şi prin iertare. Caritate, Cuvânt, iertare. Iertarea spune dacă într-adevăr practicăm caritatea faţă de alţii şi dacă trăim cuvântul lui Isus. "Iertare" (it. "per-dono") este, de fapt, aşa cum indică însuşi cuvântul, un dar mai mare, un dar pe care-l oferim celorlalţi pentru că suntem ai lui Isus, iertaţi de el. Eu iert pentru că am fost iertat: să nu uităm asta... Să ne gândim, fiecare dintre noi să se gândească la propria capacitate de a ierta: cum este capacitatea mea de a ierta, în aceste zile în care eventual întâlnim, printre multe, unele persoane cu care nu ne-am înţeles, care ne-au rănit, cu care n-am reuşit niciodată să refacem raporturile. Să-i cerem lui Isus abia născut noutatea unei inimi capabile să ierte: noi toţi avem nevoie de o inimă care să ierte! Să-i cerem Domnului acest har: Doamne, eu să învăţ să iert! Să-i cerem forţa de a ne ruga pentru cel care ne-a făcut rău, să ne rugăm pentru persoanele care ne-au rănit şi să facem paşi de deschidere şi de reconciliere. Fie ca Domnul să ne dea astăzi acest har.
Şi Maria, Regina martirilor, să ne ajute să creştem în caritate, în iubirea faţă de cuvânt şi în iertare.
________________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori!
În climatul spiritual de bucurie şi de seninătate al Sfântului Crăciun, vă salut cu afect pe voi cei prezenţi aici şi pe cei care ne urmăresc prin mijloacele de comunicare socială. Reînnoiesc urarea mea de pace: pace în familii, pace în comunităţile parohiale şi călugăreşti, pace în mişcări şi în asociaţii, pace pentru acele populaţii chinuite de război, pace pentru iubita şi martirizata Ucraina. Există multe steaguri ale Ucrainei aici! Să cerem pacea pentru acest popor martirizat!
În aceste săptămâni am primit multe mesaje de urări. Neputând să răspund fiecăruia, exprim tuturor recunoştinţa mea, în special pentru darul rugăciunii.
Urez tuturor o sărbătoare frumoasă de Sfântul Ştefan şi vă rog nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
