Papa Francisc: Angelus (26 decembrie 2020)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Ieri, Evanghelia vorbea despre Isus "lumină adevărată" venită în lume, lumină care "străluceşte în întuneric" şi pe care "întunericul n-a învins-o" (In 1,9.5). Astăzi îl vedem pe martorul lui Isus, Sfântul Ştefan, care străluceşte în întuneric. Martorii strălucesc cu lumina lui Isus, nu au lumină proprie. Şi Biserica nu are lumină proprie; pentru aceasta părinţii antici numeau Biserica: "misterul lunii". Aşa cum luna nu are lumină proprie, martorii nu au lumină proprie, sunt capabili să ia lumina lui Isus şi s-o reflecte. Ştefan este acuzat în mod fals şi ucis brutal cu pietre, însă în întunericul urii, în acel chin al uciderii cu pietre, el face să strălucească lumina lui Isus: se roagă pentru călăii săi şi îi iartă, ca Isus pe cruce. Este primul martir, adică primul martor, primul dintr-o ceată de fraţi şi surori care, până astăzi, continuă să aducă lumină în întuneric: persoane care răspund la rău cu binele, care nu cedează în faţa violenţei şi a minciunii, ci strică spirala urii cu blândeţea iubirii. Aceşti martori aprind zorii lui Dumnezeu în nopţile lumii.
Însă cum devenim martori? Imitându-l pe Isus, luând lumină de la Isus. Aceasta este calea pentru fiecare creştin: a-l imita pe Isus, a lua lumina de la Isus. Sfântul Ştefan ne dă exemplul: Isus a venit pentru a sluji nu pentru a fi slujit (cf. Mc 10,45), şi el trăieşte pentru a sluji şi nu pentru a fi slujit, şi el vine pentru a sluji: Ştefan a fost ales diacon, devine diacon, adică servitor, şi asistă pe săraci la mese (cf. Fap 6,2). Încearcă să-l imite pe Domnul în fiecare zi şi face asta chiar şi la sfârşit: asemenea lui Isus este prins, condamnat şi ucis în afara cetăţii şi, asemenea lui Isus, se roagă şi iartă. În timp ce este ucis cu pietre spune: "Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta" (7,60). Ştefan este martori pentru că îl imită pe Isus.
Însă ar putea să apară o întrebare: chiar sunt de folos aceste mărturii de bunătate, când în lume se răspândeşte răutatea? La ce foloseşte rugăciunea şi iertarea? Numai pentru a da un exemplu frumos? Însă la ce foloseşte asta? Nu, există mult mai mult. Îl descoperim dintr-un amănunt. Printre cei pentru care se ruga Ştefan şi pe care-i ierta era, spune textul, "un tânăr, numit Saul" (v. 58), care "era de acord cu uciderea lui" (8,1). Puţin după aceea, prin harul lui Dumnezeu, Saul se converteşte, primeşte lumina lui Isus, o acceptă, se converteşte, şi devine Paul, cel mai mare misionar din istorie. Paul se naşte chiar din harul lui Dumnezeu, însă prin iertarea lui Ştefan, prin mărturia lui Ştefan. Iată sămânţa convertirii sale. Este dovada că gesturile de iubire schimbă istoria: chiar şi cele mici, ascunse, zilnice. Pentru că Dumnezeu conduce istoria prin curajul umil al celui care se roagă, iubeşte şi iartă. Atâţia sfinţi ascunşi, sfinţii de la uşa vecină, martori ascunşi din viaţă, cu mici gesturi de iubire schimbă istoria.
A fi martori ai lui Isus este valabil şi pentru noi. Domnul doreşte ca să facem din viaţă o operă extraordinară prin gesturile obişnuite, gesturile de fiecare zi. Acolo unde trăim, în familie, la locul de muncă, pretutindeni, suntem chemaţi să fim martori ai lui Isus, chiar şi dăruind numai lumina unui zâmbet, lumină care nu este a noastră: este a lui Isus, şi chiar numai alungând umbrele bârfelor şi vorbirilor de rău. Şi după aceea, când vedem ceva ce nu merge, în loc să criticăm, să vorbim de rău şi să ne plângem, să ne rugăm pentru cel care a greşit şi pentru acea situaţie dificilă. Şi atunci când acasă se naşte o discuţie, în loc de a încerca să ne impunem, să încercăm să potolim; şi să reîncepem de fiecare dată, iertându-l pe cel care a ofensat. Lucruri mici, dar schimbă istoria, pentru că deschid uşa, deschid fereastra pentru lumina lui Isus. Sfântul Ştefan, în timp ce primea pietrele urii, restituia cuvinte de iertare. Astfel a schimbat istoria. Şi noi putem schimba în fiecare zi răul în bine, aşa cum sugerează un proverb frumos, care spune: "Fă ca palmierul: aruncă în pietre cu el şi el lasă să cadă curmale".
Astăzi să ne rugăm pentru cei care suferă persecuţii pentru numele lui Isus. Sunt mulţi, din păcate. Sunt mai mulţi decât în primele timpuri ale Bisericii. Să încredinţăm Sfintei Fecioare Maria pe aceşti fraţi şi surori ai noştri, care răspund la asuprire cu blândeţe şi, ca adevăraţi martori ai lui Isus, înving răul cu binele.
_______________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori,
Vă salut pe voi, familii, grupuri, şi pe fiecare credincios care urmăriţi acest moment de rugăciune prin mijloacele de comunicare socială. Trebuie să facem asta, pentru a evita ca oamenii să vină în Piaţă. Astfel, pentru a colabora cu acele dispoziţii pe care le-au dat autorităţile, pentru a ne ajuta pe toţi să fugim de această pandemie.
Atmosfera de bucurie a Crăciunului, care astăzi se prelungeşte şi încă umple inimile noastre, să trezească în toţi dorinţa de a contempla pe Isus în iesle, pentru a-l sluji şi a-l iubi după aceea în persoanele care sunt lângă noi. În aceste zile am primit mesaje de urări din Roma şi din alte părţi ale lumii. Este imposibil să răspund fiecăruia, însă profit şi exprim acum recunoştinţa mea, în special pentru darul rugăciunii, pe care voi o faceţi pentru mine şi pe care îl ofer în schimb cu plăcere.
Sărbătoare frumoasă de Sfântul Ştefan. Vă rog, continuaţi să vă rugaţi pentru mine.
Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
