Papa în Spania: Întâlnirea „A ţese reţele cu lumea culturii, a artei,

Călătoria apostolică a Sanctităţii Sale Leon al XIV-lea
în Spania
(6-12 iunie 20265)

Întâlnirea "A ţese reţele cu lumea culturii, a artei, a economiei şi a sportului"
"Movistar Arena" (Madrid), duminică, 7 iunie 2026

Eminenţă,
Dragi prieteni,

Este o plăcere să vă întâlnesc în acest loc, un spaţiu care nu găzduieşte doar activităţi sportive, artistice şi culturale, ci şi emoţii umane profunde: bucurie, admiraţie, entuziasm şi speranţă, precum şi tristeţe şi frustrare.

În această ţară frumoasă, este imposibil să nu admiri amprenta creativităţii care străbate istoria sa şi îi modelează identitatea. O frumuseţe vizibilă în oraşele sale, străzile sale, monumentele sale, pieţele şi grădinile sale, universităţile şi bisericile sale, muzica, pictura, dansul şi bucătăria sa. Aici, se percepe şi sufletul generaţiilor care au transformat peisajul şi i-au conferit propriul caracter unic, dezvăluind în fiecare trăsătură inteligenţa şi voinţa care sălăşluiesc în sufletul uman.

După ce am contemplat cu atenţie aceste minuni create de generaţiile anterioare, apare inevitabil o întrebare care ne provoacă pe toţi: ce moştenire lăsăm viitorului şi, prin urmare, ce fel de comunitate construim?

Am ascultat cu mare interes intervenţiile fiecăruia dintre participanţi; sunt de acord cu dumneavoastră. Societatea noastră posedă într-adevăr o capacitate extraordinară de a produce, de a inova şi de a comunica; totuşi, se pare că trebuie să învăţăm în continuare să păstrăm sufletul a ceea ce generează. Altfel, riscăm să devenim experţi în mijloace şi eficienţi în producere, dar nesiguri în legătură cu motivul, scopul, cu cine şi pentru cine producem. În acest context, Biserica, conştientă atât de succesele, cât şi de eşecurile sale de-a lungul istoriei, tânjeşte să rămână în dialog cu lumea contemporană.

Dorinţa de bine, frumuseţe şi adevăr este înrădăcinată în ADN-ul omenirii; şi pornind de la această aspiraţie profund umană şi de la experienţa noastră seculară, Biserica propune căi către o viaţă demnă şi spre binele comun. În acest sens, Sfântul Paul al VI-lea a afirmat în faţa Naţiunilor Unite că, indiferent de opinia fiecăruia despre papă, misiunea sa este bine cunoscută. Ca "expertă în umanitate", Biserica nu închide ochii la nimic cu adevărat uman (cf. Gaudium et spes, 1). Din acest motiv, "atitudinea dialogului este parte integrantă a vocaţiei sale" (Magnifica humanitas, 2). Astăzi vedem cum întrebarea crucială rămâne aceeaşi: ce înseamnă să fii cu adevărat om?

Biserica împărtăşeşte cu umilinţă, dar cu fermitate, ceea ce a descoperit în experienţa credinţei: că Isus Cristos răspunde la marile întrebări despre viaţa umană şi plinătatea sa, atât în această lume, cât şi până la culminarea ei în veşnicie. "Din acest motiv, persoana umană rămâne întotdeauna «prima şi fundamentala cale a Bisericii» şi inima oricărui drum autentic de dezvoltare umană integrală" (ibid., 50). Şi astfel, nu poate ignora cultura, pentru că prin ea, umanitatea, ca atare, "este" mai pe deplin realizată (cf. Compendiu de doctrină socială a Bisericii, 554).

Şi tocmai pentru că "cultura" evocă "cultivarea", aşa cum sugerează rădăcina etimologică comună a ambilor termeni, suntem chemaţi să ne întrebăm ce semănăm astăzi, ce înfloreşte şi ce se ofileşte în tăcere în societatea noastră; ce valori păstrăm şi pe care le lăsăm să moară. Acestea sunt întrebări profunde, necesare, care nu pot fi ignorate.

Pentru a aborda aceste întrebări, este necesar un dialog social, pe care îl putem compara cu arta de a ţese reţele, care implică întâlnire, ascultare, dialog şi respect.

În toate sectoarele activităţii umane, trebuie să fim atenţi la limbajul pe care îl folosim: scris, vorbit şi, în mediul digital, şi limbajul imaginilor; deoarece comunicarea nu este niciodată neutră. Fiecare expresie vorbeşte, transmite; poate răni sau vindeca, poate distruge aşteptări sau deschide orizonturi, poate semăna dezbinare sau poate trezi speranţa în posibilitatea de a construi împreună ceva cu adevărat uman.

Astfel, construirea de reţele este un dialog între instituţii centrat pe demnitatea umană. Aceasta înseamnă, de exemplu, că universităţile nu întorc spatele lumii muncii şi nici nu renunţă la adevăr; că întreprinderile nu-i văd pe angajaţi doar ca pe un alt factor în ecuaţia intereselor lor; că arta nu este doar pentru elită; că sportul nu este redus la spectacol sau transformat într-o simplă afacere; şi că progresul tehnologic ia în considerare persoanele în vârstă, sărace şi pe cei care nu au voce.

Contribuţia noastră la dialog, dintr-o perspectivă creştină, recunoaşte faptul că Creatorul a ţesut omenirea cu fire de iubire, deoarece am fost creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, Dumnezeu care este iubire (1In 4,8). Aici rezidă temelia demnităţii umane inalienabile, a cărei respectare absolut este baza dialogului.

În al doilea rând, a ţese reţele înseamnă a crea împreună. "Credinţa", a afirmat Papa Benedict al XVI-lea, "este iubire şi de aceea creează poezie şi muzică. Credinţa este bucurie şi de aceea creează frumuseţe" (Cateheză, 21 mai 2008). Cu toţii am experimentat ceva frumos, atât de mult încât ne-a schimbat în interior: un cântec, o poezie, o biserică liniştită, o voce, o privire, chiar şi un meci de baschet jucat cu prietenii.

Nu este de mirare, aşadar, că proclamarea veştii bune şi conştientizarea umanităţii noastre comune se exprimă sub forma unei saete (un tip de cântec religios) în Săptămâna Sfântă, în poezia mistică, în măiestria literară a unor autori precum Lope de Vega, Sfânta Tereza de Avila, Sfântul Ioan al Crucii, Calderón de la Barca sau în proza senină a Sfântului Toma de Aquino, de la care am moştenit frumoasele imnuri ale Corpus Christi, pe care o celebrăm astăzi. Toate acestea demonstrează legătura dintre material şi spiritual care constituie existenţa noastră.

În al treilea rând, construirea de reţele înseamnă a sluji cu altruism. O perspectivă obiectivă dezvăluie că bărbaţii şi femeile motivaţi de credinţă au construit spitale şi şcoli, au dat naştere la iniţiative de solidaritate şi au vorbit un limbaj care conferă demnitate oamenilor. Prin urmare, merită să ne întrebăm cu sinceritate dacă lumea - şi Europa în special - şi-ar fi făurit identitatea fără amprenta spirituală care i-a pătruns istoria. Aceasta nu este o provocare, ci o invitaţie de a reflecta dacă eternitatea, care a erupt în timp şi spaţiu prin întruparea lui Isus Cristos, poate fi din nou reconciliată cu cotidianul.

Este oare cu adevărat posibil să credem că Europa - pe care o iubim atât de mult - ar fi ea însăşi fără amprenta credinţei? De ce să ne temem că veşnicia va pătrunde în viaţa de zi cu zi? Strigătul predecesorilor mei răsună încă: Nu vă temeţi! Deschideţi larg uşile lui Cristos! Isus Cristos nu ne ia nimic şi ne dă totul.

Vreau să întreb cu voce tare: Cine este exclus în ciuda virtuţilor şi abilităţilor sale? Nu putem ignora faptul că condiţia săracilor reprezintă un strigăt care, în istoria omenirii, ne interpelează constant vieţile, societăţile, sistemele politice şi economice şi Biserica (cf. Dilexi te, 9).

Într-adevăr, Cristos restaurează binelui comun locul său cuvenit de arbitru înţelept care potoleşte lăcomia unora şi hrăneşte speranţa altora, în timp ce tânjeşte să-i mântuiască pe toţi.

Această Biserică, "expertă în umanitate", deşi uneori merge împotriva curentului, insistă că " structurile economice şi instituţionale sunt juste numai în măsura în care servesc dezvoltării integrale a persoanei şi promovează participarea responsabilă a tuturor" (Magnifica humanitas, 34).

Permiteţi-mi să vă îndrept în sfârşit atenţia către o lume care, după cum ştiţi, nu-mi este străină: lumea sportului. Să ne gândim câţi dintre noi am învăţat să ne respectăm adversarii pe terenul de joc, mai degrabă decât ascultând un discurs. Câţi sportivi ne învaţă să pierdem fără să urâm, să câştigăm fără să umilim sau să ne ridicăm după ce cădem.

Pe această temă, Sfântul Ioan Paul al II-lea, ca atlet şi păstor, a declarat: "În aceste vremuri în care, din păcate, diferite forme de violenţă şi, prin urmare, de ură, tind să sfâşie ţesătura solidarităţii sociale, voi [sportivii] contribuiţi, la rândul vostru, la a da o mărturie strălucitoare de coeziune, de pace, de unitate, într-un cuvânt, de «a şti să fim împreună»"¹. Aceste cuvinte sunt mai relevante şi mai actuale decât atunci când au răsunat pentru prima dată.

Dragi prieteni, vă invit, aşadar, să fiţi fire noi pentru a ţese noi reţele care să armonizeze toate domeniile vieţii, pentru a crea o societate reînnoită unde timpul este impregnat de eternitate, cultura păstrează memoria şi favorizează dialogul, educaţia promovează căutarea adevărului cu spirit critic, arta trezeşte uimirea şi generează emoţii nobile, mediul de afaceri recunoaşte demnitatea persoanei, iar munca continuă să fie un motor al speranţei.

Să fim fire noi, urmând sfatul Sfântului Paul: "Bucuraţi-vă cu cei care se bucură şi plângeţi cu cei care plâng! Să aveţi aceleaşi sentimente unii pentru alţii! Nu râvniţi la funcţii înalte, ci lăsaţi-vă atraşi de cele modeste! Nu vă consideraţi pe voi înşivă inteligenţi! Nu întoarceţi nimănui răul pentru rău, aveţi în vedere [să faceţi] bine înaintea tuturor oamenilor! Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii!" (Rom 12,15-18). Căci în toate acestea, este în joc strălucirea continuă a "marii noastre omeniri" în viitor. Vă mulţumesc foarte mult.

Să fim cu toţii, aşadar, constructori ai acestei noi comunităţi.

Binecuvântarea

Mulţumesc foarte multe, felicitări tuturor!

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Note:

1. Sfântul Ioan Paul al II-lea, Discurs adresat participanţilor la cel de-al 33-lea Campionat European, African şi Mediteranean de schi nautic, 31 august 1979.

Conținut extern de la YouTube Permite conținutul extern pentru a afișa acest material.

Deschide pe YouTube ↗

* * *

Din arhiva ercis.ro:

Articol etichetat cu:

Papa Leon al XIV-lea Spania Madrid Movistar Arena Cultură Artă economie sport

Papa în Spania: Întâlnirea „A ţese reţele cu lumea culturii, a artei, a economiei şi a sportului”

Site-uri recomandate

Papa în Spania: Întâlnirea „A ţese reţele cu lumea culturii, a artei, a economiei şi a sportului”

Articole similare

Papa în Spania: Întâlnire cu autorităţile, cu societatea civilă şi cu corpul diplomatic (Palatul Regal, Madrid, sâmbătă, 6 iunie 2026)

Papa în Spania: Întâlnire cu structurile diecezane de caritate şi asistenţă (10 iunie 2026)

Papa în Spania: Întâlnire cu comunitatea diecezană (Stadionul „Santiago Bernabéu”, Madrid, luni, 8 iunie 2026)

Papa în Spania: Întâlnire cu structurile de primire a migranţilor (11 iunie 2026)

Papa în Spania: Întâlnire cu structurile de integrare a migranţilor (vineri, 12 iunie 2026)

Papa în Spania: Vizită la lucrătorii şi asistaţii de Proiectul Social „Cedia 24 horas” (Madrid, sâmbătă, 6 iunie 2026)

Papa în Spania: Întâlnire cu episcopii, preoţii, diaconii, călugării, călugăriţele, seminariştii şi lucrătorii pastorali (Catedrala „Sfânta Ana”, Las Palmas de Gran Canaria, joi, 11 iunie 2026)

Papa în Spania: Sfânta Liturghie (11 iunie 2026)

Papa în Spania: Sfânta Liturghie („Plaza de Cibeles”, Madrid, duminică, 7 iunie 2026)

Cardinalul Parolin: Papa în Spania pentru a relansa comuniunea şi întâlnirea

Site-uri recomandate

Acest site web folosește cookie-uri