Papa în Spania: Întâlnire cu structurile de primire a migranţilor (11

Călătoria apostolică a Sanctităţii Sale Leon al XIV-lea
în Spania
(6-12 iunie 20265)

Întâlnire cu structurile de primire a migranţilor

Portul Arguineguín (Las Palmas de Gran Canaria), joi, 11 iunie 2026

Iubiţi fraţi şi surori,

Tocmai am ascultat unul dintre cele mai solicitante pasaje din Evanghelie. Ştim că acelaşi capitol conţine şi un avertisment pe care niciun credincios nu-l poate lua cu uşurinţă (Mt 25,41-45). Astăzi, lângă mare, cuvântul devine concret: atâtea vieţi rănite sosesc aici, deposedate de aproape tot, dar niciodată de demnitatea lor. Aici Evanghelia ne scoate din poziţia confortabilă de spectator şi ne pune în faţa fratelui sau surorii care soseşte. Ne întreabă dacă l-am recunoscut pe Cristos în cei care debarcă marcaţi de frică, foame şi violenţă, după deşert, noapte şi mare.

După cum vedeţi, port pe mână inelul, care se numeşte "Inelul Pescarului". Însuşi numele său ne duce la Marea Galileei, unde Cristos l-a chemat pe Petru şi i-a spus: "De acum încolo vei fi pescar de oameni" (Lc 5,10). Biserica a interpretat acest verset ca o imagine a misiunii sale. Dar aici, şi în locuri precum el Hierro, acest mandat capătă o forţă literală şi dureroasă. Această insulă, mică prin dimensiuni, dar vastă în umanitate, a văzut sosirea a mii de oameni, smulşi din pământul lor şi încredinţaţi fragilităţii unei mici bărci. Aici sunt oameni salvaţi din mare şi trupuri fără viaţă recuperate din ape. Din acest motiv, succesorul lui Petru nu poate întoarce spatele acestor docuri. Biserica nu poate întoarce spatele acestor ape sau oricărui loc unde foamea, setea, violenţa, frica sau exilul continuă să rănească demnitatea umană. Discipolii lui Isus nu pot considera strigătul celor care strigă din noapte ca fiind străin.

În limbajul biblic, marea poate fi o imagine a ameninţării, a întunericului şi a haosului. Acolo îi găsim pe Leviatan, figură a puterii devoratoare, şi pe Rahab, nume care evocă mândria puterilor care se ridică împotriva lui Dumnezeu şi împotriva vieţii (cf. Ps 74,13-14; 89,10-11; Is 27,1; 51,9; Iob 26,12). Şi astăzi, în aceste mări pândesc monştri: mafii care fac trafic cu disperare, traficanţi care înrobesc femei şi copii şi indiferenţa multora care permit ca săracii să fie înghiţiţi de exploatare sau de uitare.

Însă credinţa nu rămâne paralizată de puterea mării. Credem într-un Dumnezeu care supune haosul, pune limite răului şi deschide o cale atunci când moartea pare să învingă. Aceasta este ceea ce a experimentat poporul lui Israel când a traversat Marea Roşie pentru a scăpa de sclavie şi a călători spre libertate (cf. Ex 14,21-31). Şi aceasta este ceea ce vedem în Cristos, care umblă pe ape şi, înaintea furtunii, rosteşte un cuvânt suveran: "Taci! Linişteşte-te!" (Mc 4,39; cf. Mt 14,25-27). Acel glas continuă să răsune împotriva forţelor care devorează, înrobesc şi leapădă atâţia fraţi şi surori ai noştri. Acolo unde Cristos porunceşte mării să tacă, Biserica nu poate rămâne mută în faţa celor abandonaţi apelor sale.

Vă mulţumesc pentru mărturii, pentru că ne-aţi amintit ce înseamnă să salvezi vieţi. Maria, mulţumesc că ne-ai amintit de ceea ce fac Caritas, parohiile şi atâţia oameni în fiecare zi. Cuvintele tale ne arată de unde începe convertirea perspectivei noastre: când migrantul încetează să mai fie "doar încă unul", încetează să mai fie o categorie şi o statistică. Abia atunci înţelegem că acea fată ar putea fi fiica noastră, acele feţe fac parte din familia noastră; şi atunci, conştiinţa noastră rămâne fără scuze. Milostivirea începe cu gesturi mici: uneori cu câteva prăjituri şi puţin lapte; alteori, cu cinci pâini şi doi peşti (cf. Mt 14,17-21). Nu este vorba de a rezolva totul, ci de a pune totul în mâinile lui Dumnezeu şi de a fi prezenţi acolo unde fiinţele umane suferă, unde resursele sunt insuficiente şi nu există un limbaj comun, dar unde gesturile pot totuşi vorbi. Mulţumiri din inimă tuturor celor care se alătură salvărilor, primirii şi însoţirii, mărturisind că mila concretă poate salva şi poate schimba vieţi.

Dragă Blessing, deşi nu eşti aici astăzi, vocea ta este. Îţi mulţumim că ai împărtăşit istoria ta cu noi. Numele tău înseamnă binecuvântare şi ne aminteşte că fiecare viaţă umană este o binecuvântare de la Dumnezeu. Nimeni nu o poate cumpăra, vinde, folosi sau arunca, pentru că în fiecare persoană străluceşte chipul şi asemănarea Creatorului (cf. Gen 1,27). Ne-ai spus că ţi-ai părăsit ţara nu pentru că ai vrut, ci pentru că nu exista altă opţiune. În cuvintele tale, auzim tragedia atâtor oameni forţaţi să plece pentru că sărăcia, războiul, ameninţările sau exploatarea le-au închis toate uşile.

Îmi doresc ca acest mesaj să ajungă la tine şi la toate celelalte femei care sunt victime ale traficului şi exploatării: dacă alţii pun un preţ pe corpul tău, Dumnezeu nu a încetat niciodată să te vadă ca fiind nepreţuită. Dacă au încercat să te închidă într-un trecut dureros, Dumnezeu continuă să-ţi promită un viitor. Dacă te-au tratat ca pe un obiect, Biserica vrea să-ţi spună astăzi: eşti o fiică, o soră, eşti o binecuvântare. Viaţa ta nu aparţine celor care ţi-au făcut rău; trupul tău nu aparţine celor care au profitat de tine; zilele tale nu aparţin celor care au încercat să le înlănţuie de frică. Viaţa ta aparţine lui Dumnezeu şi îşi păstrează o demnitate care nu-ţi poate fi luată. Şi vrem să mergem alături de tine până când acel adevăr va fi din nou simţit mai puternic decât durerea.

Dragi migranţi: înainte de a spune orice altceva, vreau să vă recunosc demnitatea. Nu sunteţi numere sau dosare. Sunteţi oameni cu familii şi case rămase în urmă; cu vise pe care nimeni nu are dreptul să le ignore. Dar vreau să vă spun şi că vieţile voastre trebuie protejate. Nu vă predaţi existenţa celor care fac trafic cu ea. Nu-i credeţi pe cei care vă promit paradisuri uşoare în schimbul corpului sau banilor voştri, al tăcerii sau al libertăţii voastre. Aceste promisiuni false sunt cântece de sirenă, sunt industrii ale morţii.

Această tragedie trebuie să devină un moment de reflecţie: pentru naţiunile de origine, care trebuie să creeze condiţii de pace, dreptate şi dezvoltare; pentru naţiunile de tranzit, chemate să protejeze şi să nu-i lase pe cei vulnerabili în mâinile reţelelor criminale; pentru Europa, care nu poate proclama demnitatea umană şi se poate obişnui cu faptul că Marea Mediterană şi Atlanticul sunt cimitire fără pietre funerare; pentru comunitatea internaţională, chemată la o cooperare eficientă şi perseverentă.

Şi Biserica trebuie să se lase provocată. Primirea migranţilor nu poate fi secundară sau delegată doar câtorva voluntari. Îngenunchem în faţa altarului pentru a-l adora pe Cristos prezent în Euharistie, de la care primim puterea şi motivaţia de a trăi caritatea; de aceea, nu putem "închide ochii" la canoe şi bărci, pentru că orice slujire izvorăşte din rugăciune şi orice angajament devine rugăciune (cf. Lc 10,31-32).

De pe această insulă, aş dori ca vocile celor care au vorbit astăzi să ajungă la cei care au responsabilităţi decisive - autorităţi civile, parlamente, guverne şi organizaţii internaţionale - şi, de asemenea, la comunităţile creştine, la alte tradiţii religioase şi la toţi bărbaţii şi femeile de bunăvoinţă. Nu este suficient să gestionăm sosirile, să distribuim statistici, să întărim graniţele sau să deplângem morţile după ce acestea au deja avut loc. Fiecare barcă ce soseşte nu aduce numai migranţi; aduce cu sine o întrebare: ce fel de lume am construit dacă atâţia fraţi şi surori ale noastre trebuie să rişte moartea în căutarea vieţii?

Demnitatea umană cere căi legale şi sigure, salvare şi asistenţă, cooperare autentică împotriva traficanţilor, protecţie eficientă a victimelor, procese serioase de primire şi integrare şi politici care să permită fiecărei persoane să trăiască cu demnitate în propria ţară. Deşi există dreptul de a căuta refugiu atunci când viaţa este ameninţată, există şi dreptul de a nu fi nevoit să migrezi: dreptul de a rămâne în propria casă fără foame, fără război, fără persecuţii, fără violenţă, fără ca pământul să devină nelocuit, fără corupţie care să fure pâinea săracilor, fără arme care să distrugă viitorul copiilor. Nu ne putem obişnui să numărăm morţii. Demnitatea umană nu are paşaport şi nu îşi pierde valoarea atunci când trece o frontieră.

Dumnezeul care "la sfârşitul vieţii ne va judeca după iubire" (cf. Sfântul Ioan al Crucii, Avertismente şi ziceri, 57) să ne dea să-l recunoaştem astăzi în săraci şi în străini şi să ne elibereze de a privi suferinţa altora ca şi cum nu ne-ar aparţine. Fie ca Maica Domnului de pe Muntele Carmel să-i însoţească pe cei care au sosit, să-i consoleze pe cei care şi-au pierdut pe cei dragi, să-i susţină pe cei care îi primesc şi să trezească în noi toţi curajul milostivirii.

Şi fie ca istoria să nu ne acuze că am făcut din suferinţa celor care îndură o privelişte banală pe ţărmurile noastre. Pentru că astăzi, aici, pe malul mării, fiecare viaţă care soseşte ne întreabă ce mai rămâne din umanitatea noastră. Mai devreme sau mai târziu, se va şti dacă am ştiut să o protejăm sau dacă am lăsat indiferenţa să vorbească în numele nostru. Vă mulţumesc foarte mult.

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Conținut extern de la YouTube Permite conținutul extern pentru a afișa acest material.

Deschide pe YouTube ↗

* * *

Din arhiva ercis.ro:

Articol etichetat cu:

Papa Leon al XIV-lea Spania migranţi trafic de persoane Caritas Las Palmas de Gran Canaria demnitate umană evanghelie

Papa în Spania: Întâlnire cu structurile de primire a migranţilor (11 iunie 2026)

Site-uri recomandate

Papa în Spania: Întâlnire cu structurile de primire a migranţilor (11 iunie 2026)

Articole similare

Papa în Spania: Întâlnire cu structurile de integrare a migranţilor (vineri, 12 iunie 2026)

Papa în Spania: Întâlnire cu structurile diecezane de caritate şi asistenţă (10 iunie 2026)

Papa în Spania: Întâlnire cu comunitatea diecezană (Stadionul „Santiago Bernabéu”, Madrid, luni, 8 iunie 2026)

Papa în Spania: Vizită la lucrătorii şi asistaţii de Proiectul Social „Cedia 24 horas” (Madrid, sâmbătă, 6 iunie 2026)

Papa în Spania: Întâlnire cu episcopii, preoţii, diaconii, călugării, călugăriţele, seminariştii şi lucrătorii pastorali (Catedrala „Sfânta Ana”, Las Palmas de Gran Canaria, joi, 11 iunie 2026)

Papa în Spania: Întâlnire cu autorităţile, cu societatea civilă şi cu corpul diplomatic (Palatul Regal, Madrid, sâmbătă, 6 iunie 2026)

Papa în Spania: Sfânta Liturghie (11 iunie 2026)

Papa în Spania: Întâlnirea „A ţese reţele cu lumea culturii, a artei, a economiei şi a sportului”

Papa în Spania: Întâlnire cu migranţii din Centrul „Las Raíces” (12 iunie 2026)

Papa în Spania: Sfânta Liturghie („Plaza de Cibeles”, Madrid, duminică, 7 iunie 2026)

Site-uri recomandate

Acest site web folosește cookie-uri