Papa în R.D. Congo: Întâlnirea cu autoritățile, cu societatea civilă și cu membrii corpului diplomatic

Călătoria apostolică a Sfântului Părinte Francisc
în Republica Democratică Congo şi în Sudanul de Sud
(Pelerinaj ecumenic de pace în Sudanul de Sud)
(31 ianuarie - 5 februarie 2023)

Întâlnirea cu autorităţile, cu societatea civilă şi cu corpul diplomatic
Grădina de la "Palais de la Nation" (Kinshasa)
Marţi, 31 ianuarie 2023

© Vatican Media

Vă salut cordial, recunoscător domnului preşedinte pentru cuvintele pe care mi le-a adresat. Sunt fericit să fiu aici, în această ţară aşa de frumoasă, vastă, înfloritoare, care cuprinde în nord pădurea ecuatorială, în centru şi spre sud podişuri şi savane împădurite, la est coline, munţi, vulcani şi lacuri, la vest ape mari, cu fluviul Congo care întâlneşte oceanul. În ţara voastră, care este ca un continent în marele continent african, pare că tot pământul respiră. Dar dacă geografia acestui plămân verde este atât de bogată şi variată, istoria nu a fost tot atât de generoasă: chinuită de război, Republica Democratică Congo continuă să pătimească în interiorul graniţelor sale conflicte şi migraţii forţate şi să sufere forme teribile de exploatare, nedemne de om şi de creaţie. Această ţară imensă şi plină de viaţă, această diafragmă a Africii, lovită de violenţă ca de un pumn în stomac, pare de mult timp fără respiraţie. Domnule preşedinte, dumneavoastră aţi menţionat acest genocid uitat pe care-l suferă Republica din Congo.

Şi în timp ce voi, congolezii, luptaţi pentru a păstra demnitatea voastră şi integritatea voastră teritorială împotriva tentativelor dezgustătoare de a fragmenta ţara, eu vin la voi, în numele lui Isus, ca pelerin de reconciliere şi de pace. Am dorit mult să fiu aici şi în sfârşit ajung ca să vă aduc apropierea, afectul şi mângâierea întregii Biserici şi să învăţ de la exemplul vostru de răbdare, de curaj şi de luptă.

Aş vrea să vă vorbesc printr-o imagine, care simbolizează bine frumuseţea luminoasă a acestei ţări: imaginea diamantului. Dragi femei şi bărbaţi congolezi, ţara voastră este cu adevărat un diamant al creaţiei; dar voi, voi toţi, sunteţi infinit mai preţioşi decât orice bine care izvorăşte din acest sol rodnic! Sunt aici să vă îmbrăţişez şi să vă amintesc că aveţi o valoare inestimabilă, că Biserica şi papa au încredere în voi, cred în viitorul vostru, într-un viitor care este în mâinile voastre şi în care meritaţi să revărsaţi calităţile voastre de inteligenţă, iscusinţă şi hărnicie. Curaj, frate şi soră congolezi! Ridică-te, reia în mâini, ca un diamant foarte curat, ceea ce tu eşti, demnitatea ta, vocaţia ta de a păstra în armonie şi în pace casa în care locuieşti. Reînsufleţeşte spiritul imnului tău naţional, visând şi punând în practică acele cuvinte ale sale: "Prin muncă dură, vom construi o ţară mai frumoasă decât înainte; în pace".

Dragi prieteni, diamantele, de obicei rare, aici sunt din belşug. Dacă acest lucru este valabil pentru acele bogăţii materiale ascunse sub pământ, este valabil cu atât mai mult pentru cele spirituale închise în inimi. Şi tocmai pornind de la inimi pacea şi dezvoltarea rămân posibile, pentru că fiinţele umane, cu ajutorul lui Dumnezeu, sunt capabile de dreptate şi de iertare, de înţelegere şi de reconciliere, de angajare şi de perseverenţă prin fructificarea talanţilor primiţi. De la începutul călătoriei mele doresc, aşadar, să adresez un apel: fiecare congolez să se simtă chemat să-şi facă propria parte! Violenţa şi ura să nu mai aibă loc în inima şi pe buzele nimănui, pentru că sunt sentimente antiumane şi anticreştine, care paralizează dezvoltarea şi duc înapoi, la un trecut întunecat.

Cu privire la dezvoltarea frânată şi la întoarcerea la trecut, este tragic că aceste locuri, şi în general continentul african, încă îndură diferite forme de exploatare. Există acel moto care iese din inconştientul atâtor culturi şi al atâtor oameni: "Africa trebuie exploatată", acest lucru este teribil! După cel politic, s-a dezlănţuit de fapt un "colonialism economic", la fel de înrobitor. Astfel, această ţară, prădată pe larg, nu reuşeşte să beneficieze suficient de resursele sale imense: s-a ajuns la paradoxul ca roadele pământului său să o facă "străină" pentru locuitorii săi. Otrava avidităţii a făcut diamantele sale însângerate. Este o dramă în faţa căreia lumea mai înaintată economic adesea închide ochii, urechile şi gura. Dar această ţară şi acest continent merită să fie respectate şi ascultate, merită spaţiu şi atenţie: jos mâinile de pe Republica Democratică Congo, jos mâinile de pe Africa! Gata cu sufocarea Africii: nu este o mină de exploatat sau un sol de prădat. Africa să fie protagonistă a destinului său! Lumea să comemoreze dezastrele făcute de-a lungul secolelor în dauna populaţiilor locale şi să nu uite această ţară şi acest continent. Africa, zâmbet şi speranţă a lumii, să conteze mai mult: să se vorbească mai mult despre ea, să aibă mai multă importanţă şi reprezentare în rândul naţiunilor!

Să aibă spaţiu o diplomaţie a omului pentru om, a popoarelor pentru popoare, unde în centru să nu fie controlul asupra zonelor şi a resurselor, ţintele de expansiune şi creşterea profiturilor, ci oportunităţile de creştere ale oamenilor. Privind la acest popor, avem impresia că şi comunitatea internaţională s-a resemnat cu violenţa care îl devorează. Nu ne putem obişnui cu sângele care în această ţară curge de multe decenii, secerând milioane de morţi fără ca atâţia să ştie. Să se cunoască ceea ce se întâmplă aici. Procesele de pace aflate în desfăşurare, pe care le încurajez cu toate forţele, să fie susţinute cu faptele şi angajamentele astfel încât să fie menţinute. Mulţumire fie lui Dumnezeu că nu lipsesc din aceia care contribuie la binele populaţiei locale şi la o dezvoltare reală prin proiecte eficace: nu intervenţii de simplu asistenţialism, ci planuri menite pentru o creştere integrală. Exprim multă recunoştinţă ţărilor şi organizaţiilor care furnizează ajutoare substanţiale în acest sens, favorizând lupta împotriva sărăciei şi a bolilor, susţinând statul de drept, promovând respectarea drepturilor umane. Exprim dorinţa de a putea continua să desfăşoare pe deplin şi în mod curajos acest rol nobil.

Să ne întoarcem la imaginea diamantului. Odată lucrat, frumuseţea sa derivă şi din forma sa, din numeroase faţete aranjate în mod armonios. Şi această ţară, făcută preţioasă de pluralismul său tipic, are un caracter poliedric. Este o bogăţie care trebuie păstrată, evitând să se alunece în tribalism şi în contrapoziţie. A milita cu încăpăţânare pentru propria etnie sau pentru interese particulare, alimentând spirale de ură şi de violenţă, se întoarce în defavoarea tuturor, deoarece blochează necesara "chimie a ansamblului". Cu privire la chimie, este interesant că diamantele sunt constituite din simpli atomi de carbon care, dacă sunt legaţi între ei în mod diferit, formează grafitul: practic, diferenţa între luminozitatea unui diamant şi întunecimea grafitului este dată de modul în care fiecare atom este situat în interiorul reticulului cristalin. Lăsând metafora deoparte, problema nu este natura oamenilor sau a grupurilor etnice şi sociale, ci modul în care se decide să se stea împreună: voinţa şi lipsa de voinţă de a-şi ieşi în întâmpinare, de a se reconcilia şi de a reîncepe marchează diferenţa între întunericul conflictului şi un viitor luminos de pace şi prosperitate.

Dragi prieteni, Tatăl din cer vrea să ştim să ne primim ca fraţi şi surori dintr-o unică familie şi să lucrăm la un viitor care să fie împreună cu ceilalţi, nu împotriva celorlalţi. "Bintu bantu": astfel, cu multă eficacitate, un proverb al vostru aminteşte că adevărata bogăţie sunt persoanele şi relaţiile bune cu ele. În mod special religiile, cu patrimoniul lor de înţelepciune, sunt chemate să contribuie, în efortul zilnic, la a renunţa la orice agresivitate, prozelitism şi constrângere, mijloace nedemne de libertatea umană. Când se degenerează în faptul de a se impune, mergând la vânătoare de adepţi în mod nediscriminat, cu înşelăciunea sau cu forţa, se jefuieşte conştiinţa celuilalt şi se întoarce spatele adevăratului Dumnezeu, pentru că - să nu uităm asta - "unde este Duhul Domnului, acolo este libertate" (2Cor 3,17) şi unde nu este libertate, nu este Duhul Domnului. În angajarea de a edifica un viitor de pace şi de fraternitate, şi membrii societăţii civile, dintre care unii sunt prezenţi, desfăşoară un rol esenţial. Adesea au dat dovadă că ştiu să se opună nedreptăţii şi degradării cu preţul a mari sacrificii, numai să apere drepturile umane, necesitatea unei educaţii solide pentru toţi şi a unei vieţi mai demne pentru fiecare. Mulţumesc din inimă femeilor şi bărbaţilor, îndeosebi tinerilor din această ţară, care au suferit în diferite măsuri pentru aceasta şi le aduc omagiu.

Diamantul, în transparenţa sa, reflectă în mod minunat lumina pe care o primeşte. Mulţi dintre voi strălucesc prin rolul pe care-l ocupă. Cel care deţine responsabilităţi civile şi de conducere este chemat, aşadar, să acţioneze cu limpezime cristalină, trăind funcţia primită ca un mijloc pentru a sluji societatea. De fapt, puterea are sens numai dacă devine slujire. Cât de important este a acţiona cu acest spirit, alungând autoritarismul, căutarea de câştiguri uşoare şi aviditatea de bani, pe care Apostolul Paul o defineşte "rădăcină a tuturor relelor" (1Tim 6,10). Şi, în acelaşi timp, a favoriza alegeri libere, transparente, credibile; a extinde şi mai mult participarea la procesele de pace pentru femei, pentru tineri şi pentru diferite grupuri, pentru grupurile marginalizate; a căuta binele comun şi siguranţa oamenilor şi nu interesele personale sau de grup; a întări prezenţa statului în fiecare parte a teritoriului; a avea grijă de multele persoane evacuate şi refugiate. Să nu se lase manipulaţi şi cu atât mai puţin cumpăraţi de cel care vrea să menţină ţara în violenţă, pentru a o exploata şi a face afaceri ruşinoase: acest lucru aduce numai discreditare şi ruşine, împreună cu moarte şi mizerie. În schimb, face bine apropierea de oameni, pentru a-şi da seama de modul în care trăiesc. Persoanele se încred atunci când simt că acela care le conduce este realmente aproape, nu pentru calcul, nici pentru exhibiţie, ci pentru slujire.

În societate, ceea ce întunecă lumina binelui este adesea întunericul nedreptăţii şi al corupţiei. Deja în urmă cu multe secole, Sfântul Augustin, care s-a născut pe acest continent, se întreba: "Dacă nu este respectată dreptatea, ce sunt statele dacă nu nişte mari bande de tâlhari?" (De civ. Dei, IV,4). Dumnezeu este de partea celui căruia îi este foame şi sete de dreptate (cf. Mt 5,6). Nu trebuie încetat să se promoveze, în fiecare sector, dreptul şi egalitatea, contrastând nepedepsirea şi manipularea legilor şi a informaţiei.

Un diamant vine din pământ genuin, dar brut, având nevoie de prelucrare. Astfel, şi diamantele mai preţioase din pământul congolez, care sunt fiii acestei naţiuni, trebuie să se poată folosi de oportunităţi educative valabile, care să le permită să fructifice pe deplin talanţii strălucitori pe care-i au. Educaţia este fundamentală: este calea pentru viitor, drumul de luat pentru a ajunge la libertatea deplină a acestei ţări şi a continentului african. În ea este urgent să se investească, pentru a pregăti societăţi care vor fi consolidate numai dacă sunt bine instruite, vor fi autonome numai dacă vor fi pe deplin conştiente de propriile potenţialităţi şi capabile să le dezvolte cu responsabilitate şi perseverenţă. Dar atâţia copii nu merg la şcoală: câţi, în loc să primească o instruire demnă, sunt exploataţi! Prea mulţi mor, supuşi la munci înrobitoare în mine. Să nu se precupeţească eforturi pentru a denunţa plaga muncii minorilor şi pentru a-i pune capăt. Câte tinere sunt marginalizate şi încălcate în demnitatea lor! Copiii, copilele, tinerii sunt prezentul de speranţă, sunt speranţa: să nu permitem să fie ştearsă, ci s-o cultivăm cu pasiune!

Diamantul, dar al pământului, cheamă la păzirea creaţiei, la protejarea ambientului. Situată în inima Africii, Republica Democratică Congo găzduieşte unul dintre cei mai mari plămâni verzi ai lumii, care trebuie ocrotit. Ca pentru pace şi pentru dezvoltare, şi în acest domeniu este importantă o colaborare amplă şi folositoare, care să permită să se intervină în mod eficace, fără a impune modele externe mai utile celui care ajută decât celui care este ajutat. Atâţia au cerut Africii angajare şi au oferit ajutoare pentru a contrasta schimbările climatice şi coronavirusul. Desigur, sunt oportunităţi de perceput, însă este nevoie mai ales de modele sanitare şi sociale care să răspundă nu numai la urgenţele de moment, ci să contribuie la o creştere socială efectivă: de structuri solide şi de personal onest şi competent, pentru a depăşi problemele grave care blochează din naştere dezvoltarea, cum sunt foametea şi bolile.

În sfârşit, diamantul este mineralul de origine naturală cu duritatea cea mai ridicată; este foarte ridicată rezistenţa sa la agenţii chimici. Repetarea continuă de atacuri violente şi multele situaţii de suferinţă ar putea să slăbească rezistenţa congolezilor, să le ameninţe forţa sufletească, să-i ducă la descurajare şi la resemnare. Dar în numele lui Cristos, care este Dumnezeul speranţei, Dumnezeul oricărei posibilităţi care dă mereu forţa de a reîncepe, în numele demnităţii şi al valorii diamantelor mai preţioase ale acestei ţări, care sunt cetăţenii săi, aş vrea să-i invit pe toţi la o repornire socială curajoasă şi inclusivă. O cere istoria luminoasă, dar rănită a ţării, o imploră mai ales tinerii şi copiii. Eu sunt cu voi şi însoţesc cu rugăciunea şi cu apropierea fiecare efort pentru un viitor paşnic, armonios şi prosper al acestei ţări mari. Dumnezeu să binecuvânteze întreaga naţiune congoleză!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu