Călătoria apostolică a Sfântului Părinte Francisc
în Mongolia
(31 august - 4 septembrie 2023)
Întâlnire cu autorităţile, cu societatea civilă şi corpul diplomatic
Sala "Ikh Mongol" din Palatul de Stat (Ulaanbaatar), sâmbătă, 2 septembrie 2023
Domnule preşedinte al Republicii,
Domnule preşedinte al Marelui Hural de stat,
Domnule prim ministru,
Distinşi membri ai guvernului şi ai corpului diplomatic,
Ilustre autorităţi civile şi religioase,
Stimaţi reprezentanţi ai lumii culturii,
Doamnelor şi domnilor!
|
| © Vatican Media |
Când se intră în casa prietenilor, este plăcut să se facă schimb de daruri, însoţindu-le cu cuvinte care evocă ocazii anterioare de întâlnire. Şi dacă relaţiile diplomatice moderne dintre Mongolia şi Sfântul Scaun sunt recente - în acest an se împlinesc 30 de ani de la semnarea unei scrisori pentru a consolida relaţiile bilaterale -, mult mai înapoi în timp, cu exact 777 de ani în urmă, chiar între sfârşitul lui august şi începutul lui septembrie 1246, între Giovanni di Pian del Carpine, trimis papal, l-a vizitat pe Guyug, al treilea împărat mongol, şi a prezentat marelui Han scrisoarea oficială a Papei Inocenţiu al IV-lea. La scurt timp după aceea, scrisoarea de răspuns a fost redactată şi tradusă în diferite limbi, ştampilată cu sigiliul marelui Han cu caractere mongole tradiţionale. Ea este păstrată în Biblioteca Vaticană şi astăzi am onoarea de a vă oferi o copie autentificată, realizată cu cele mai avansate tehnici pentru a garanta cea mai bună calitate posibilă a ei. Fie ca aceasta să fie semn al unei vechi prietenii care creşte şi se reînnoieşte.
Am aflat că de la uşa ger-ului, dimineaţa devreme, copiii din satele voastre îşi întind privirea asupra orizontului îndepărtat pentru a număra capetele de animale şi a le spune părinţilor numărul. Ne face bine şi nouă să îmbrăţişăm cu privirea orizontul amplu care ne înconjoară, depăşind strâmtimea vederilor înguste şi deschizându-ne la o mentalitate cu respiraţie globală, aşa cum invită să se facă ger-urile care, născute din experienţa nomadismului stepelor, s-au răspândit pe un teritoriu vast, devenind element identificator al diferitelor culturi vecine. Spaţiile imense ale regiunilor voastre, de la deşertul Gobi la stepă, de la marile preerii la pădurile de conifere până la lanţurile muntoase Altai şi Khangai, cu nenumăratele meandre ale cursurilor de apă, care văzute de sus par decoraţiuni rafinate pe vechi stofe preţioase: toate acestea sunt o oglindă a măreţiei şi frumuseţii întregii planete, chemată să fie o grădină ospitalieră. Înţelepciunea voastră, înţelepciunea poporului vostru, sedimentată în generaţii de crescători de animale şi cultivatori prudenţi, mereu atenţi să nu strice echilibrele delicate ale ecosistemului, are multe de învăţat pe cei care astăzi nu vor să se închidă în căutarea unui interes particular miop, ci doresc să încredinţeze celor care urmează un pământ încă primitor, un pământ încă rodnic. Ceea ce pentru noi, creştinii, este creaţia, adică rodul unui plan binevoitor al lui Dumnezeu, voi ne ajutaţi să recunoaştem şi să promovăm cu delicateţe şi atenţie, contracarând efectele devastării umane cu o cultură a îngrijirii şi a prevenţiei, care se reflectă în politici de ecologie responsabilă. Ger-urile sunt spaţii de locuit care astăzi s-ar putea defini smart şi green, deoarece sunt flexibile, multifuncţionale şi cu impact zero asupra ambientului. În afară de asta, viziune holistică a tradiţiei şamane mongole şi respectul faţă de fiecare fiinţă vie preluat din filozofia budistă reprezintă o contribuţie validă la angajarea urgentă şi care nu mai poate fi amânată pentru tutelarea planetei Pământ.
Ger-urile, prezente în zonele rurale precum şi în centrele urbanizate, dau mărturie de asemenea despre coabitarea preţioasă între tradiţie şi modernitate; de fapt, ele unesc viaţa bătrânilor şi tinerilor, relatând continuitatea poporului mongol, care din antichitate până în prezent a ştiut să păstreze propriile rădăcini, deschizându-se, în special în ultimele decenii, la marile provocări globale ale dezvoltării şi democraţiei. De fapt, Mongolia de astăzi, cu reţeaua sa amplă de relaţii diplomatice, cu adeziunea sa activă la Naţiunile Unite, cu angajarea sa pentru drepturile umane şi pentru pace, îmbracă un rol semnificativ în inima marelui continent asiatic şi în scenariul internaţional. Aş vrea să menţionez şi determinarea voastră de a opri proliferarea nucleară şi de a vă prezenta lumii ca ţară fără arme nucleare: Mongolia nu este numai o naţiune democratică ce realizează o politică externă paşnică, ci îşi propune să desfăşoare un rol important pentru pacea mondială. În afară de asta - alt element providenţial de semnalat - pedeapsa capitală nu mai apare în sistemul vostru judecătoresc.
Ger-urile, graţie adaptabilităţii lor la extremele climatice, permit să se trăiască în teritorii foarte variate, aşa cum s-a întâmplat în timpul bine cunoscutei epopei a imperiului mongol, cel cu o continuitate teritorială mai vastă din totdeauna - între altele, ajung în Mongolia la o aniversare importantă pentru voi, 860 de ani de la naşterea lui Gengis Khan -. De-a lungul secolelor, îmbrăţişarea de ţinuturi îndepărtate şi atât de diferite a evidenţiat capacitatea neobişnuită a strămoşilor voştri de a recunoaşte excelenţele popoarelor care compuneau teritoriul imperial imens şi de a le pune în slujba dezvoltării comune. Acesta este un exemplu de valorizat şi de repropus în zilele noastre. Să vrea Cerul ca pe pământ, devastat de prea multe conflicte, să se recreeze şi astăzi, respectând legile internaţionale, condiţiile a ceea ce a fost odinioară pax mongolica, adică lipsa de conflicte. Aşa cum spune un proverb al vostru, "norii trec, cerul rămâne": să treacă norii întunecaţi ai războiului, să fie alungate de voinţa fermă a unei fraternităţi universale în care tensiunile să fie rezolvate pe baza întâlnirii şi a dialogului, şi să le fie garantate tuturor drepturile fundamentale! Aici, în ţara voastră bogată în istorie şi în cer, să implorăm acest dar de sus şi să ne străduim împreună pentru a construi un viitor de pace.
Intraţi într-un ger tradiţional, privirea se determinată să se ridice spre punctul central cel mai înalt, unde există o fereastră spre cer. Aş vrea să subliniez această atitudine fundamentală pe care tradiţia voastră ne ajută s-o redescoperim: a şti să ţinem ochii îndreptaţi în sus. A ridica ochii spre cer - veşnicul cer albastru mereu venerat de voi - înseamnă a rămâne într-o atitudine de deschidere docilă la învăţăturile religioase. De fapt, există o profundă conotaţie spirituală între fibrele identităţii voastre culturale şi este frumos că Mongolia este un simbol de libertate religioasă. În contemplarea orizonturilor nemărginite şi mai puţin populate de fiinţe umane, s-a ascuţit de fapt în poporul vostru o înclinaţie spre realitatea spirituală, la care se ajunge dând valoare tăcerii şi interiorităţii. În faţa impunerii solemne a pământului care vă înconjoară cu nenumăratele sale fenomene naturale, se naşte şi un sentiment de uimire, care sugerează umilinţă şi cumpătare, alegere a esenţialului şi capacitate de dezlipire de tot ceea ce nu este esenţial. Mă gândesc la pericolul reprezentat de spiritul consumist care astăzi, în afară de a crea atâtea nedreptăţi, duce la un individualism care uită de ceilalţi şi de tradiţiile bune primite. În schimb, religiile, atunci când fac referinţă la patrimoniul lor spiritual original şi nu sunt corupte de devieri sectare, sunt în toate privinţele sprijine credibile în construirea de societăţi sănătoase şi prospere, unde credincioşii se dedică aşa încât convieţuirea civilă şi proiectarea politică să fie tot mai mult în slujba binelui comun, reprezentând şi un dig în calea moliei periculoase a corupţiei. Aceasta constituie în toate privinţele o ameninţare serioasă pentru dezvoltarea oricărui grup uman, hrănindu-se dintr-o mentalitate utilitaristă şi temerară care sărăceşte ţări întregi. Corupţia sărăceşte ţări întregi. Este indice al unei priviri care se îndepărtează de cer şi alungă orizonturile vaste ale fraternităţii, închizându-se în sine însuşi şi punând propriile interese înainte de orice.
În schimb au fost protagonişti cu privire spre înălţime şi cu vederi ample mulţi dintre liderii voştri antici, care au demonstrat o capacitate neobişnuită de a integra voci şi experienţe diferite, şi din punctul de vedere religios. O atitudine respectuoasă şi conciliantă era rezervată de fapt şi multiplelor tradiţii sacre, aşa cum mărturisesc diferitele locuri de cult - între care unul creştin - tutelate în vechea capitală Kharakhorum. Aşadar, a fost aproape natural pentru voi să ajungeţi la libertatea de gândire şi de religie, stabilită de actuala voastră Constituţie; fiind depăşită, fără vărsare de sânge, ideologia atee care credea că trebuie să extirpe simţul religios, considerându-l o frână în calea dezvoltării, vă recunoaşteţi astăzi în acea valoare esenţială a armoniei şi a sinergiei între credincioşi cu credinţe diferite, care - fiecare din propriul punct de vedere - contribuie la progresul moral şi spiritual.
În acest sens, comunitatea catolică mongolă este bucuroasă să continue să aducă propria contribuţie. Ea a început, cu puţin mai mult de treizeci de ani în urmă, să celebreze credinţa sa chiar în interiorul unui ger şi chiar şi catedrala actuală, care se află în acest mare oraş, aminteşte de forma sa. Sunt semne ale dorinţei de a împărtăşi propria lucrare, în spirit de slujire responsabilă şi fraternă, cu poporul mongol, care este poporul său. De aceea sunt bucuros că şi comunitatea catolică, oricât de mică şi discretă este ea, participă cu entuziasm şi cu angajare la drumul de creştere a ţării, răspândind cultura solidarităţii, cultura respectului faţă de toţi şi cultura dialogului interreligios, şi dedicându-se pentru dreptate, pace şi armonie socială. Doresc ca, graţie unei legislaţii clarvăzătoare şi atente la exigenţele concrete, catolicii locali, ajutaţi de bărbaţi şi femei consacraţi care provin în mod necesar cei mai mulţi din alte ţări, să poată oferi mereu fără dificultăţi Mongoliei contribuţia lor umană şi spirituală, în folosul acestui popor. În această privinţă, negocierea care este în desfăşurare pentru încheierea unui acord bilateral între Mongolia şi Sfântul Scaun reprezintă un canal important pentru a ajunge la acele condiţii esenţiale pentru desfăşurarea activităţilor obişnuite în care este angajată Biserica Catolică. Între acestea, în afară de dimensiunea mai propriu-zis religioasă a cultului, se evidenţiază numeroasele iniţiative de dezvoltare umană integrală, declinate şi în sectoarele educaţiei, sfinţeniei, asistenţei şi cercetării şi promovării culturale: ele mărturisesc bine spiritul umil, spiritul fratern şi solidar al evangheliei lui Isus, singura cale pe care catolicii sunt chemaţi să o parcurgă pe drumul pe care-l împărtăşesc cu fiecare popor.
Motoul ales pentru această călătorie, "A spera împreună", exprimă tocmai potenţialitatea insuflată în mersul cu celălalt, în respectul reciproc şi în sinergia pentru binele comun. Biserica Catolică, instituţie antică şi răspândită în aproape toate ţările, este martoră a unei tradiţii spirituale, a unei tradiţii nobile şi rodnice, care a contribuit la dezvoltarea de naţiuni întregi în multe domenii ale trăirii umane, de la ştiinţă la literatură, de la artă la politică. Sunt sigur că şi catolicii mongoli sunt şi vor fi gata să îşi ofere cu promptitudine contribuţia la construirea unei societăţi prospere şi sigure, în dialog şi colaborare cu toate componentele care locuiesc în această mare ţară sărutată de cer.
"Fii ca şi cerul". Cu aceste cuvinte, un vestit poet invita ne invită să transcendem şubrezenia evenimentelor pământeşti trecătoare, imitând mărinimia inspirată tocmai de cerul albastru imens şi senin care se contemplă în Mongolia. Şi noi, astăzi, pelerini şi oaspeţi în această ţară care poate oferi lumii atât de mult, dorim să primim această invitaţie, traducând-o în semne concrete de compasiune, dialog şi proiectare împreună. Fie ca diferitele componente ale societăţii mongole, bine reprezentate aici, să continue să ofere lumii frumuseţea şi nobleţea unui popor unic. Ca şi scrierea voastră, tot aşa să puteţi rămâne "în picioare" şi să ridicaţi atâtea suferinţe umane în jurul vostru, amintind tuturor demnitatea fiecărei fiinţe umane, chemată să locuiască în casa pământească îmbrăţişând cerut. Bayarlalaa! [mulţumesc!].
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
