Călătoria apostolică a Sfântului Părinte Francisc
în Malta
(2-3 aprilie 2022)
Întâlnire cu autorităţile, societatea civilă şi corpul diplomatic
"Grand Council Chamber" din Palatul Marelui Maestru la La Valletta, sâmbătă, 2 aprilie 2022
Domnule preşedinte al Republicii,
Membri ai guvernului şi ai corpului diplomatic,
Stimate autorităţi religioase şi civile,
Distinşi reprezentanţi ai societăţii şi ai lumii culturii,
Doamnelor şi domnilor!
Vă salut cordial şi îi mulţumesc domnului preşedinte pentru cuvintele respectuoase pe care mi le-a adresat în numele tuturor cetăţenilor. Strămoşii voştri au dat ospitalitate apostolului Paul în timp ce se îndrepta spre Roma, tratându-l pe el şi pe însoţitorii săi de călătorie cu "o bunăvoinţă neobişnuită" (Fap 28,2); acum, venind de la Roma, experimentez şi eu primirea călduroasă a maltezilor, comoară care în ţară se transmite din generaţie în generaţie.
Prin poziţia sa, Malta poate fi definită inima Mediteranei. Dar nu numai prin poziţie: împletirea de evenimente istorice şi întâlnirea de populaţii fac de mult milenii din aceste insule un centru de vitalitate şi de cultură, de spiritualitate şi de frumuseţe, o răscruce care a ştiut să primească şi să armonizeze influenţele provenite din multe părţi. Această diversitate de influenţe ne face să ne gândim la varietatea vânturilor care caracterizează ţara. Nu întâmplător în vechile reprezentări cartografice ale Mediteranei roza vânturilor, care poziţionează curentele de aer pe baza celor patru puncte cardinale, pentru a schiţa patru influenţe esenţiale pentru viaţa socială şi politică a acestei ţări.
În mod prevalent din nord-vest suflă vânturile pe insulele malteze. Nordul aminteşte de Europa, îndeosebi de casa Uniunii Europene, zidită pentru ca să locuiască în ea o mare familie unită în păstrarea păcii. Unitatea şi pacea sunt darurile pe care poporul maltez le cere lui Dumnezeu ori de câte ori intonează imnul naţional. De fapt, rugăciunea scrisă de Dun Karm Psaila afirmă: "Dăruieşte, Dumnezeule Atotputernic, înţelepciune şi milostivire celui care guvernează, sănătate celui care lucrează, şi asigură poporului maltez unitate şi pace". Pacea urmează unitatea şi izvorăşte din ea. Asta aminteşte importanţa de a lucra împreună, de a opune oricărei diviziuni coeziunea, de a întări rădăcini şi valori împărtăşite care au forjat unicitatea societatea malteză.
Dar pentru a garanta o bună convieţuire socială, nu este suficient a consolida simţul de apartenenţă; trebuie întărită fundamentele trăirii comune, care se sprijină pe drept şi pe legalitate. Onestitatea, dreptatea, simţul datoriei şi transparenţa sunt pilaştri esenţiali ai unei societăţi înaintate din punct de vedere civil. Angajarea de a înlătura ilegalitatea şi corupţia să fie aşadar puternică, aşa ca vântul care, suflând din nord, mătură coastele ţării. Şi să fie cultivate mereu legalitatea şi transparenţa, care permit dezrădăcinarea delincvenţei şi criminalităţii, unite de faptul de a nu acţiona la lumina soarelui.
Casa europeană, care se angajează în promovarea valorilor dreptăţii şi egalităţii sociale, este în prima linie şi pentru salvgardarea casei mai ample a creaţiei. Ambientul în care trăim este un cadou al cerului, aşa cum recunoaşte tot imnul naţional, cerând lui Dumnezeu să privească frumuseţea acestei ţări, mamă împodobită cu cea mai înaltă lumină. Este adevărat, în Malta, unde luminozitatea peisajului alină dificultăţile, creaţia apare ca darul care, printre încercările istoriei şi ale vieţii, aminteşte frumuseţea de a locui în ţară. De aceea trebuie păzită de aviditatea devoratoare, de lăcomia banilor şi de specula edilitară, care nu compromite numai peisajul, ci viitorul. În schimb, tutelarea ambientului şi dreptatea socială pregătesc viitorul, şi sunt căi foarte bune pentru a-i pasiona pe tineri la politica bună, sustrăgându-i de la ispitele dezinteresului şi neangajării.
Vântul din nord se amestecă adesea cu acela care suflă din vest. Această ţară europeană, îndeosebi în tineretul său, împărtăşeşte de fapt stilurile de viaţă şi de gândire occidentale. Din asta derivă mari bunuri - mă gândesc de exemplu la valorile libertăţii şi democraţiei -, dar şi riscuri asupra căruia trebuie să veghem, pentru ca dorinţa progresului să nu ducă la dezlipirea de rădăcini. Malta este un minunat "laborator de dezvoltare organică", unde progresul nu înseamnă a tăia rădăcinile cu trecutul în numele unei falsităţi prosperităţi dictate de profit, de necesităţile induse de consumism, precum şi de dreptul de a avea orice drept. Pentru o dezvoltare sănătoasă, este important să se păstreze amintirea şi să se ţeasă cu respect armonia între generaţii, fără a se lăsa absorbiţi de omologări artificiale şi de colonizări ideologice, care adesea se întâmplă, de exemplu, pe terenul vieţii, al principiului vieţii. Sunt colonizări ideologice care merg împotriva dreptului la viaţă din momentul conceperii.
La baza unei creşteri solide este persoana umană, respectarea vieţii şi a demnităţii fiecărui bărbat şi a fiecărei femei. Cunosc angajarea maltezilor în îmbrăţişarea şi protejarea vieţii. Deja în Faptele Apostolilor vă remarcaţi prin salvarea atâtor oameni. Vă încurajez să apăraţi viaţa de la începutul până la sfârşitul său natural, dar şi s-o păziţi în orice moment de rebutare şi de neglijare. Mă gândesc în special la demnitatea muncitorilor, bătrânilor şi bolnavilor. Şi la tineri, care riscă să arunce binele imens care sunt ei, urmărind miraje care lasă înăuntru atâta gol. Este ceea ce provoacă consumismul exasperat, închiderea la necesităţile celorlalţi şi plaga drogurilor, care sufocă libertatea creând dependenţă. Să protejăm frumuseţea vieţii!
Continuând în roza vânturilor, să privim la sud. De acolo vin atâţia fraţi şi surori în căutare de speranţă. Aş vrea să le mulţumesc autorităţilor şi populaţiei pentru primirea rezervată lor în numele Evangheliei, al omeniei şi al simţului de ospitalitate tipic al maltezilor. Conform etimologiei feniciene, Malta înseamnă "port sigur". Totuşi, în faţa afluxului crescător din ultimii ani, temeri şi nesiguranţe au generat descurajare şi frustrare. Pentru a înfrunta bine problema migratoare complexă trebuie situată în perspective mai ample de timp şi de spaţiu. De timp: fenomenul migrator nu este o circumstanţă a momentului, ci marchează epoca noastră. Poartă cu sine datoriile de nedreptăţi trecute, de atâta exploatare, de schimbări climatice şi de conflicte nesăbuite ale căror consecinţe se plătesc. Din sudul sărac şi populat mase de persoane se mută spre nordul mai bogat: este o realitate de fapt, care nu se poate respinge cu închideri anacronice, pentru că nu vor exista prosperitate şi integrare în izolare. Apoi trebuie luat în considerare spaţiul: lărgirea urgenţei migratoare - să ne gândim la refugiaţii din Ucraina martirizată acum - cere răspunsuri ample şi împărtăşite. Nu pot unele ţări să-şi asume întreaga problema în indiferenţa altora! Şi nu pot stabili ţări civile pentru propriul interes acorduri murdare cu delincvenţi care reduc la sclavie persoanele. Din păcate asta se întâmplă. Mediterana are nevoie de coresponsabilitate europeană, pentru a deveni din nou teatru de solidaritate şi să nu fie avanpostul unui naufragiu tragic de civilizaţie. Mare nostrum poate să devină cimitirul cel mai mare din Europa.
Şi cu privire la naufragiu, mă gândesc la Sfântul Paul, care în cursul ultimei sale traversări în Mediterana a ajuns pe aceste coaste în mod neprevăzut şi a fost ajutat. După aceea, muşcat de o viperă, a fost considerat un răufăcător; puţin după aceea, în schimb, a fost considerat o divinitate pentru că nu a suferit consecinţe (cf. Fap 28,3-6). Printre exagerările celor două extreme scăpa claritatea primară: Paul era un om, care avea nevoie de primire. Omenia vine înainte de toate şi premiază în toate: asta o învaţă această ţară, a cărei istorie a beneficiat de venirea disperată a apostolului naufragiat. În numele evangheliei pe care el a trăit-o şi a predicat-o, să lărgim inima şi să redescoperim frumuseţea de a sluji pe cei nevoiaşi. Să continuăm pe acest drum. În timp ce astăzi, faţă de cel care traversează Mediterana în căutare de salvare, prevalează teama şi "naraţiunea invaziei", şi obiectivul primar pare să fie tutelarea propriei siguranţe cu orice preţ, să ne ajutăm să nu-l vedem pe migrant ca o ameninţare şi să nu cedăm în faţa ispitei de a ridica poduri mobile şi de a înălţa ziduri. Celălalt nu este un virus de care să ne apărăm, ci o persoană de primit, şi "idealul creştin va invita mereu la depăşirea suspiciunii, a neîncrederii permanente, a fricii de a fi invadaţi, a atitudinilor defensive pe care ni le impune lumea actuală" (Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 88). Să nu lăsăm ca indiferenţa să stingă visul de a trăi împreună! Desigur, a primi costă trudă şi cere renunţări. Şi pentru Sfântul Paul a fost aşa: pentru a se salva mai întâi a fost necesar să sacrifice bunurile navei (cf. Fap 27,38). Dar sunt sfinte renunţările făcute pentru un bine mai mare, pentru viaţa omului, care este comoara lui Dumnezeu!
În sfârşit, există vântul care provine din este, care adesea suflă în zori. Homer îl numea "Euro" (Odiseea V,379.423). Dar chiar din Europa de est, din Orient unde răsare mai întâi lumina, a venit întunericul războiului. Credeam că invazii ale altor ţări, lupte brutale pe străzi şi ameninţări atomice erau amintiri întunecate dintr-un trecut îndepărtat. Dar vântul geros al războiului, care aduce numai moarte, distrugere şi ură, s-a abătut cu prepotenţă asupra vieţii atâtora şi asupra zilelor atâtora. Şi în timp ce încă o dată vreun puternic, închis în mod trist în pretenţii anacronice de interese naţionaliste, provoacă şi alimentează conflicte, oamenii obişnuiţi simt nevoia de a construi un viitor care, ori va fi împreună, ori nu va fi. Acum, în noaptea războiului care a coborât asupra omenirii, vă rog, să nu lăsăm să dispară visul păcii.
Malta, care străluceşte de lumină în inima Mediteranei, ne poate inspira, pentru că este urgent de a reda frumuseţe feţei omului, desfigurate de război. O frumoasă statuie mediteraneană care dăinuie de mai multe secole înainte de Cristos reprezintă pacea, Irene, ca o femeie care îl are în braţe pe Pluto, bogăţia. Aminteşte că pacea generează bunăstare şi războiul generează numai sărăcie. Şi ne face să ne gândim faptul că în statuie pacea şi bogăţia sunt reprezentate ca o mamă care ţine în braţe un prunc. Duioşia mamelor, care dau lumii viaţa, şi prezenţa femeilor sunt adevărata alternativă la logica deşănţată a puterii, care duce la război. Avem nevoie de compasiune şi de îngrijire, nu de viziuni ideologice şi de populisme, care se hrănesc din cuvinte de ură şi nu au la inimă viaţa concretă a poporului, a oamenilor obişnuiţi.
În urmă cu mai mult de şaizeci de ani, unei lumi ameninţate de distrugere, unde dictau legea contrapoziţiile ideologice şi logica de fier a grupărilor, din bazinul mediteranean s-a ridicat un glas împotriva curentului, care a opus exaltării propriei părţi o tresăltare profetică în numele fraternităţii universale. Era glasul lui Giorgio La Pira, care a spus: "Conjunctura istorică pe care o trăim, ciocnirea de interese şi de ideologii care zdruncină omenirea aflată pradă a unui infantilism incredibil, restituie Mediteranei o responsabilitate capitală: să definească din nou normele unei Măsuri în care omul lăsat pradă delirului şi enormităţii să se poată recunoaşte" (Intervenţie la Congresul Mediteranean al Culturii, 19 februarie 1960). Sunt cuvinte actuale; putem să le repetăm pentru că au o mare actualitate. Cât de mult ne este de folos o "măsură umană" în faţa agresivităţii infantile şi distructive care ne ameninţă, în faţa riscului unui "război rece lărgit" care poate sufoca viaţa a întregi popoare şi generaţii! Din păcate, acel "infantilism" n-a dispărut. Reapare cu prepotenţă în seducţiile autocraţiei, în noile imperialisme, în agresivitatea răspândită, în incapacitatea de a construi punţi şi de a porni de la cei mai săraci. Astăzi este atât de dificil a gândi cu logica păcii. Ne-am obişnuit să gândim cu logica războiului. De aici începe să sufle vântul geros al războiului, care a fost alimentat şi de această dată de-a lungul anilor. Da, războiul s-a pregătit de mult timp cu mari investiţii şi comerţuri cu arme. Şi este trist a vedea cum entuziasmul pentru pace, apărut după al doilea război mondial, a slăbit în ultimele decenii, precum şi drumul comunităţii internaţionale, cu puţin puternici care merg înainte pe cont propriu, în căutarea de spaţii şi zone de influenţă. Şi astfel nu numai pacea, ci atâtea mari probleme, cum ar fi lupta împotriva foamei şi a inegalităţilor au fost de fapt scoase din principalele agende politice.
Dar soluţia la crizele fiecăruia este să se îngrijească de crizele tuturor, pentru că toate problemele globale cer soluţii globale. Să ne ajutăm să ascultăm setea de pace a oamenilor, să lucrăm pentru a pune bazele unui dialog tot mai lărgit, să ne reunim din nou în conferinţe internaţionale pentru pace, unde să fie centrală tema dezarmării, cu privirea îndreptată spre generaţiile care vor veni! Şi fondurile uriaşe care continuă să fie destinate pentru armamente să fie transformate pentru dezvoltare, pentru sănătate şi pentru hrană.
Privind tot la est, aş vrea în sfârşit să îndrept un gând spre apropiatul Orient Mijlociu, care se reflectă în limba acestei ţări, care se armonizează cu altele, parcă pentru a aminti capacitatea maltezilor de a genera convieţuiri benefice, într-un soi de împărtăşire a diferenţelor. De asta are nevoie Orientul Mijlociu: Liban, Siria, Yemen şi alte contexte sfâşiate de probleme şi violenţă. malta, inimă a Mediteranei, să continue să continue să stimuleze pulsul speranţei, îngrijirea faţă de viaţă, primirea celuilalt, dorinţa de pace, cu ajutorul lui Dumnezeu, al cărui nume este pace.
Dumnezeu să binecuvânteze Malta şi Gozo!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
