Călătoria apostolică a Sanctităţii Sale Leon al XIV-lea
în Turcia şi în Liban
cu pelerinaj la İznik (Turcia)
cu ocazia celei de-a 1700-a aniversări a Primului Conciliu din Niceea
(27 noiembrie – 2 decembrie 2025)
Întâlnire ecumenică şi interreligioasă
Piaţa Martirilor (Beirut), luni, 1 decembrie 2025
Iubiţi fraţi şi surori,
|
| © Vatican Media |
În exortaţia sa apostolică post-sinodală Ecclesia in Medio Oriente, semnată aici, la Beirut, în 2012, Papa Benedict al XVI-lea a subliniat că "natura universală şi vocaţia Bisericii cer ca ea să se angajeze în dialog cu membrii altor religii. În Orientul Mijlociu, acest dialog se bazează pe legăturile spirituale şi istorice care unesc creştinii cu evreii şi musulmanii. Este un dialog care nu este dictat în primul rând de consideraţii pragmatice, politice sau sociale, ci de preocupări teologice subiacente care au legătură cu credinţa" (nr. 19). Dragi prieteni, prezenţa voastră astăzi aici, în acest loc remarcabil unde minaretele şi clopotniţele bisericilor stau unele lângă altele, dar ambele se îndreaptă spre cer, mărturiseşte credinţa statornică a acestei ţări şi devotamentul statornic al poporului său faţă de unicul Dumnezeu. Aici, în această ţară iubită, fie ca fiecare dangăt de clopot, fiecare adh?n, fiecare chemare la rugăciune să se îmbine într-un singur imn înalt - nu numai pentru a-l glorifica pe Creatorul milostiv al cerului şi al pământului, ci şi pentru a înălţa o rugăciune sinceră pentru darul divin al păcii.
De mulţi ani, şi mai ales în ultima vreme, ochii lumii au fost aţintiţi asupra Orientului Mijlociu, leagănul religiilor abrahamitice, observând călătoria anevoioasă şi căutarea neîncetată a darului preţios al păcii. Uneori, omenirea priveşte spre Orientul Mijlociu cu un sentiment de trepidaţie şi descurajare, în faţa unor conflicte atât de complexe şi de lungă durată. Totuşi, în mijlocul acestor lupte, se poate găsi un sentiment de speranţă şi încurajare atunci când ne concentrăm asupra a ceea ce ne uneşte: umanitatea noastră comună şi credinţa noastră într-un Dumnezeu al iubirii şi al milostivirii. Într-o epocă în care coexistenţa poate părea un vis îndepărtat, poporul libanez, deşi îmbrăţişează diferite religii, reprezintă o amintire puternică a faptului că frica, neîncrederea şi prejudecăţile nu au ultimul cuvânt şi că unitatea, reconcilierea şi pacea sunt posibile. Este o misiune care rămâne neschimbată de-a lungul istoriei acestui pământ iubit: să mărturisească adevărul durabil că creştinii, musulmanii, druizii şi nenumăraţi alţii pot trăi împreună şi pot construi o ţară unită prin respect şi dialog.
Acum şaizeci de ani, Conciliul al II-lea din Vatican, odată cu promulgarea declaraţiei Nostra Aetate, a deschis un nou orizont pentru întâlnirea şi respectul reciproc între catolici şi oamenii de diferite religii, subliniind că adevăratul dialog şi colaborare sunt înrădăcinate în iubire - singura temelie pentru pace, dreptate şi reconciliere. Acest dialog, inspirat de iubirea divină, ar trebui să îmbrăţişeze toţi oamenii de bunăvoinţă, să respingă prejudecăţile, discriminarea şi persecuţia şi să afirme demnitatea egală a fiecărei fiinţe umane.
Deşi activitatea publică a lui Isus s-a desfăşurat în principal în Galileea şi Iudeea, Evangheliile relatează şi episoade în care a vizitat regiunea Decapole - în special în împrejurimile Tirului şi Sidonului - unde a întâlnit-o pe femeia siro-feniciană a cărei credinţă neclintită l-a determinat să-i vindece fiica (cf. Mc 7,24-30). Aici, pământul în sine devine mai mult decât un simplu loc de întâlnire între Isus şi o mamă care imploră; devine un loc în care umilinţa, încrederea şi perseverenţa depăşesc toate barierele şi întâlnesc iubirea nemărginită a lui Dumnezeu care îmbrăţişează fiecare inimă umană. Într-adevăr, aceasta este "însăşi esenţa dialogului interreligios: descoperirea prezenţei lui Dumnezeu dincolo de toate graniţele şi invitaţia de a-l căuta împreună cu respect şi smerenie" (Audienţa generală, Cateheză cu ocazia celei de-a 60-a aniversări a declaraţiei conciliare Nostra Aetate, 29 octombrie 2025).
Dacă Libanul este renumit pentru cedrii săi maiestuoşi, măslinul reprezintă şi el o piatră de temelie a moştenirii sale. Măslinul nu numai că împodobeşte acest spaţiu în care ne adunăm astăzi, dar este venerat şi în textele sacre ale creştinismului, iudaismului şi islamului, folosind ca un simbol atemporal al reconcilierii şi păcii. Lungimea sa viaţă şi remarcabila sa capacitate de a prospera chiar şi în cele mai dure ambiente simbolizează rezistenţa şi speranţa, reflectând angajarea ferm necesară pentru a cultiva coexistenţa paşnică. Din acest copac curge ulei care vindecă - un balsam pentru rănile fizice şi spirituale - manifestând compasiunea nemărginită a lui Dumnezeu pentru toţi cei care suferă. Uleiul său oferă, de asemenea, lumină, folosind ca o amintire a chemării de a ne ilumina inimile prin credinţă, caritate şi umilinţă.
Aşa cum rădăcinile cedrilor şi măslinilor se adâncesc şi se răspândesc pe tot pământul, tot aşa şi poporul libanez este răspândit în întreaga lume, dar unit de puterea durabilă şi de moştenirea atemporală a patriei voastre. Prezenţa voastră aici şi în întreaga lume îmbogăţeşte lumea cu moştenirea voastră multimilenară, dar reprezintă şi o vocaţie. Într-o lume din ce în ce mai interconectată, sunteţi chemaţi să fiţi constructori ai păcii: să înfruntaţi intoleranţa, să depăşiţi violenţa şi să alungaţi excluziunea, luminând calea spre dreptate şi concordie pentru toţi, prin mărturia credinţei voastre.
Iubiţi fraţi şi surori, în fiecare an, pe 25 martie, sărbătoare naţională în ţara voastră, vă adunaţi pentru a o venera pe Maria, Stăpâna Noastră a Libanului, cinstită în sanctuarul său de la Harissa, care este împodobit cu o statuie impresionantă a Fecioarei cu braţele întinse, îmbrăţişând întregul popor libanez. Fie ca această îmbrăţişare iubitoare şi maternă a Fecioarei Maria, Mama lui Isus şi Regina Păcii, să vă călăuzească pe fiecare dintre voi, pentru ca în patria voastră, în Orientul Mijlociu şi în întreaga lume, darul reconcilierii şi al coexistenţei paşnice să poată curge "precum râurile care curg din Liban" (cf. Ct 4,15). Fie ca ele să aducă speranţă şi unitate tuturor. Shukran.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
* * *
Din arhiva ercis.ro:
Papa Leon al XIV-lea: Mă gândeam să ies la pensie, în schimb am capitulat în faţa lui Dumnezeu
În tăcere şi cu braţele deschise, rugăciunea papei în portul din Beirut
Papa în Liban: Sfânta Liturghie ("Beirut Waterfront", Beirut, marţi, 2 decembrie 2025)
Conferinţa de presă a pontifului în timpul zborului de la Istanbul la Beirut (30 noiembrie 2025)
Papa în Turcia: Doxologia (29 noiembrie)
Leon al XIV-lea în "Moscheea albastră" din Istanbul, vizită în spirit de reculegere şi ascultare
Papa Leon al XIV-lea: În drum spre unitate până la Ierusalim în Jubileul din 2033
Ce reprezintă logourile şi motourile pentru călătoria Papei Leon al XIV-lea în Turcia şi Liban?
Papa Leon al XIV-lea: Salut adresat jurnaliştilor în timpul zborului spre Ankara (27 noiembrie 2025)
Cardinalul Parolin: În Orientul Mijlociu papa va fi mesager de armonie, dialog şi pace
Cardinalul Koch: Papa la Niceea, un mesaj pentru unitatea tuturor creştinilor
