Călătoria apostolică a Sanctităţii Sale Leon al XIV-lea
în Turcia şi în Liban
cu pelerinaj la İznik (Turcia)
cu ocazia celei de-a 1700-a aniversări a Primului Conciliu din Niceea
(27 noiembrie – 2 decembrie 2025)
Întâlnire cu tinerii
Piaţa din faţa Patriarhiei de Antiohia a maroniţilor (Bkerké), luni, 1 decembrie 2025
Assalamu lakum!
|
| © Vatican Media |
Acesta este salutul lui Isus Înviat (cf. In 20,19) şi susţine bucuria întâlnirii noastre. Entuziasmul pe care îl simţim în inimile noastre exprimă apropierea iubitoare a lui Dumnezeu, care ne aduce împreună ca fraţi şi surori pentru a împărtăşi credinţa noastră în el şi comuniunea noastră unii cu alţii.
Vă mulţumesc tuturor pentru primirea călduroasă, precum şi Preafericirii Sale pentru cuvintele sale cordiale de bun venit. Adresez un salut special tinerilor din Siria şi Irak şi libanezilor care s-au întors acasă din străinătate. Suntem cu toţii adunaţi aici pentru a ne asculta unii pe alţii şi pentru a-i cere Domnului să ne inspire deciziile viitoare. În acest sens, mărturiile pe care Anthony, Maria, Elie şi Joelle ni le-au împărtăşit ne deschid cu adevărat inimile şi minţile.
Istoriile lor vorbesc despre curaj în mijlocul suferinţei. Vorbesc despre speranţă în faţa dezamăgirii şi despre pace interioară în timp de război. Sunt ca nişte stele strălucitoare pe cerul nopţii, oferindu-ne o licărire a primelor raze ale zorilor. În toate aceste conflicte, mulţi dintre noi îşi pot recunoaşte propriile experienţe, atât bune, cât şi rele. Istoria Libanului este împletită cu momente glorioase, dar este marcată şi de răni adânci care se vindecă lent. Aceste răni au cauze care transcend graniţele naţionale şi se împletesc cu dinamici sociale şi politice foarte complexe. Dragi tineri, poate că regretaţi că aţi moştenit o lume sfâşiată de războaie şi desfigurată de nedreptatea socială. Totuşi, există speranţă şi există speranţă în voi! Aveţi un dar pe care de multe ori noi, adulţii, parcă l-am pierdut. Aveţi speranţă! Aveţi timp! Aveţi mai mult timp să visaţi, să planificaţi şi să faceţi bine. Voi sunteţi prezentul, iar viitorul prinde deja contur în mâinile voastre! Aveţi entuziasmul de a schimba cursul istoriei! Adevărata opoziţie faţă de rău nu este răul, ci iubirea - o iubire capabilă să vindece propriile răni, îngrijind în acelaşi timp şi rănile altora.
Dedicarea lui Anthony şi a Mariei faţă de cei aflaţi în nevoie, perseverenţa lui Elie şi generozitatea lui Joelle sunt profeţii unui nou viitor care va fi inaugurat prin reconciliere şi ajutor reciproc. Astfel se împlinesc cuvintele lui Isus: "Fericiţi cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul"; "Fericiţi făcătorii de pace, căci ei vor fi numiţi fii ai lui Dumnezeu" (Mt 5,5.9). Dragi tineri, trăiţi în lumina evangheliei şi veţi fi binecuvântaţi în ochii Domnului!
Patria voastră, Libanul, va înflori din nou, frumoasă şi viguroasă precum cedrul, simbol al unităţii şi rodniciei popoarelor. Ştiţi bine că puterea cedrului stă în rădăcinile sale, care sunt de obicei de aceeaşi dimensiune cu ramurile sale. Numărul şi puterea ramurilor corespund numărului şi puterii rădăcinilor sale. În acelaşi fel, atâtea lucruri bune pe care le vedem astăzi în societatea libaneză sunt rodul muncii umile, ascunse şi cinstite a atâtor oameni de bunăvoinţă, al atâtor rădăcini bune, care nu vor să facă să crească numai o ramură a cedrului libanez, ci întregul copac, în toată frumuseţea sa. Scoateţi din rădăcinile bune ale celor dedicaţi slujirii societăţii fără a folosi asta în propriile interese. Cu o angajare generoasă faţă de dreptate, proiectaţi împreună un viitor de pace şi dezvoltare. Fiţi sursa speranţei pe care ţara o aşteaptă!
În acest sens, întrebările voastre ne permit să trasăm un curs de acţiune care este, cu siguranţă, provocator, dar şi incitant.
M-aţi întrebat unde se poate găsi o temelie solidă pentru a persevera în angajarea pentru pace. Dragi prieteni, această temelie solidă nu poate fi numai o idee, un contract sau un principiu moral. Adevăratul principiu al vieţii noi este speranţa care vine de sus: este Cristos însuşi! Isus a murit şi a înviat pentru mântuirea tuturor. El, Cel Viu, este temelia încrederii noastre; el este martorul milostivirii care mântuieşte lumea de orice rău. După cum amintea Sfântul Augustin, evocându-l pe apostolul Paul, "în el este pacea noastră; de la el ne luăm pacea" (Comentariu la Evanghelia după Ioan, LXXVII, 3). Pacea nu este autentică dacă este produsul unor interese partizane. Este cu adevărat sinceră numai atunci când fac altora ceea ce aş vrea să-mi facă mie (cf. Mt 7,12). Cu adevărat inspirat, Sfântul Ioan Paul al II-lea a spus odată că "nu există pace fără dreptate, nu există dreptate fără iertare" (Mesaj pentru a 35-a Zi Mondială a Păcii, 1 ianuarie 2002). Acest lucru este într-adevăr adevărat: iertarea duce la dreptate, care este fundamentul păcii.
Şi la a doua ta întrebare se poate răspunde exact în acelaşi mod. Este adevărat că trăim într-o epocă în care relaţiile personale sunt fragile şi consumate ca şi cum ar fi obiecte. Chiar şi în rândul tinerilor, interesele personale pot uneori să aibă prioritate faţă de încrederea în ceilalţi, iar grija faţă de ceilalţi este înlocuită de propriul câştig. Astfel de atitudini transformă chiar şi realităţi frumoase precum prietenia şi iubirea în ceva superficial, confundându-le cu un sentiment de satisfacţie egoistă. Dacă eu-l nostru este în centrul unei prietenii sau al unei relaţii de iubire, aceasta nu poate da roade. În mod similar, nu este iubire adevărată dacă iubim numai temporar, atâta timp cât durează sentimentul. Dacă iubirea are o limită de timp, nu este iubire cu adevărată. În schimb, prietenia este autentică atunci când pune pe "tu" înaintea lui "eu". Acest mod respectuos şi primitor de a-i privi pe ceilalţi ne permite să construim un "noi" mai mare, deschis societăţii în ansamblu şi întregii omeniri. Iubirea este autentică şi poate dura pentru totdeauna numai atunci când reflectă splendoarea veşnică a lui Dumnezeu - Dumnezeu care este iubire (cf. 1In 4,8). Relaţiile solide şi rodnice se construiesc împreună pe încrederea reciprocă, pe acest "pentru totdeauna" care este inima pulsantă a oricărei vocaţii la viaţa de familie şi la consacrarea călugărească.
Dragi tineri, ce exprimă mai mult decât orice altceva prezenţa lui Dumnezeu în lume? Iubirea, caritatea! Caritatea vorbeşte un limbaj universal, pentru că vorbeşte fiecărei inimi omeneşti. Nu este numai un concept, ci o istorie revelată în viaţa lui Isus şi a sfinţilor, care ne însoţesc în încercările vieţii. Gândiţi-vă la numeroşii tineri care, asemenea voastră, nu s-au lăsat descurajaţi de nedreptăţi şi exemple negative, chiar şi cele din Biserică. În schimb, au încercat să creeze noi căi în căutarea Împărăţiei lui Dumnezeu şi a dreptăţii sale. Bazându-vă pe puterea pe care o primiţi de la Cristos, construiţi o lume mai bună decât cea pe care aţi moştenit-o! Ca tineri, voi legaţi mai uşor relaţii cu ceilalţi, chiar şi cu cei din medii culturale şi religioase diferite. Adevărata reînnoire pe care o doreşte o inimă tânără începe cu gesturi cotidiene: primirea celor apropiaţi şi îndepărtaţi, întinderea unei mâini prietenilor şi refugiaţilor şi iertarea duşmanilor - o sarcină dificilă, dar necesară.
Să privim la numeroasele exemple minunate oferite de sfinţi! Să ne gândim la Pier Giorgio Frassati şi Carlo Acutis, doi tineri canonizaţi în acest an jubiliar. Să ne gândim la numeroşii sfinţi libanezi. Ce frumuseţe singulară vedem în viaţa Sfintei Rafqa, care a îndurat ani de suferinţă din cauza bolii cu tărie şi blândeţe! Câte acte de compasiune a săvârşit Fericitul Yakub El-Haddad, ajutându-i pe cei abandonaţi şi uitaţi de toţi!
Ce lumină puternică vine din întunericul în care Sfântul Charbel a ales să se retragă, el care a devenit unul dintre simbolurile Libanului în întreaga lume. Ochii săi sunt întotdeauna înfăţişaţi ca fiind închişi, ca şi cum ar ascunde un mister infinit mai mare. Prin ochii Sfântului Charbel, care au fost închişi pentru a-l vedea pe Dumnezeu mai clar, continuăm să percepem lumina lui Dumnezeu cu o claritate mai mare. Cântecul dedicat lui este frumos: "O, tu, care dormi şi ai cărui ochi sunt lumină pentru ai noştri, pe pleoapele tale a înflorit un bob de tămâie". Dragi tineri, fie ca lumina divină să strălucească şi asupra ochilor voştri şi fie ca tămâia rugăciunii să înflorească. Într-o lume a distragerilor şi a deşertăciunii, faceţi-vă timp în fiecare zi pentru a închide ochii şi a privi numai la Dumnezeu. El pare uneori tăcut sau absent, dar se revelează celor care îl caută în tăcere. În timp ce vă străduiţi să faceţi binele, vă cer să fiţi contemplativi precum Sfântul Charbel rugându-vă, citind Sfânta Scriptură, participând la Sfânta Liturghie şi petrecând timp în adoraţie. Papa Benedict al XVI-lea le-a spus creştinilor din Levant: "Vă încurajez să cultivaţi o prietenie adevărată şi durabilă cu Isus prin puterea rugăciunii" (Exortaţia apostolică post-sinodală Ecclesia in Medio Oriente, 63).
Dragii mei prieteni, Maria, Mama lui Dumnezeu şi Mama noastră, străluceşte printre toţi sfinţii ca Preasfântă. Mulţi tineri poartă un rozariu cu ei în permanenţă, fie în buzunar, fie la încheietura mâinii, fie la gât. Cât de frumos este să-l privim pe Isus prin ochii inimii Mariei! Chiar şi de aici, de unde ne aflăm chiar acum, cât de dulce este să ne ridicăm privirea spre Stăpâna Noastră a Libanului cu speranţă şi încredere!
Dragi tineri, aş dori să vă las cu o rugăciune simplă şi frumoasă atribuită Sfântului Francisc de Assisi: "Doamne, fă din mine un instrument al păcii tale: unde este ură, să aduc iubire; unde este ofensă, să aduc iertare; unde este discordie, să aduc unitate; unde este îndoială, să aduc credinţă; unde este eroare, să aduc adevăr; unde este disperare, să aduc speranţă; unde este tristeţe, să aduc bucurie; unde este întuneric, să aduc lumină". Fie ca această rugăciune să menţină vie în inimile voastre bucuria evangheliei şi entuziasmul creştin. "Entuziasm" înseamnă "a-l avea pe Dumnezeu în sufletul tău". Când Domnul locuieşte în noi, speranţa pe care ne-o dăruieşte rodeşte în lume. De fapt, speranţa este o virtute "săracă", pentru că se prezintă cu mâinile goale; mâinile sale sunt mereu libere pentru a deschide uşi care par închise din cauza oboselii, durerii sau dezamăgirii.
Domnul va fi mereu cu voi şi puteţi fi siguri de sprijinul întregii Biserici în provocările decisive din viaţa voastră şi din istoria iubitei voastre ţări. Vă încredinţez ocrotirii Maicii Domnului, Fecioara Maria, care din vârful acestui munte priveşte această nouă înflorire. Tineri din Liban, creşteţi puternici precum cedrii şi faceţi ca lumea să înflorească de speranţă!
[Binecuvântarea]
Vă mulţumesc tuturor! Shukrnan!
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
* * *
Din arhiva ercis.ro:
Papa Leon al XIV-lea: Mă gândeam să ies la pensie, în schimb am capitulat în faţa lui Dumnezeu
În tăcere şi cu braţele deschise, rugăciunea papei în portul din Beirut
Papa în Liban: Sfânta Liturghie ("Beirut Waterfront", Beirut, marţi, 2 decembrie 2025)
Conferinţa de presă a pontifului în timpul zborului de la Istanbul la Beirut (30 noiembrie 2025)
Papa în Turcia: Doxologia (29 noiembrie)
Leon al XIV-lea în "Moscheea albastră" din Istanbul, vizită în spirit de reculegere şi ascultare
Papa Leon al XIV-lea: În drum spre unitate până la Ierusalim în Jubileul din 2033
Ce reprezintă logourile şi motourile pentru călătoria Papei Leon al XIV-lea în Turcia şi Liban?
Papa Leon al XIV-lea: Salut adresat jurnaliştilor în timpul zborului spre Ankara (27 noiembrie 2025)
Cardinalul Parolin: În Orientul Mijlociu papa va fi mesager de armonie, dialog şi pace
Cardinalul Koch: Papa la Niceea, un mesaj pentru unitatea tuturor creştinilor
