CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC
ÎN ECUADOR, BOLIVIA ŞI PARAGUAY
(5-13 iulie 2015)
Întâlnirea cu autorităţile şi cu Corpul Diplomatic
Grădina de la Palatul López din Asunción (Paraguay)
Vineri, 10 iulie 2015
Domnule preşedinte,
Autorităţi ale Republicii,
Membri ai Corpului Diplomatic,
Doamnelor şi domnilor!
Vă salut cordial pe Excelenţa Voastră, domnule preşedinte al Republicii, şi vă mulţumesc pentru cuvintele respectuoase de bun-venit şi de afect pe care mi le-aţi adresat, şi în numele guvernului, al înaltelor magistraturi ale statului şi al iubitului popor paraguaian. Salut şi pe distinşii membri ai Corpului Diplomatic şi, prin intermediul lor, fac să ajungă sentimentele mele de respect şi apreciere la ţările lor respective.
Un "mulţumesc" special tuturor persoanelor şi instituţiilor care au colaborat cu angajare şi dăruire în pregătirea acestei călătorii şi pentru că mă simt acasă. Şi nu este greu să te simţi acasă în această ţară aşa de primitoare. Paraguay este cunoscut ca inima Americii, şi nu numai datorită poziţiei geografice, ci şi datorită căldurii ospitalităţii şi apropierii oamenilor săi.
Încă de la primii săi paşi ca naţiune independentă şi până cu puţin timp în urmă, istoria Paraguayului a cunoscut suferinţa teribilă a războiului, a ciocnirii fratricide, a lipsei de libertate şi a încălcării drepturilor umane. Câtă durere şi câtă moarte! Dar sunt admirabile tenacitatea şi spiritul de reacţie al poporului paraguaian pentru a depăşi multele adversităţi şi a continua eforturile pentru a construi o naţiune prosperă şi paşnică. Aici - în grădina acestui palat care a fost martoră a istoriei paraguaiene: de când era numai malul fluviului şi îl foloseau guaraní, până la ultimele evenimente contemporane - vreau să aduc omagiu acelor mii de paraguaieni simpli, al căror nume nu va apare în cărţile de istorie, dar care au fost şi rămân adevăraţi protagonişti ai poporului lor. Şi vreau să recunosc cu emoţie şi admiraţie rolul desfăşurat de femeia paraguaiană în acele momente aşa de dramatice ale istoriei, în special acel război nedrept care a dus aproape la distrugerea fraternităţii popoarelor noastre. Pe umerii lor de mame, soţii şi văduve au purtat povara cea mai mare, au fost în măsură să ducă înainte familiile lor şi ţara lor, revărsând în noile generaţii speranţa unui viitor mai bun. Dumnezeu să binecuvânteze femeia paraguaiană, cea mai glorioasă din America.
Un popor care uită trecutul său, istoria sa, rădăcinile sale, nu are viitor, este un popor uscat. Amintirea, sprijinită trainic pe dreptate, liberă de sentimente de răzbunare şi de ură, transformă trecutul în izvor de inspiraţie pentru a construi un viitor de convieţuire şi de armonie, făcându-ne conştienţi de tragedia şi de absurditatea războiului. Să nu mai fie niciodată război între fraţi! Să construim mereu pacea! Şi o pace de zi cu zi, o pace a vieţii zilnice, la care toţi participăm evitând gesturi arogante, cuvinte ofensatoare, atitudini prepotente, şi promovând în schimb înţelegerea, dialogul şi colaborarea.
De câţiva ani, Paraguay este angajat în construirea unui proiect democratic solid şi stabil. Şi este corect să recunoaştem cu satisfacţie multele progrese făcute pe acest drum graţie efortului tuturor, chiar şi în mijlocul marilor dificultăţi şi incertitudini. Vă încurajez să continuaţi să lucraţi cu toate forţele pentru a consolida structurile şi instituţiile democratice care răspund la aspiraţiile juste ale cetăţenilor. Forma de guvern adoptată de Constituţia voastră: "democraţie reprezentativă, participativă şi pluralistă", bazată pe promovarea şi respectarea drepturilor umane, ne ţine departe de ispita democraţiei formale, pe care Aparecide o definea ca aceea care se mulţumea să fie "întemeiată pe corectitudinea proceselor electorale" (Documentul de la Aparecida, 74). Aceasta este o democraţie formală.
În toate domeniile societăţii, mai ales în activitatea publică, trebuie potenţat dialogul ca mijloc privilegiat pentru a favoriza binele comun, pe baza culturii întâlnirii, a respectării şi a recunoaştere diferinţelor legitime şi a opiniilor celorlalţi; este un exerciţiu interesant să se decanteze în iubirea faţă de patrie şi în iubirea faţă de popor orice perspectivă care se naşte din convingerile unei alegeri partizane sau ideologice. Şi chiar această iubire trebuie să fie impulsul de a creşte în fiecare zi mai mult în gestiuni transparente care să lupte cu vigoare împotriva corupţiei. Ştiu că există astăzi o voinţă fermă de a elimina corupţia.
Dragi prieteni, în voinţa de slujire şi de muncă pentru binele comun, cei săraci şi cei nevoiaşi trebuie să ocupe un loc prioritar. Se fac multe eforturi pentru ca Paraguay să înainteze pe calea creşterii economice. Au existat paşi importanţi în domeniile instruirii şi sănătăţii. Să nu se oprească acest efort al tuturor actorilor sociali, până când nu vor mai exista copii fără acces la instruire, familii fără casă, muncitori fără o muncă demnă, agricultori fără un pământ de cultivat şi atâtea persoane constrânse să emigreze spre un viitor nesigur; până când nu vor mai exista victime ale violenţei, ale corupţiei şi ale traficului de droguri. O dezvoltare economică ce nu ţine cont de cei mai slabi şi neajutoraţi, nu este adevărată dezvoltare. Măsura modelului economic trebuie să fie demnitatea integrală a persoanei, mai ales persoana cea mai vulnerabilă şi lipsită de apărare.
Domnule preşedinte, dragi prieteni. Şi în numele fraţilor mei episcopi din Paraguay, doresc să asigur angajarea şi colaborarea Bisericii catolice în efortul comun de a construi o societate egală şi inclusivă, în care să se poată trăi împreună în pace şi armonie. Pentru că toţi, şi păstorii Bisericii, suntem chemaţi să ne preocupăm de construirea unei lumi mai bune (cf. Evangelii gaudium, 183). Ne determină la asta certitudinea credinţei noastre în Dumnezeu, care a voit să se facă om şi, trăind cu noi, să împărtăşească soarta noastră. Cristos ne deschide calea milostivirii, care, sprijinindu-se pe dreptate, merge mai departe, şi luminează caritatea, în aşa fel încât nimeni să nu stea la marginile acestei mari familii care este Paraguay, care iubeşte şi vrea să slujească.
Cu imensă bucurie că mă aflu în această ţară consacrată Fecioarei de Caacupé - şi vreau să-i amintesc în mod special şi pe fraţii mei paraguaieni din Buenos Aires, din dieceza mea precedentă: ei au parohia "Fecioarei Minunilor din Caacupé" -, implor binecuvântarea Domnului asupra voastră a tuturor, asupra familiilor voastre şi asupra întregului popor iubit paraguaian. Fie ca Paraguayul să fie rodnic, aşa cum indică floarea pasiunii de pe mantia Fecioarei şi ca acea centură cu culorile paraguaiene pe care o are imaginea, tot aşa să rămână îmbrăţişată de Maica din Caacupé. Multe mulţumiri!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
