Călătoria apostolică a Sanctităţii Sale Leon al XIV-lea
în Algeria, Camerun, Angola şi Guineea Ecuatorială
(13-23 aprilie 2026)
Întâlnire cu autorităţile, cu societatea civilă şi cu corpul diplomatic
Palatul Congreselor (Yaoundé, Camerun), miercuri, 15 aprilie 2026
Domnule preşedinte,
Stimate autorităţi,
Membri ai corpului diplomatic, doamnelor şi domnilor,
|
| © Vatican Media |
Vin printre voi ca păstor şi ca slujitor al dialogului, fraternităţii şi păcii. Vizita mea este o expresie a afectului succesorului lui Petru pentru toţi camerunezii, precum şi a dorinţei de a vă încuraja pe fiecare dintre voi să continuaţi să mergeţi mai departe cu entuziasm şi perseverenţă în construirea binelui comun. Trăim, de fapt, într-un moment în care lipsa de speranţă este larg răspândită şi un sentiment de neputinţă tinde să paralizeze reînnoirea atât de mult dorită de popoare. Există o atâta foame şi sete de dreptate! O sete de implicare, de viziune, de alegeri curajoase şi de pace! Marea mea dorinţă este să ajung la inimile tuturor, în special ale tinerilor, care sunt chemaţi să contribuie la construirea unei lumi mai drepte, inclusiv în domeniul politic. De asemenea, doresc să exprim dorinţa mea de a consolida legăturile de colaborare dintre Sfântul Scaun şi Republica Camerun, care se bazează pe respectul reciproc, pe demnitatea fiecărei persoane umane şi pe libertatea religioasă.
Camerunul încă poartă amintirea vizitelor făcute de predecesorii mei. Sfântul Ioan Paul al II-lea a adus un mesaj de speranţă pentru toate popoarele Africii, iar Benedict al XVI-lea a subliniat importanţa reconcilierii, a dreptăţii şi a păcii, precum şi responsabilitatea morală a celor care guvernează. Ştiu că acestea sunt momente importante în istoria ţării dumneavoastră, deoarece sunt îndemnuri convingătoare la un spirit de slujire, unitate şi dreptate. Prin urmare, ne putem întreba: unde ne aflăm acum? Cum a dat roade Cuvântul care ne-a fost proclamat? Şi ce mai rămâne de făcut?
Acum 1600 de ani, Sfântul Augustin scria cuvinte care au o mare relevanţă astăzi: "Cei care conduc slujesc celor cărora par să le comande; căci ei nu conduc din iubirea puterii, ci din simţul datoriei pe care o au faţă de ceilalţi - nu pentru că sunt mândri de autoritate, ci pentru că iubesc mila"1. Din această perspectivă, a-ţi servi patria înseamnă a te dedica tu însuşi, cu o minte limpede şi o conştiinţă dreaptă, binelui comun al tuturor oamenilor din naţiune. Aceasta include dedicarea atât faţă de majoritatea populaţiei, cât şi faţă de minorităţi, precum şi armonia lor reciprocă.
Astăzi, ca multe alte naţiuni, ţara dumneavoastră se confruntă cu dificultăţi complexe. Tensiunile şi violenţa care au afectat anumite regiuni din Nord-Vest, Sud-Vest şi Extremul Nord au provocat suferinţe profunde: s-au pierdut vieţi, familii strămutate, copii lipsiţi de şcolarizare, iar tinerii nu mai văd un viitor. În spatele cifrelor se află feţe, istorii şi speranţe spulberate ale unor oameni reali. În faţa unor astfel de situaţii dramatice, am făcut apel la familia umană la începutul acestui an să respingă logica violenţei şi a războiului şi să îmbrăţişeze o pace întemeiată pe iubire şi dreptate. O pace care este dezarmată, adică nu se bazează pe frică, ameninţări sau arme şi, în acelaşi timp, dezarmantă, pentru că este capabilă să rezolve conflicte, să deschidă inimi şi să genereze încredere, empatie şi speranţă. Pacea nu poate fi redusă la un slogan: trebuie să fie întrupată într-un mod de viaţă care renunţă la orice formă de violenţă, atât personală, cât şi instituţională. Din acest motiv, reiterez cu tărie: "Lumea tânjeşte după pace... Gata cu războiul, cu toată durerea pe care o provoacă prin moarte, distrugere şi exil!"2. Acest strigăt este conceput ca un apel care contribuie la eforturile pentru o pace autentică, dându-i prioritate faţă de orice interes partizan.
Pacea, de fapt, nu poate fi decretată: trebuie îmbrăţişată şi trăită. Este un dar de la Dumnezeu, care se desfăşoară prin efort răbdător şi colectiv. Este responsabilitatea tuturor, începând cu autorităţile civile. A guverna înseamnă a-ţi iubi propria ţară, precum şi ţările vecine; porunca "să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi" este la fel de aplicabilă relaţiilor internaţionale! A guverna înseamnă a asculta cu adevărat cetăţenii, a le valoriza inteligenţa şi capacitatea de a ajuta la construirea de soluţii durabile la probleme. Papa Francisc a subliniat necesitatea de a depăşi "ideea că politicile sociale sunt o politică pentru săraci, dar niciodată cu săracii şi niciodată a săracilor, cu atât mai puţin parte a unui proiect care poate aduce oamenii din nou împreună"3.
Cu o astfel de schimbare de abordare, societatea civilă trebuie recunoscută ca o forţă vitală pentru coeziunea naţională. Camerunul este pregătit pentru această tranziţie! Asociaţiile, organizaţiile de femei şi tineret, sindicatele, ONG-urile umanitare, precum şi liderii tradiţionali şi religioşi joacă un rol de neînlocuit în realizarea ţesăturii păcii sociale. Ei sunt primii care intervin atunci când apar tensiuni; ei sunt cei care au grijă de persoanele strămutate, sprijină victimele, deschid spaţii pentru dialog şi încurajează medierea locală. Legăturile lor strânse cu comunitatea locală le permit să înţeleagă cauzele profunde ale conflictelor şi să identifice soluţii adecvate. Societatea civilă contribuie, de asemenea, la modelarea conştiinţelor, la promovarea unei culturi a dialogului şi la încurajarea respectului pentru diferenţe. În acest fel, societatea civilă se pregăteşte pentru un viitor mai puţin predispus la incertitudine. Aş dori să subliniez cu recunoştinţă rolul jucat de femei. Din păcate, ele sunt adesea primele victime ale prejudecăţilor şi ale violenţei, dar sunt totuşi făcătoare de pace neobosite. Angajarea lor faţă de educaţie, mediere şi reconstrucţia ţesăturii sociale este de neegalat şi serveşte la combaterea corupţiei şi abuzurilor de putere. Şi din acest motiv, vocea lor trebuie să fie pe deplin recunoscută în procesele decizionale.
În faţa unei dăruiri atât de generoase din cadrul societăţii, transparenţa în gestionarea resurselor publice şi respectarea statului de drept sunt esenţiale pentru restabilirea încrederii. Este timpul să ne examinăm conştiinţa şi să facem un salt îndrăzneţ înainte. Instituţiile juste şi credibile devin piloni de stabilitate. Autorităţile publice sunt chemate să fie drept punţi, niciodată ca surse de dezbinare, chiar şi atunci când insecuritatea pare predominantă. Securitatea este o prioritate, dar trebuie exercitată întotdeauna cu respect faţă de drepturile omului, combinând rigoarea şi mărinimia, cu o atenţie deosebită faţă de cei mai vulnerabili. Pacea autentică apare atunci când fiecare se simte protejat, ascultat şi respectat, când legea foloseşte ca o garanţie sigură împotriva capriciilor celor bogaţi şi puternici.
Fraţilor şi surorilor, la o analiză mai atentă, înaltele funcţii pe care le deţineţi necesită o dublă mărturie. Prima se realizează prin colaborarea diferitelor agenţii şi niveluri administrative ale statului în slujba poporului, şi în special a celor săraci. A doua se realizează prin îndeplinirea responsabilităţilor voastre instituţionale şi profesionale cu integritate şi conduită corectă4. Într-adevăr, pentru ca pacea şi dreptatea să triumfe, lanţurile corupţiei - care desfigurează autoritatea şi o privează de credibilitate - trebuie rupte. Inimile trebuie eliberate de o sete idolatră de profit: adevăratul profit vine din dezvoltarea umană integrală, adică din creşterea echilibrată a tuturor aspectelor care fac viaţa pe acest pământ o binecuvântare.
Camerunul posedă resursele umane, culturale şi spirituale necesare pentru a depăşi încercările şi conflictele şi a înainta spre un viitor de stabilitate şi prosperitate comună. Efortul comun în favoarea dialogului, dreptăţii şi dezvoltării integrale trebuie să transforme rănile trecutului în surse de reînnoire. După cum am menţionat adesea, tinerii reprezintă speranţa ţării şi a Bisericii. Energia şi creativitatea lor sunt comori nepreţuite. Desigur, atunci când şomajul şi excluziunea socială persistă, frustrarea poate duce la violenţă. Investiţiile în educaţia, formarea şi spiritul antreprenorial al tinerilor reprezintă, prin urmare, o alegere strategică pentru pace. Este singura modalitate de a limita fluxul de talente minunate către alte părţi ale lumii. Este, de asemenea, singura modalitate de a combate flagelurile drogurilor, prostituţiei şi apatiei, care devastează vieţile prea multor tineri într-un mod din ce în ce mai dramatic.
Din fericire, tinerii din Camerun posedă o spiritualitate profundă care încă rezistă influenţei omogenizante a pieţei. Este o sursă de energie care dă valoare viselor lor, care sunt înrădăcinate în profeţiile care le hrănesc rugăciunile şi inimile. Atunci când nu sunt distorsionate de otrava fundamentalismului, tradiţiile religioase inspiră profeţi ai păcii, dreptăţii, iertării şi solidarităţii. Prin promovarea dialogului interreligios şi implicarea liderilor religioşi în iniţiative de mediere şi reconciliere, politica şi diplomaţia pot apela la forţe morale capabile să atenueze tensiunile, să prevină extremismul şi să promoveze o cultură a stimei şi respectului reciproc. Prin eforturile sale în educaţie, asistenţă medicală şi caritate, Biserica Catolică din Camerun doreşte să continue să slujească toţi cetăţenii fără distincţie. Biserica doreşte, de asemenea, să colaboreze cu bună-credinţă cu autorităţile civile şi cu toţi cei implicaţi în eforturile de promovare a demnităţii umane şi a reconcilierii. Pe cât posibil, Biserica intenţionează să faciliteze cooperarea cu alte ţări şi să consolideze legăturile dintre camerunezii din întreaga lume şi comunităţile lor de origine.
Dumnezeu să binecuvânteze Camerunul, să-i ajute pe liderii săi, să călăuzească societatea civilă, să lumineze activitatea corpului diplomatic şi să acorde întregului popor camerunez - creştini şi necreştini, lideri politici şi cetăţeni - harul de a primi Împărăţia lui Dumnezeu şi de a construi astfel împreună un viitor de dreptate şi pace.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Note:
1. Sfântul Augustin, De civitate Dei, XIX, 14.
2. Salut adresat în prezenţa liderilor religioşi (28 octombrie 2025).
3. Francisc, Mesaj adresat participanţilor la Întâlnirea Mondială a Mişcărilor Populare (5 noiembrie 2016).
4. Mesaj adresat prefecţilor Republicii Italiene (16 februarie 2026).
* * *
Ştirile, interviurile şi reflecţiile dedicate vizitei Papei Leon în Algeria, Camerun, Angola şi Guineea Ecuatorială (13-23 aprilie 2026) sunt grupate aici.
