Papa Leon al XIV-lea: Audienţa generală de miercuri, 29 aprilie 2026

© Vatican Media

Călătoria apostolică în Algeria, Camerun, Angola şi Guineea Ecuatorială

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua şi bine aţi venit!

Astăzi aş dori să vorbesc despre călătoria apostolică pe care am făcut-o între 13 şi 23 aprilie, vizitând patru ţări africane: Algeria, Camerun, Angola şi Guineea Ecuatorială.

Încă de la începutul pontificatului meu, m-am gândit la o călătorie în Africa. Îi mulţumesc Domnului care mi-a permis să o fac, ca păstor, pentru a întâlni şi încuraja poporul lui Dumnezeu; şi, de asemenea, să o trăiesc ca un mesaj de pace într-un moment istoric marcat de războaie şi încălcări grave şi frecvente ale dreptului internaţional. Şi exprim sincerul meu "mulţumesc" episcopilor şi autorităţilor civile care m-au primit şi tuturor celor care au colaborat la organizare.

Providenţa a voit ca prima oprire să fie chiar ţara în care se află locurile Sfântului Augustin, şi anume Algeria. Astfel, m-am aflat, pe de o parte, pornind de la rădăcinile identităţii mele spirituale şi, pe de altă parte, traversând şi consolidând punţi foarte importante pentru lumea şi Biserica de astăzi: puntea cu epoca foarte rodnică a Părinţilor Bisericii; puntea cu lumea islamică; puntea cu continentul african.

În Algeria, am fost primit nu numai respectuos, ci şi cordial, şi am putut experimenta direct şi arăta lumii că este posibil să trăim împreună ca fraţi şi surori, chiar şi de religii diferite, atunci când ne recunoaştem unii pe alţii ca fii ai aceluiaşi Tată milostiv. Mai mult, a fost o ocazie propice pentru a studia învăţăturile Sfântului Augustin: cu experienţa sa de viaţă, scrierile sale şi spiritualitatea sa, el este un maestru în căutarea lui Dumnezeu şi a adevărului. Această mărturie este mai importantă astăzi ca niciodată pentru creştini şi pentru fiecare persoană.

În următoarele trei ţări pe care le-am vizitat, populaţia este predominant creştină, aşa că m-am cufundat într-o atmosferă de celebrare a credinţei, de primire călduroasă, alimentată şi de trăsăturile tipice africane. Asemenea predecesorilor mei, şi eu am experimentat ceva din ceea ce i s-a întâmplat lui Isus cu mulţimile din Galileea: i-a văzut însetaţi şi flămânzi de dreptate şi le-a proclamat: "Fericiţi cei săraci, fericiţi cei blânzi, fericiţi făcătorii de pace…" şi, recunoscându-le credinţa, le-a spus: "Voi sunteţi sarea pământului şi lumina lumii" (cf. Mt 5,1-16).

Vizita în Camerun mi-a permis să-mi întăresc chemarea de a lucra împreună pentru reconciliere şi pace, deoarece şi acea ţară, din păcate, este marcată de tensiuni şi violenţă. Sunt bucuros că am călătorit la Bamenda, în regiunea anglofonă, unde ne-am încurajat să lucrăm împreună pentru pace. Camerunul este numit "Africa în miniatură", referindu-se la varietatea şi bogăţia naturii şi a resurselor sale, dar putem înţelege această expresie şi ca însemnând că marile necesităţi ale întregului continent se găsesc în Camerun: necesitatea unei distribuţii echitabile a bogăţiei; necesitatea de a-i autonomiza pe tineri, depăşind corupţia endemică; necesitatea de a promova o dezvoltare integrală şi durabilă, contracarând diferitele forme de neocolonialism cu o cooperare internaţională vizionară. Mulţumesc Bisericii din Camerun şi întregului popor camerunez, care m-a primit cu atâta dragoste, şi mă rog ca spiritul de unitate manifestat în timpul vizitei mele să fie menţinut viu şi să călăuzească deciziile şi acţiunile viitoare.

A treia etapă a călătoriei a fost în Angola, o ţară vastă la sud de ecuator, cu o tradiţie creştină seculară, legată de colonizarea portugheză. Ca multe ţări africane, după obţinerea independenţei, Angola a trecut printr-o perioadă turbulentă, însângerată în cazul ei de un lung război intern. În creuzetul acestei istorii, Dumnezeu a călăuzit şi a purificat Biserica, convertind-o tot mai mult în slujba Evangheliei, a progresului uman, a reconcilierii şi a păcii. O Biserică liberă pentru un popor liber! La sanctuarul marian Mamã Muxima - care înseamnă "Maica Inimii" - am simţit bătând inima poporului angolez. Şi în diferitele întâlniri, am văzut cu bucurie atâtea consacrate şi atâţia consacraţi de toate vârstele, profeţie a Împărăţiei Cerurilor în mijlocul poporului lor; am văzut cateheţi care se dedică în întregime binelui comunităţilor lor; am văzut feţele unor persoane în vârstă, sculptate de trudă şi suferinţă şi transparente la bucuria evangheliei; am văzut femei şi bărbaţi dansând în ritmul unor cântece de laudă aduse Domnului înviat, fundament al unei speranţe care rezistă dezamăgirilor cauzate de ideologii şi promisiunilor deşarte ale celor puternici.

Această speranţă necesită o angajare concretă, iar Biserica are responsabilitatea, prin mărturie şi vestirea curajoasă a cuvântului lui Dumnezeu, de a recunoaşte drepturile tuturor şi de a promova respectarea lor efectivă. Am putut să le asigur pe autorităţile civile angoleze, dar şi pe cele ale altor ţări, de disponibilitatea Bisericii Catolice de a continua această contribuţie, în special în domeniile sănătăţii şi educaţiei.

Ultima ţară pe care am vizitat-o a fost Guineea Ecuatorială, la 170 de ani de la prima evanghelizare. Cu înţelepciunea tradiţiei şi lumina lui Cristos, poporul guineean a navigat prin vicisitudinile istoriei sale şi în zilele recente, în prezenţa papei, şi-a reînnoit cu mare entuziasm hotărârea de a merge împreună spre un viitor al speranţei.

Nu pot uita ce s-a întâmplat în închisoarea din Bata, Guineea Ecuatorială: deţinuţii au cântat din toţi rărunchi un cântec de mulţumire către Dumnezeu şi papa, cerând rugăciuni "pentru păcatele şi libertatea lor". Nu mai văzusem niciodată aşa ceva. Apoi s-au rugat "Tatăl Nostru" împreună cu mine în ploaia torenţială. Un semn autentic al Împărăţiei lui Dumnezeu! Şi din nou în ploaie, a început marea întâlnire cu tinerii pe stadionul Bata. O celebrare a bucuriei creştine, cu mărturii emoţionante ale tinerilor care au găsit în Evanghelie calea către o creştere liberă şi responsabilă. Această celebrare a culminat cu celebrarea euharistică din ziua următoare, care a încununat cum se cuvine vizita în Guineea Ecuatorială şi întreaga călătorie apostolică.

Iubiţi fraţi şi surori, vizita papei este o ocazie pentru populaţiile africane de a-şi face auzite vocile, de a exprima bucuria de a fi poporul lui Dumnezeu şi speranţa lor pentru un viitor mai bun, unul plin de demnitate pentru fiecare dintre noi. Sunt fericit că le-am oferit această oportunitate şi, în acelaşi timp, îi mulţumesc Domnului pentru ceea ce mi-au dat, un dar nepreţuit pentru inima mea şi pentru slujirea mea.

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *

Ştirile, interviurile şi reflecţiile dedicate vizitei Papei Leon în Algeria, Camerun, Angola şi Guineea Ecuatorială (13-23 aprilie 2026) sunt grupate aici.