Papa Francisc: Sfânta Liturghie în Cina Domnului în Noul Complex Penitenciar din Civitavecchia - Roma (14 aprilie 2022)
Joi, 14 aprilie 2022, puţin înainte de ora 15.00, Papa Francisc s-a îndreptat spre Civitavecchia, în Noul Complex Penitenciar, pentru a celebra Sfânta Liturghie "in Coena Domini" cu persoanele deţinute acolo. Ajuns înainte de ora 16.00, primit de autorităţile închisorii, papa a mers în capelă, unde a prezidat Liturghia. Împreună cu câţiva deţinuţi, erau prezenţi reprezentanţi ai agenţilor şi personalului Penitenciarului şi unele autorităţi, între care ministrul de justiţie italian. Apoi, după proclamarea Sfintei Evanghelii, Sfântul Părinte a rostit liber omilia. La sfârşitul omiliei, cum este obicei, Papa Francisc a repetat gestul lui Isus din timpul Ultimei Cine, când Domnul a spălat picioarele discipolilor săi ca semn de iubire dus până la slujire şi la umilire, faţă de 12 deţinuţi, bărbaţi şi femei, între care persoane de vârstă diferită şi de naţionalitate diferită. La încheierea Liturghiei, directoarea Închisorii a adresat câteva cuvinte de mulţumire Sfântului Părinte şi a oferit în dar o imagine a portului antic din Civitavecchia, câteva produse din grădina cultivată de deţinuţi şi câteva opere făcute de personal şi de deţinuţi. După celebrare papa a mers în Sala de colocvii unde a salut pe scurt aproximativ cincizeci de persoane, reprezentanţi ai deţinuţilor, ai agenţilor şi ai personalului Penitenciarului. Înainte de a se însera s-a întors la Casa "Sfânta Marta". Publicăm în continuare omilia rostită de Sfântul Părinte:
* * *
În fiecare Joia Sfântă citim acest text din Evanghelie: este un lucru simplu. Isus, cu prietenii săi, discipolii săi, este la cină, cina de Paşte; Isus care spală picioarele discipolilor săi - lucru straniu cel pe care l-a făcut: în acel timp picioarele le spălau sclavii la intrarea în casă. Şi după aceea, Isus - cu un gest care tot atinge inima - spală picioarele trădătorului, cel care îl vinde. Aşa este Isus şi ne învaţă asta, simplu: între voi, trebuie să vă spălaţi picioarele. Este simbolul: între voi, trebuie să vă slujiţi; unul îl slujeşte pe celălalt, fără interese. Ce frumos ar fi dacă acest lucru ar fi posibil să se facă în fiecare zi şi tuturor oamenilor: dar există mereu interesul, care este ca un şarpe care intră. Şi noi ne scandalizăm când spunem: "Am mers la acel oficiu public, m-au pus să plătesc o mită". Asta face rău, pentru că nu este bine. Şi noi, de atâtea ori, în viaţă căutăm interesul nostru, ca şi cum noi am pune să se plătească o mită între noi. Este important în schimb a face totul fără interes: unul îl slujeşte pe celălalt, unul este fratele celuilalt, unul îl face pe celălalt să crească, unul îl corectează pe celălalt, şi aşa trebuie făcut să meargă lucrurile înainte. A sluji!
Şi după aceea, inima lui Isus, care spune trădătorului: "Prietene" şi îl şi aşteaptă, până la sfârşit: iartă totul. Asta aş vrea să pun astăzi în inima noastră a tuturor, şi în inima mea: Dumnezeu iartă totul şi Dumnezeu iartă mereu! Noi suntem cei care încetăm să cerem iertare. Şi fiecare dintre noi, probabil, are ceva acolo la inimă, pe care îl poartă de mult timp, care îi face "ron-ron", vreun schelet ascuns în dulap. Dar, cereţi iertare lui Isus: El iartă totul. Vrea numai încrederea noastră de a cere iertare. Tu poţi face asta când stai singur, când stai cu alţi colegi, când stai cu preotul. Aceasta este o rugăciune frumoasă pentru ziua de astăzi: "Dar, Doamne, iartă-mă. Eu voi încerca să-i slujesc pe ceilalţi, dar Tu mă slujeşti pe mine cu iertarea Ta". El a plătit astfel cu iertarea. Acesta este gândul pe care aş vrea să vi-l las. A sluji, a ne ajuta unul pe altul şi a fi siguri că Domnul iartă. Şi cât iartă? Totul! Şi până unde? Mereu! Nu încetează să ierte: noi suntem cei care încetăm să cerem iertare.
Şi acum, eu voi încerca să fac acelaşi gest pe care l-a făcut Isus: să spăl picioarele. Fac asta din inimă pentru că noi preoţii ar trebui să fim primii care-i slujim pe ceilalţi, nu să-i exploatăm pe ceilalţi. Clericalismul uneori ne duce pe acest drum. Dar trebuie să slujim. Acesta este un semn, chiar un semn de iubire faţă de aceşti fraţi şi surori şi faţă de voi toţi; un semn care înseamnă: "Eu nu judec pe nimeni. Eu încerc să-i slujesc pe toţi". Există Unul care judecă, dar este un Judecător un pic straniu, Domnul: judecă şi iartă. Să urmărim această ceremonie cu voinţa de a sluji şi de a ne ierta.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
