|
| © Vatican Media |
Domnilor episcopi,
dragă soră - este unica -,
iubiţi fraţi,
Bună ziua, vă urez bun-venit vouă, seminarişti din Pamplona şi San Sebastián. Arhiepiscopul vostru a fost foarte încântat de această audienţă şi mi-a spus că aţi făcut apel la afecţiunea pe care o am faţă de închisori, în aşa fel încât să vă acord şi această audienţă. Seminarul nu este o închisoare, este un loc unde se învaţă că un preot este un om, o fiinţă umană care vrea să răscumpere, ca arhiepiscopul vostru mercedar, un răscumpărător de captivi; pentru că un preot nu poate fi altceva decât o imagine vie a lui Isus, Răscumpărătorul cu majuscule.
Asta înseamnă multe lucruri, dar unul foarte precis este că trebuie să coborâm la închisori; la închisorile guvernamentale, cu siguranţă, pentru a oferi celor care sunt în ele uleiul mângâierii şi vinul speranţei, dar şi la toate acele închisori care închid bărbaţi şi femei din societatea noastră: închisorile ideologice, cele morale, cele care ele creează exploatare, descurajare, ignoranţă şi uitare de Dumnezeu.
Mă întorc la închisori; vă rog, mergeţi la închisori, mergeţi, implicaţi-vă! De când sunt episcop, în Joia Sfântă, spălarea picioarelor o fac într-o închisoare. Ei sunt cei care au cea mai mare nevoie de noi să le spălăm picioarele, ca şi cum le-am spune: "Uite, eu îţi spăl picioarele, pentru că sunt mai rău decât voi, dar am avut noroc că nu m-au prins".
Îmi amintesc că, la o spălare a picioarelor - închisoarea aceea era pentru femei - spălam picioarele unei femei şi când aveam de gând să trec la cealaltă, ea m-a prins de mână, s-a apropiat de urechea mea şi a spus: "Părinte, eu mi-am ucis fiul": dramele interne din conştiinţa celor care trăiesc în închisoare. Când veţi fi preoţi, mergeţi la închisori, este o prioritate. Şi noi toţi putem spune ceea ce simt: De ce ei şi nu eu?
Veţi primi ungerea preoţească şi este pentru a elibera pe cei închişi, cei care sunt înlănţuiţi, fără să vă daţi seama (cf. Lc 4,18). Înlănţuiţi de atâtea lucruri: de cultură, de societate, de vicii, de păcatele ascunse.
Ei bine, o să aveţi scrierea asta. I-o las episcopului, ca s-o aducă la cunoştinţă. Astfel, nu pierd timpul cu ceva despre care nu vor mai auzi peste un timp. Mai bine puneţi întrebări.
Partea a doua a discursului înmânată arhiepiscopului
În capitolul al patrulea al Evangheliei sale, Sfântul Luca face o bună meditaţie pentru pregătirea viitorilor preoţi, pe care v-o propun: ne vorbeşte despre docilitatea faţă de Duhul, despre a face pustiu pentru a-l găsi pe Dumnezeu, golindu-ne de atâtea lucruri pe care le purtăm ca poveri. Ne încurajează să nu ne fie frică să înfruntăm ispita unei slujiri idolatre în care suntem în centru, căutând putere materială sau aplauze.
Capitolul continuă spunând că Isus a mers la Nazaret, localitatea sa, conştient că în ochii lumii nu era altcineva decât fiul lui Iosif, unul ca şi noi. Nu uitaţi niciodată aceste rădăcini, nu uitaţi că sunteţi fii ai poporului. Acest text din Luca ne învaţă şi că în apostolatul nostru nu putem face distincţii între persoane, chiar dacă sunt străini sau chiar duşmani, deoarece pentru Dumnezeu suntem cu toţii copiii săi. Când ne uităm la fratele nostru, să recunoaştem în el dorinţa lui de a primi harul pe care i-l oferă Domnul.
Într-un alt pasaj, Domnul se întristează indignat de împietrirea inimii contemporanilor săi care nu înţeleg grija lui Isus de a elibera o femeie legată de un duh rău de mulţi ani (cf. Lc 13,16). Voi, dimpotrivă, fiţi mereu gata să binecuvântaţi, să eliberaţi, iar când simţiţi că mâinile pe care el le-a uns sunt paralizate, întindeţi-le cu încredere ca schilodul din Evanghelia după Sfântul Marcu (cf. 3,5). Aşa a făcut Isus pe cruce, gravând rana noastră în Inima sa şi în braţul său, distrugând cu iubirea sa moartea noastră şi străbătând cu pătimirea sa abisul care ne despărţea de Dumnezeu (cf. Ct 8,6).
Astfel, fiţi curajoşi, altruişti şi neobosiţi să duceţi milostivirea divină pe care Domnul a revărsat-o cu atâta generozitate asupra voastră, alegându-vă pentru această slujire. El să vă binecuvânteze şi Sfânta Fecioară să aibă grijă de voi.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
