|
| © Vatican Media |
Joi, 28 martie 2024, Sfântul Părinte a mers, în formă privată, la Penitenciarul pentru femei de la Rebibbia în Roma pentru a celebra Sfânta Liturghie in Coena Domini şi pentru a întâlni deţinutele şi lucrătorii din structură. La sosirea sa, după ce i-a salutat pe cei care-l aşteptau în exterior, papa a prezidat Liturghia, concelebrată cu maestrul celebrărilor liturgice pontificale şi responsabil al Capelei Muzicale Pontificale, Mons. Diego Giovanni Ravelli. Împreună cu deţinutele, era prezentă o reprezentanţă a agenţilor şi a personalului din penitenciar. După proclamarea sfintei evanghelii, papa a rost în mod liber omilia. Apoi, ca de obicei, Papa Francis a repetat gestul lui Isus în timpul Ultimei Cine, când Domnul a spălat picioarele discipolilor săi, faţă de 12 deţinute de naţionalitate diferită. La sfârşitul Sfintei Liturghii, directoarea închisorii, dr. Nadia Fontana, a adresat câteva cuvinte de mulţumire Sfântului Părinte şi a oferit în dar un coş cu produse cultivate în ferma agricolă prezentă în interiorul penitenciarului, un rozariu şi două stole realizate în laboratoarele de ţesătorie chiar de deţinute. Papa Francisc a lăsat în dar un tablou cu imaginea Sfintei Fecioare Maria. Apoi a părăsit institutul pentru a se întoarce în Vatican. Publicăm în continuare omilia pe care papa a rostit-o după proclamarea evangheliei.
* * *
În acest moment al cinei, două episoade atrag atenţia noastră. Spălarea picioarelor de către Isus: Isus se umileşte şi cu acest gest ne face să înţelegem ceea ce a spus: "Eu nu am venit pentru a fi slujit, ci pentru a sluji" (cf. Mc 10,45). Ne învaţă drumul slujirii.
Celălalt episod - trist - este trădarea lui Iuda care nu este capabil să ducă înainte iubirea, şi apoi banii, egoismul îl duc la acest lucru urât. Dar Isus iartă tot. Isus iartă mereu. Cere numai ca noi să cerem iertarea.
Odată, am auzit o bătrânică, înţeleaptă, o bătrânică bunică, din popor... A spus aşa: "Isus nu încetează niciodată să ierte: noi suntem cei care încetăm să cerem iertare". Să cerem astăzi Domnului harul de a nu înceta.
Mereu, noi toţi avem mici eşecuri, mari eşecuri: fiecare are propria istorie. Dar Domnul ne aşteaptă mereu, cu braţele deschise, şi nu încetează niciodată să ierte.
Acum vom face acelaşi gest pe care l-a făcut Isus: de a spăla picioarele. Este un gest care atrage atenţia asupra vocaţiei slujirii. Să-i cerem Domnului ca să ne facă să creştem noi toţi în vocaţia slujirii.
Mulţumesc.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
