Papa Francisc: Omilia la Sfânta Liturghie cu ocazia sărbătorii "Stăpâna noastră de Guadalupe" (luni, 12 decembrie 2022)
Dumnezeul nostru conduce istoria omenirii în orice moment, nimic nu este lăsat în afara puterii sale, care este duioşia şi iubirea providenţială. Ea devine prezentă printr-un gest, un eveniment, o persoană. Nu încetează să se uite la lumea noastră, nevoiaşă, rănită, nerăbdătoare, pentru a o ajuta cu compasiunea şi milostivirea sa. Felul lui de a interveni, de a se manifesta, ne surprinde mereu şi ne umple de bucurie. Ne provoacă uimire şi o face cu propriul stil.
Lectura Scrisorii către Galateni ne oferă un indiciu precis care ne ajută să contemplăm, cu recunoştinţă, planul său de a ne răscumpăra şi de a face din noi copiii săi adoptivi: "Când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, născut din femeie" (Gal 4,4).
Şi astfel, venirea Fiului în trup omenesc este expresia supremă a metodei sale divine în favoarea mântuirii. Dumnezeu, care a iubit atât de mult lumea, ne-a trimis pe Fiul său, "născut din femeie", pentru ca "oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică" (In 3, 16). Astfel, în Isus, născut din Maria, Cel Veşnic intră în precaritatea timpului nostru, devine pentru totdeauna, în formă ireversibilă "Dumnezeu-cu-noi" şi merge alături de noi ca frate şi însoţitor. A venit pentru a rămâne. Nimic de-al nostru nu-i este străin pentru că este ca "unul dintre noi", apropiat, prieten, egal cu noi în toate, în afară de păcat.
Şi aşa ceva, în acest stil, s-a întâmplat cu aproape cinci secole în urmă, în acel moment complicat şi dificil pentru locuitorii lumii noi, Domnul a vrut să transforme zarva provocată de întâlnirea dintre două lumi diferite într-o refacere a sensului, o recuperare a demnităţii, în deschidere către Evanghelie, s-o transforme în întâlnire. Şi a făcut asta trimiţând-o pe Maria, Mama sa, în logica pe care ne-o aminteşte Evanghelia de astăzi: după vestea îngerului, "Maria s-a dus în grabă către ţinutul muntos" (Lc 1,39). Fecioara grăbită. Astfel, Stăpâna noastră de Guadalupe a ajuns în ţinuturile binecuvântate ale Americii, prezentându-se drept "Maica adevăratului Dumnezeu prin care se trăieşte" (cf. Nican Mopohua); şi a venit să mângâie, să răspundă nevoilor celor mici, fără a exclude pe nimeni, să-i învelească precum o mamă grijulie cu prezenţa, iubirea şi mângâierea sa. Este mama noastră de rasă metisă.
Şi anul acesta o sărbătorim pe Guadalupe într-un moment dificil pentru omenire. Este o perioadă amară, plină de zgomotul de război, de nedreptăţi în creştere, lipsuri, sărăcie, suferinţă. Există foame. Şi deşi acest orizont apare sumbru şi deconcertant, cu prevestiri de mai mare distrugere şi pustiire, credinţa, iubirea şi condescendenţa divină ne învaţă şi ne spun totuşi că acesta este şi un timp propice al mântuirii, în care Domnul, prin intermediul Fecioarei Mame metise, continuă să ne dăruiască pe Fiul ei, care ne cheamă să fim fraţi, să lăsăm deoparte egoismul, indiferenţa şi antagonismul, invitându-ne să avem grijă unii de alţii "în grabă", să ieşim în întâmpinarea fraţilor şi surorilor uitaţi şi abandonaţi de societăţile noastre consumiste şi apatice, fraţii şi surorile lăsaţi deoparte. Şi o face fără întârziere: este Mama grăbită, Mama grijulie.
Astăzi ca şi ieri, Sfânta Maria de Guadalupe vrea să ne întâlnească, cum l-a întâlnit într-o zi pe Juan Diego pe dealul Tepeyac. Vrea să rămână cu noi. Ea ne roagă să-i permitem să fie mama noastră, să ne deschidem viaţa la Fiul ei Isus şi să acceptăm mesajul său de a învăţa să iubim ca el. Ea a venit să însoţească poporul american pe această cale grea a sărăciei, exploatării, colonialismele socio-economice şi culturale. Ea se află în mijlocul caravanelor care, căutând libertate, merg spre nord. Ea se află în mijlocul acestui popor american a cărui identitate este ameninţată de un păgânism sălbatic şi exploatator, rănit de predicarea activă a unui ateism practic şi pragmatic. Şi ea este acolo. "Eu sunt mama ta", ne spune ea. Mama iubirii prin care se trăieşte.
Astăzi, 12 decembrie, pe continentul american începe Novena Intercontinentală Guadalupană, un drum care pregăteşte pentru celebrarea celui de-al V-lea Centenar al Evenimentului Guadalupan în 2031. Îi îndemn pe toţi membrii Bisericii care peregrinează în America, păstori şi credincioşi, să participe la acest drum celebrativ. Dar, vă rog, să facă asta cu adevăratul spirit guadalupan. Mă preocupă propunerile de tip ideologico-cultural de diferite semne, care vor să-şi însuşească întâlnirea unui popor cu Mama, care vor să o demistifice, să o machieze pe Mama. Vă rog, să nu permitem ca mesajul să fie distilat în modele mondene şi ideologice. Mesajul este simplu, este duios: "Nu sunt aici eu, care sunt Mama ta?". Şi Mama nu se ideologizează.
Fie ca Isus Cristos, cel dorit de toate naţiunile, prin mijlocirea Maicii noastre din Guadalupe, să ne dăruiască zile de bucurie şi seninătate, pentru ca pacea Domnului să locuiască în inimile noastre şi în inimile tuturor bărbaţilor şi femeilor de bunăvoinţă.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
