|
| © Vatican Media |
Excelenţei Sale
Mons. Francisco Cerro Chaves
arhiepiscop de Toledo
Frate iubit,
Cu mare bucurie vreau să-ţi trimit salutul meu cu ocazia înfrăţirii celor două sanctuare dedicate Sfintei Fecioare Maria, cu titlul de Stăpâna Noastră de Guadalupe. Te rog să-l extinzi, în primul rând, la Eminenţa Sa cardinalul Carlos Aguiar Retes, arhiepiscop de Ciudad de Mexico, şi, împreună cu el, la toţi episcopii, preoţii, consacraţii şi credincioşii care au voit să se pună în această zi la picioarele Preasfintei Fecioare, ca un unic popor sfânt al lui Dumnezeu.
Maria, Mama noastră, este mereu pentru poporul său legătură de comuniune. Atât Scriptura cât şi tradiţia apostolică ne-o arată în timp ce-i reuneşte pe apostoli şi comunitatea în jurul său, într-un climat de rugăciune. Aşa exprimă asta Sfântul Luca în Faptele Apostolilor: "Toţi aceştia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii lui" (1,14). Această experienţă care întemeiază prima comunitate creştină transcende epocile şi locurile, iar Mama lui Isus, în mod simplu, continuă să ne cheme. Acest lucru a fost exprimat în multe părţi ale lumii cu invitaţia de a construi un templu care să fie o casă cu uşile deschise mereu pentru toţi, o casă de rugăciune şi de comuniune.
Astăzi vă reuneşte dulcele Nume al Mariei, mai precis un apelativ milenar care deja în rădăcina sa etimologică ne vorbeşte despre metis, despre întâlnirea lui Dumnezeu cu oamenii. Metis pentru că studioşii nu reuşesc să se pune de acord dacă trebuie să citim titlul "Guadalupe" în arabă, în latină sau în nahuatl. Dar este curios că ceea ce ar putea să se prezinte ca un conflict se poate citi în realitate ca o "aluzie" a Duhului care face pe fiecare să asculte în propria limbă mesajul său de iubire. Astfel în arabă cuvântul ar putea să sune "fluviu ascuns", aşa cum era acel izvor de apă vie pe care Isus îl promite samaritenei, acea forţă a harului care chiar şi în timpuri de refuz şi de neînţelegere menţine vie Biserica (cf. In 4,10). Ca păstori, această aluzie trebuie să fie pentru noi un stimulent, să căutăm mereu în celălalt acel fluviu ascuns de har, acea iubire a lui Dumnezeu care îl face o comoară inestimabilă. Totul s-ar schimba dacă, asemenea Fecioarei, am putea să vedem în celălalt acel secret ascuns, câte falimente şi conflicte am evita.
Totuşi, amestecându-se cu latina, cuvântul ne-ar vorbi despre un "fluviu de lupi" şi, în acest sens, despre o oază de pace pentru cei care sunt chinuiţi de înseşi păcatele lor, de violenţă, de atâtea războaie interne şi externe care fac din om un lup pentru om. Este acelaşi fluviu ascuns al harului care în dialogul cu Isus ne arată realitatea noastră (v. 29), deschizându-ne la speranţă. Ca Sfântul Francisc, în vestita sa întâlnire cu lupul, Fecioara ne îndeamnă din nou să fim ferment de comuniune şi de reconciliere între Dumnezeu şi oameni, încurajând atâţia credincioşi care se apropie de sanctuar cu acest scop.
În sfârşit, combinându-se cu rădăcina mexicană, Stăpâna Noastră de Guadalupe se proclamă ca aceea care învinge şarpele, cu o evocare emoţionantă a protoevangheliei din Geneză. Neprihănita este astfel adevărata mamă a tuturor celor care trăiesc; a celor care au fost reuniţi astăzi în acest sanctuar, împreună cu păstorii lor, pentru a proclama propria credinţă în Fiul lui Dumnezeu, în cel care, făcând noi toate lucrurile, a reconciliat cu sine lumea. Vă încurajez să faceţi să curgă din inimile bărbaţilor şi femeilor din timpul nostru acel fluviu de apă vie care sare până la cer, pentru a da lui Dumnezeu un cult în Duh şi Adevăr (cf. v. 14.23).
Iubiţi fraţi şi surori, în orice moment istoric, în orice cultură, evanghelia, rămânând mereu aceeaşi, se îmbogăţeşte în semnificaţii. Departe de a rebuta, include fiecare persoană care o primeşte. Să-i cerem lui Dumnezeu ca, în orice timp şi loc unde Maria Mama noastră ne cheamă, să dăm mărturie despre această unire intimă al cărei artizan poate să fie numai Duhul.
Fie ca Isus să vă binecuvânteze şi Sfânta Fecioară să vă păzească. Şi, vă rog, vă cer să vă rugaţi pentru mine.
Cu fraternitate,
Roma, Sfântul Ioan din Lateran, 11 februarie 2023
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
