|
| © Vatican Media |
Primul lucru care îmi vine în minte este imaginea Fecioarei imprimată pe tilma.
Este imaginea primei discipole, a mamei credincioşilor, a Bisericii însăşi, care rămâne întipărită în umilinţa a ceea ce suntem şi avem, care nu valorează prea mult, dar care va fi ceva măreţ în ochii lui Dumnezeu. Este imprimată pe tilma.
Fecioara îi cere lui Juan Diego o lucrare mică, să culeagă nişte flori. Florile, în mistică, semnifică virtuţile pe care Domnul le insuflă în inimă, nu sunt lucrarea noastră. Faptul de a le aduna ne revelează că Dumnezeu vrea să primim acest dar, să parfumăm realitatea noastră slabă cu fapte bune, eliminând urile, temerile.
Dacă ne uităm atent, în mesajul de la Guadalupe, la cuvintele Fecioarei: "Nu sunt eu aici, care sunt mama ta?", ele capătă un sens nouă. Acel "a fi" al Fecioarei, acel "a fi" este să rămână permanent imprimat pe acele haine sărace, parfumate de virtuţi adunate într-o lume care pare incapabilă să le producă. Virtuţi care ne umplu sărăcia în simplitatea micilor gesturi de iubire, care ne luminează tilma, fără să ne dăm seama, cu imaginea unei Biserici care îl poartă pe Cristos în sânul ei.
Imaginea, tilma, trandafirii, acesta este mesajul. Este atât de simplu, fără luciu. Împreună cu siguranţa că ea este mama mea, că ea este aici. Şi acest mesaj ne apără de atâtea ideologii sociale şi politice cu care această realitate guadalupană este atât de des folosită pentru a se fundamenta, a se justifica şi a câştiga bani. Mesajul guadalupan nu tolerează ideologii de niciun fel. Doar imaginea, tilma, trandafirii.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
