|
| © Vatican Media |
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Evanghelia de astăzi, a şasea duminică a Paştelui, ne vorbeşte despre Duhul Sfânt, pe care Isus îl numeşte Paraclet (cf. In 14,15-17). Paraclet este un cuvânt care vine din greacă, care înseamnă în acelaşi timp mângâietor şi avocat. Adică Duhul Sfânt nu ne lasă singuri niciodată, stă aproape de noi, ca un avocat care asistă pe cel imputat stând alături de el. Şi ne sugerează cum să ne apărăm în faţa celui care ne acuză. Amintim că marele acuzator este întotdeauna diavolul, care îţi pune înăuntru păcatele, voinţa de păcat, răutatea. Să reflectăm asupra acestor două aspecte: apropierea sa de noi şi ajutorul său împotriva celui care ne acuză.
Apropierea sa: Duhul Sfânt, spune Isus, "rămâne la voi şi este în voi" (cf. v. 17). Nu ne abandonează niciodată. Duhul Sfânt vrea să stea cu noi: nu este un oaspete în trecere care vine să ne facă o vizită de curtoazie. Este un însoţitor de viaţă, o prezenţă stabilă, este Duh şi doreşte să locuiască în duhul nostru. Este răbdător şi stă cu noi şi atunci când cădem. Rămâne pentru că ne iubeşte cu adevărat: nu se preface că ne iubeşte pentru a ne lăsa după aceea singuri în dificultăţi. Nu, este leal, este transparent, este autentic.
Mai mult, dacă ne aflăm în încercare, Duhul Sfânt ne mângâie, aducându-ne iertarea şi forţa lui Dumnezeu. Şi atunci când ne pune în faţa greşelilor noastre şi ne corectează, face asta cu gentileţe: în glasul său care vorbeşte inimii există mereu timbrul duioşiei şi căldura iubirii. Desigur, Duhul Paraclet este exigent, pentru că este un prieten adevărat, fidel, care nu ascunde nimic, care ne sugerează ce să schimbăm şi cum să creştem. Dar atunci când ne corectează nu ne umileşte niciodată şi nu inspiră niciodată neîncredere; dimpotrivă, ne transmite certitudinea că putem reuşi cu Dumnezeu, mereu. Aceasta este apropierea sa. Este o certitudine frumoasă!
Al doilea aspect, Duhul Paraclet este avocatul nostru şi ne apără. Ne apără în faţa celui care ne acuză: în faţa noastră, atunci când nu ne iubim şi nu ne iertăm, eventual ajungând să ne spunem că suntem nişte faliţi şi nu suntem buni la nimic; în faţa lumii, care rebutează pe cel care nu corespunde schemelor sale şi a modelelor sale; în faţa diavolului, care este prin excelenţă "acuzatorul" şi dezbinătorul (cf. Ap 12,10) şi face totul pentru a ne face să ne simţim incapabili şi nefericiţi.
În faţa tuturor acestor gânduri acuzatoare, Duhul Sfânt ne sugerează cum să răspundem. În ce mod? Paracletul, spune Isus, este Cel care "ne aminteşte tot ceea ce ne-a spus Isus" (cf. In 14,26). Aşadar, el ne aminteşte cuvintele Evangheliei şi astfel ne permite să răspundem diavolului acuzator nu cu cuvintele noastre, ci cu înseşi cuvintele Domnului. Mai ales ne aminteşte că Isus vorbea mereu despre Tatăl care este în ceruri, ni l-a făcut cunoscut şi ne-a revelat iubirea sa faţă de noi, care suntem fiii săi. Dacă îl invocăm pe Duhul, învăţăm să primim şi să amintim realitatea cea mai importantă a vieţii, care ne protejează de acuzele răului. Şi care este această realitate mai importantă a vieţii? Că suntem fii iubiţi ai lui Dumnezeu. Suntem fii iubiţi ai lui Dumnezeu: aceasta este realitatea cea mai importantă, şi Duhul ne aminteşte asta.
Fraţilor şi surorilor, să ne întrebăm astăzi: îl invocăm pe Duhul Sfânt, îl rugăm adesea? Să nu uităm de el care este aproape de noi, ba chiar înăuntrul nostru! Şi după aceea, dăm ascultare glasului său, fie atunci când ne încurajează fie atunci când ne corectează? Răspundem cu cuvintele lui Isus la acuzele răului, la "tribunalele" vieţii? Ne amintim că suntem fii iubiţi ai lui Dumnezeu? Maria să ne facă docili la glasul Duhului Sfânt şi sensibili faţă de prezenţa sa.
_______________
După Regina Caeli
Iubiţi fraţi şi surori!
În aceste zile am asistat din nou la ciocniri armate între israelieni şi palestinieni, în care şi-au pierdut viaţa persoane nevinovate, chiar şi femei şi copii. Doresc ca încetarea focului abia dobândită să devină stabilă, ca armele să tacă, deoarece cu armele nu se va obţine niciodată siguranţa şi stabilitatea, ci dimpotrivă se va continua să se distrugă şi orice speranţă de pace.
Vă salut din inimă pe voi toţi, romani şi pelerini din Italia şi din atâtea ţări, îndeosebi credincioşii care provin din Canada, din Singapore, din Malaiezia şi din Spania.
Salut responsabilii Comunităţii "Sfântul Egidiu" din 25 de ţări africane; precum şi autorităţile şi profesorii de la Universitatea din Radom, din Polonia. Salut Caritas Internationalis, care s-a reunit şi a ales noul preşedinte. Înainte, cu curaj, pe calea reformei!
Salut credincioşii din Scandicci şi pe cei din Torrita di Siena; pe tinerii din decanatul de Appiano Gentile, pe scoutiştii Agesci din Alghero şi pe tinerii din Senigallia; Institutul şcolar "Ioan al XXIII-lea" din Cammarata; şi participanţii la ştafeta de alergare solidară în sprijinul Fundaţiei pentru Cercetarea despre Cancer.
Astăzi în multe ţări se celebrează Sărbătoarea Mamei; amintim cu recunoştinţă şi afect toate mamele, cele care încă sunt între noi şi cele care au mers în cer. Să le încredinţăm Mariei, mama lui Isus. Şi aplauze puternice!
Ei ne adresăm cerând să aline suferinţele martirizatei Ucraina şi ale tuturor naţiunilor rănite de războaie şi violenţe.
Urez tuturor o duminică frumoasă. Şi salut tinerii Neprihănitei, care sunt buni. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
