Aceasta este a doua vestă de salvare pe care o primesc în dar. Prima mi-a fost dăruită în urmă cu câţiva ani de un grup de salvatori. Aparţinea unei fetiţe care s-a înecat în Mediterana. După aceea am dăruit-o celor doi subsecretari ai Secţiunii Migranţi şi Refugiaţi din Dicasterul pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale. Le-am spus: "Iată misiunea voastră!". Cu asta am voit să semnific angajarea Bisericii de care nu poate face abstracţie de a salva vieţile migranţilor, pentru a-i putea după aceea primi, proteja, promova şi integra.
Această a doua vestă, înmânată de un alt grup de salvatori în urmă cu numai câteva zile, a aparţinut unui migrant dispărut în mare în iulie. Nimeni nu ştie cine era sau de unde venea. Se ştie numai că vesta sa a fost recuperată în derivă în Mediterana Centrală, la 3 iulie 2019, la coordonate geografice determinate. Suntem în faţa unei alte morţi provocate de nedreptate. Da, pentru că nedreptatea îi constrânge pe mulţi migranţi să părăsească ţinuturile lor. Nedreptatea îi obligă să străbată deşerturi şi să îndure abuzuri şi torturi în lagărele de detenţie. Nedreptatea îi respinge şi îi face să moară în mare.
Vesta "îmbracă" o cruce din răşină colorată, care vrea să exprime experienţa spirituală pe care am putut s-o percep din cuvintele salvatorilor. În Isus Cristos crucea este izvor de mântuire, "nebunie pentru cei care se pierd - spune sfântul Paul -, dar pentru noi, cei care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu" (1Cor 1,18). În tradiţia creştină crucea este simbol de suferinţă şi jertfă şi, în acelaşi timp, de răscumpărare şi de mântuire.
Această cruce este transparentă: ea este ca o provocare de a privi cu atenţie mai mare şi de a căuta mereu adevărul. Crucea este luminiscentă: vrea să încurajeze credinţa noastră în Înviere, triumful lui Cristos asupra morţii. Şi migrantul necunoscut, mort cu speranţa într-o viaţă nouă, este părtaş de această victorie. Salvatorii mi-au relatat cum învaţă umanitatea de la persoanele pe care reuşesc să le salveze. Mi-au revelat că în fiecare misiune redescoperă frumuseţea de a fi o unică mare familie umană, unită în fraternitatea universală.
Am hotărât să expun aici această vestă de salvare, "răstignită" pe această cruce, pentru a ne aminti că trebuie să ţinem ochii deschişi, să ţinem inima deschisă, pentru a aminti tuturor angajarea inderogabilă de a salva fiecare viaţă umană, o obligaţie morală care-i uneşte pe cei care cred şi pe cei care nu cred.
Cum putem să nu ascultăm strigătul disperat al atâtor fraţi şi surori care preferă mai degrabă să înfrunte o mare aflată în furtună decât să moară lent în lagărele de detenţie libiene, locuri de tortură şi sclavie mârşavă? Cum putem să rămânem indiferenţi în faţa abuzurilor şi violenţelor ale căror victime sunt ei, lăsându-i la mâna traficanţilor fără scrupule? Cum putem "trece mai departe", ca preotul şi levitul din parabola bunului samaritean (cf. Lc 10,31-32), făcându-ne astfel responsabili de moartea lor? Indolenţa noastră este păcat!
Îi mulţumesc Domnului pentru toţi cei care au hotărât să nu rămână indiferenţi şi se străduiesc să-l ajute pe cel nenorocit, fără a-şi pune prea multe întrebări despre modul în care sau despre motivul pentru care săracul pe jumătate mort a ajuns pe drumul lor. Nu se rezolvă problema blocând ambarcaţiunile lor. Trebuie să ne angajăm serios să golim lagărele de detenţie din Libia, evaluând şi punând în practică toate soluţiile posibile. Trebuie denunţaţi şi urmăriţi traficanţii care exploatează şi maltratează migranţii, fără teama de a revela conivenţe şi complicităţi cu instituţiile. Trebuie puse deoparte interesele economice pentru ca în centru să fie persoana, fiecare persoană, a cărei viaţă şi demnitate sunt preţioase în ochii lui Dumnezeu. Trebuie ajutat şi salvat, pentru că toţi suntem responsabili de viaţa aproapelui nostru, şi Domnul ne va cere cont de asta în momentul judecăţii. Mulţumesc.
Acum, privind această vestă şi privind crucea, fiecare în tăcere să se roage.
Domnul să vă binecuvântez pe voi toţi.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
