CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC
ÎN SRI LANKA ŞI FILIPINE
(12-19 ianuarie 2015)
ÎNTÂLNIREA CU TINERII
Terenul sportiv al Universităţii Santo Tomas din Manila
Duminică, 18 ianuarie 2015
Dragi prieteni tineri,
Este o bucurie pentru mine să fiu astăzi cu voi. Salut cordial pe fiecare dintre voi şi mulţumesc tuturor celor care au făcut posibilă această întâlnire. În cursul vizitei mele în Filipine am voit în mod deosebit să mă întâlnesc cu voi tinerii, pentru a vă asculta şi a vorbi cu voi. Doresc să exprim iubirea şi speranţa pe care Biserica o are faţă de voi. Şi vreau să vă încurajez, drept cetăţeni creştini din această ţară, să vă dedicaţi cu pasiune şi cu onestitate la marea angajare de a reînnoi societatea voastră şi de a contribui la construirea unei lumi mai bune.
În mod special le mulţumesc tinerilor care mi-au adresat cuvinte de bun venit. Ei au exprimat în manieră elocventă, în numele vostru, preocupările şi neliniştile voastre, credinţa voastră şi speranţele voastre. Au vorbit despre dificultăţile şi aşteptările tinerilor. Chiar dacă nu pot să răspund la fiecare dintre aceste problematici în mod exhaustiv, ştiu că, împreună cu păstorii voştri şi între voi, le veţi analiza cu atenţie cu ajutorul rugăciunii şi veţi face propuneri concrete de acţiune.
Astăzi aş vrea să sugerez trei domenii-cheie în care voi puteţi oferi o contribuţie semnificativă la viaţa ţării voastre. Primul este provocarea integrităţii morale. Termenul "provocare" poate fi înţeles în două moduri. Primul în sens negativ, ca o tentativă de a acţiona împotriva convingerilor voastre morale, împotriva a ceea ce voi mărturisiţi cu privire la adevărat, la bun şi la drept. Integritatea noastră morală poate să fie "provocată" de interese egoiste, de aviditate, de necinste sau de intenţia de a-i instrumentaliza pe alţii.
În expresia "provocare" poate să fie înţeleasă şi în sens pozitiv. Poate să fie văzută ca o invitaţie de a fi curajoşi, de a da o mărturie profetică despre propria credinţă şi despre ceea ce este considerat sacru. În acest sens, provocarea la integritatea morală este ceva cu care în aceste timpuri şi în viaţa voastră este necesar să vă confruntaţi. Nu este vorba despre ceva care este posibil de amânat pentru când veţi fi mai bătrâni sau veţi avea responsabilităţi mai mari. Şi acum sunteţi provocaţi să acţionaţi cu onestitate şi corectitudine în raporturile cu alţii, fie ei tineri sau bătrâni. Nu fugiţi de această provocare! Una dintre cele mai mari provocări pe care tinerii o au în faţa lor este aceea de a învăţa să iubească. A iubi înseamnă a asuma un risc: riscul refuzului, riscul de a fi folosiţi, sau mai rău de a-l folosi pe celălalt. Nu vă fie frică să iubiţi! Dar, iubind, păstraţi şi integritatea voastră morală! Şi în asta fiţi oneşti şi leali!
În lectura pe care am ascultat-o acum, Paul îi spune lui Timotei: "Nimeni să nu dispreţuiască tinereţea ta, ci să devii un model pentru toţi cei care cred: în cuvânt, în purtare, în iubire, în credinţă, în nevinovăţie" (1Tim 4,12).
Aşadar sunteţi chemaţi să daţi exemplu bun, exemplu de integritate morală. Desigur, făcând asta, va trebui să înfruntaţi opoziţii şi critici, descurajarea şi chiar batjocorirea. Dar voi aţi primit un dar care vă permite să depăşiţi acele dificultăţi. Este darul Duhului Sfânt. Dacă voi veţi alimenta acest dar cu rugăciunea zilnică şi veţi scoate forţă din participarea la Euharistie, veţi fi în măsură să ajungeţi la acea măreţie morală la care vă cheamă Isus. Veţi deveni şi o busolă pentru prietenii voştri care sunt în căutare. Mă gândesc în special la acei tineri care sunt tentaţi să piardă speranţa, să abandoneze idealurilor lor înalte, să lase şcoala sau să trăiască toată ziua pe stradă.
De aceea, este esenţial să nu pierdeţi integritatea voastră morală! Să nu compromiteţi idealurile voastre! Să nu cedaţi în faţa ispitelor împotriva bunătăţii, sfinţeniei, curajului şi curăţiei! Primiţi provocarea! Cu Cristos, voi veţi fi - în într-adevăr sunteţi deja - artizanii unei culturi filipineze reînnoite şi mai drepte.
Un al doilea domeniu în care sunteţi chemaţi să daţi o contribuţie este în a avea grijă de ambient. Nu numai din cauza faptului că ţara voastră, mai mult decât altele, riscă să fie serios lovită de schimbarea climatică. Sunteţi chemaţi să vă îngrijiţi de creaţie nu numai ca nişte cetăţeni responsabili, ci şi ca ucenici ai lui Cristos! Respectarea ambientului cere mai mult decât a folosi pur şi simplu produse curate sau a le recicla. Aceste sunt aspecte importante, dar nu suficiente. Avem nevoie să vedem, cu ochii credinţei, frumuseţea planului de mântuire al lui Dumnezeu, legătura dintre ambientul natural şi demnitatea persoanei umane. Bărbatul şi femeia sunt creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi lor le-a fost dată stăpânirea asupra creaţiei (cf. Gen 1,26-28). Ca administratori ai creaţiei, suntem chemaţi să facem din Pământ o grădină foarte frumoasă pentru familia umană. Când distrugem pădurile noastre, devastăm solul şi poluăm mările, noi trădăm acea chemare nobilă.
În urmă cu trei luni, episcopii voştri au tratat aceste teme într-o profetică scrisoare pastorală. Au cerut fiecăruia să reflecteze asupra dimensiunii morale a activităţilor noastre şi a stilurilor noastre de viaţă, asupra consumurilor noastre şi asupra modului în care folosim resursele naturale. Astăzi vă cer să faceţi asta în contextul vieţii voastre şi al angajării voastre pentru construirea Împărăţiei lui Cristos. Dragi tineri, folosirea corectă şi gestionarea corectă a resurselor naturale este o misiune urgentă şi voi aveţi o contribuţie importantă de oferit. Voi sunteţi viitorul Filipinelor. Fiţi interesaţi în mod activ de ceea ce are loc în ţara voastră foarte frumoasă!
Un alt domeniu în care voi puteţi oferi o contribuţie este deosebit de îndrăgită de noi toţi. Este grija faţă de săraci. Suntem creştini, membri ai familiei lui Dumnezeu. Fiecare dintre noi, nu contează multul sau puţinul pe care-l avem, este chemat să întindă mâna personal şi să-i slujească pe fraţii şi pe surorile care au nevoie. Există mereu cineva aproape de noi care se află în necesitate, materială, psihologică, spirituală. Cel mai mare dar pe care-l putem oferi lor este prietenia noastră, atenţia noastră, duioşia noastră, iubirea noastră faţă de Isus. A-l primi pe El înseamnă a primi orice lucru împreună cu El; a-l dărui pe El înseamnă a oferi darul cel mai mare dintre toate.
Mulţi dintre voi ştiu ce înseamnă a fi săraci. Dar mulţi dintre voi au avut şi experienţa a ceva din fericirea pe care Isus a promis-o celor "săraci în duh" (cf. Mt 5,3). Şi aici aş vrea să spun un cuvânt de încurajare şi de recunoştinţă celor dintre voi care au ales să-l urmeze pe Domnul nostru în sărăcia sa, prin vocaţia la preoţie şi la viaţa călugărească; luând din acea sărăcie veţi îmbogăţi pe mulţi. Dar vouă tuturor, în special celor care pot să facă şi să dea mai mult, eu cer: vă rog, faceţi mai mult! Vă rog, daţi mai mult! Când oferiţi ceva din timpul vostru, din talentele voastre şi din resursele voastre atâtor persoane nevoiaşe care trăiesc la margine, voi faceţi diferenţa. Este o diferenţă de care este o nevoie disperată şi pentru care veţi fi răsplătiţi din belşug de către Domnul. Pentru că, aşa cum a spus El, veţi avea "o comoară în cer" (Mc 10,21).
În urmă cu douăzeci de ani, tot în acest loc, sfântul Ioan Paul al II-lea a afirmat că lumea are nevoie de "un nou tip de tânăr" - unul care să fie angajat cu cele mai înalte idealuri şi doritor să construiască civilizaţia iubirii. Fiţi acei tineri despre care vorbea sfântul Ioan Paul al II-lea! Nu pierdeţi idealurile voastre! Fiţi martori bucuroşi ai iubirii lui Dumnezeu şi ai planului splendid pe care El îl are pentru noi, pentru această ţară şi pentru lumea în care trăim. Vă rog, rugaţi-vă pentru mine. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
