Călătoria apostolică a papei Francisc la Tirana (Albania)
Omilia la sfânta Liturghie
Duminică, 21 septembrie 2014, Piaţa "Maica Tereza"
Evanghelia pe care am ascultat-o ne spune că, în afară de cei doisprezece apostoli, Isus cheamă alţi 72 de discipoli şi îi trimite în sate şi în oraşe pentru a vesti Împărăţia lui Dumnezeu (cf. Lc 10,1-9.17-20). El a venit să aducă în lume iubirea lui Dumnezeu şi vrea s-o răspândească prin comuniune şi fraternitate. Pentru aceasta formează imediat o comunitate de discipoli, o comunitate misionară, şi îi antrenează la misiune, să "meargă". Metoda misionară este clară şi simplă: discipolii merg în case şi vestea lor începe cu un salut plin de semnificaţie: "Pace acestei case!" (v. 5). Nu este numai un salut, este şi un dar: pacea. Venind astăzi în mijlocul vostru, iubiţi fraţi şi surori din Albania, în această piaţă dedicată unei umile şi mari fiice a acestei ţări, fericita Maica Tereza de Calcutta, vreau să vă repet acest salut: pace în casele voastre, pace în inimile voastre, pace în naţiunea voastră! Pace!
În misiunea celor şaptezeci şi doi de discipoli este oglindită experienţa misionară a comunităţii creştine din orice timp: Domnul înviat şi viu îi trimite nu numai pe cei doisprezece, ci întreaga Biserică, trimite pe fiecare botezat să vestească Evanghelia la toate neamurile. În decursul secolelor, nu a fost primită mereu vestea de pace dusă de mesagerii lui Isus; uneori porţile s-au închis. Într-un trecut recent, şi poarta ţarii voastre a fost închisă, încuiată cu lanţul interdicţiilor şi dispoziţiilor unui sistem care-l nega pe Dumnezeu şi împiedica libertatea religioasă. Cei cărora le era frică de adevăr şi de libertate făceau orice pentru a-l scoate pe Dumnezeu din inima omului şi a-l exclude pe Cristos şi Biserica din istoria ţării voastre, chiar dacă ea a fost printre primele care a primit lumina Evangheliei. De fapt, în lectura a doua am auzit referinţa la Iliria, care în timpurile apostolului Paul includea şi teritoriul actualei Albanii.
Gândindu-ne din nou la acele decenii de suferinţe atroce şi de persecuţii foarte dure împotriva catolicilor, ortodocşilor şi musulmanilor, putem spune că Albania a fost o ţară de martiri: mulţi episcopi, preoţi, călugări, credincioşi laici, slujitori de cult din alte religii, au plătit cu viaţa fidelitatea lor. N-au lipsit dovezi de mare curaj şi coerenţă în mărturisirea credinţei. Câţi creştini nu s-au plecat în faţa ameninţărilor, ci au continuat fără şovăieli pe drumul întreprins! Merg în mod spiritual la acel zid al cimitirului din Scutari, loc-simbol al martiriului catolicilor unde se făceau execuţiile, şi cu emoţie depun floarea rugăciunii şi a amintirii recunoscătoare şi nepieritoare. Domnul a fost alături de voi, preaiubiţi fraţi şi surori, pentru a vă susţine; El v-a condus şi v-a mângâiat şi în sfârşit va ridicat pe aripi de vultur aşa cum a făcut într-o zi cu vechiul popor al lui Israel, aşa cum am auzit în prima lectură. Vulturul, reprezentat în drapelul ţării voastre, să vă amintească simţul speranţei, ca să vă puneţi mereu încrederea voastră în Dumnezeu, care nu dezamăgeşte ci este mereu alături de noi, în special în momentele dificile.
Astăzi porţile Albaniei s-au redeschis şi se formează o perioadă de nou protagonism misionar pentru toţi membrii poporului lui Dumnezeu: fiecare botezat are un loc şi o misiune de desfăşurat în Biserică şi în societate. Fiecare să se simtă chemat să se angajeze cu generozitate în vestirea Evangheliei şi în mărturia carităţii; să întărească legăturile de solidaritate pentru a promova condiţii de viaţă mai drepte şi fraterne pentru toţi. Astăzi am venit pentru a vă mulţumi pentru mărturia voastră şi pentru a vă încuraja să faceţi să crească speranţa înlăuntrul vostru şi în jurul vostru. Nu uitaţi de vultur. Vulturul nu uită cuibul, ci zboară la înălţime. Zburaţi la înălţime! Mergeţi sus! Am venit pentru a vă încuraja să implicaţi noile generaţii; să vă hrăniţi asiduu din Cuvântul lui Dumnezeu deschizând inimile voastre lui Cristos, Evangheliei, întâlnirii cu Dumnezeu, întâlnirii dintre voi aşa cum faceţi deja: prin această întâlnire a voastră voi daţi mărturie întregii Europe.
În spirit de comuniune între episcopi, preoţi, persoane consacrate şi credincioşi laici, vă încurajez să daţi elan acţiunii pastorale, care este o acţiune de slujire, şi să continuaţi căutarea de noi forme de prezenţă a Bisericii în cadrul societăţii. Îndeosebi, această invitaţie o adresez tinerilor. Erau mulţi pe drumul de la aeroport până aici! Acesta este un popor tânăr! Foarte tânăr. Şi unde există tinereţe există speranţă. Ascultaţi-l pe Dumnezeu, adoraţi-l pe Dumnezeu şi iubiţi-vă între voi ca popor, ca fraţi.
Biserică ce trăieşti în această ţară Albania, mulţumesc pentru exemplul tău de fidelitate. Nu uitaţi de cuib, de istoria voastră îndepărtată, şi chiar de încercări; nu uitaţi rănile, dar nu vă răzbunaţi. Mergeţi înainte ca să lucraţi cu speranţă pentru un viitor mare. Mulţi fii şi fiice din Albania au suferit, chiar până la jertfa vieţii. Mărturia lor să susţină paşii voştri de astăzi şi de mâine pe calea iubirii, pe calea libertăţii, pe calea dreptăţii şi mai ales pe calea păcii. Aşa să fie.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
