Martori: cardinalul Simoni, "fiecare martir găseşte în iubirea lui Cristos forţa de a înfrunta persecuţiile
De Gigliola Alfaro
Există vieţi care se caracterizează prin faptul de a fi un dar pentru ceilalţi. Vieţi trăite în iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Vieţi care nu s-au dat înapoi un centimetru nici măcar în faţa torturilor şi a persecuţiilor. În Albania, în timpul dictaturii comuniste a lui Enver Hoxha, preoţi, călugări şi credincioşi laici au fost un punct de referinţă pentru alţii. Pentru regim prezenţa lor era un pericol, pentru că dădeau speranţă celor suferinzi şi oferirea vieţii lor a fost ca exemplu pentru popor. Persecutaţi pentru iubirea faţă de Cristos, preoţi, călugări şi laici nu au ezitat să moară numai să nu-şi renege credinţa. La Scutari, în catedrala "Sfântul Ştefan", la 5 noiembrie 2016 au fost beatificaţi 38 de martiri, ucişi în timpul dictaturii. Astăzi în Ţara Vulturilor este garantată libertatea religioasă şi sunt foarte mulţi misionari care merg şi în sate şi în munţi unde este foarte multă sărăcie, gata să înfrunte orice suferinţă, pentru a-l face cunoscut pe Isus. Misiune desfăşurată până la vârstă târzie şi de cardinalul Ernest Simoni, îndeosebi în parohiile din Barbullush şi din Trush, la Fushë Arrëz. Ca atâţia prieteni ai săi, şi cardinalul ar fi fost gata să-şi dea viaţa, însă proiectele lui Dumnezeu cu privire la el au fost diferite. În pragul celor 89 de ani (s-a născut la Scutari la 18 octombrie 1928) şi după suferinţe atroce îndurate din cauza persecuţiei, cardinalul albanez astăzi este un martor al modului în care credinţa şi iubirea faţă de Cristos nu pot să fie învinse de puterile din această lume. Uimeşte credinţa lui de granit şi mulţumirea continuă adusă Domnului pentru că i-a dat forţa de a depăşi orice dificultate şi o inimă generoasă care n-a cultivat niciodată ura.
Eminenţă, Biserica albaneză a fost foarte persecutată din pricina lui Cristos, însă credinţa a rezistat. A fost posibil prin lucrarea şi mărturia preoţilor şi călugărilor ca dvs?
Eu am avut prieteni preoţi ucişi pentru credinţă. Isus ne-a spus: "Veţi avea persecuţii, adversităţi, dar aveţi încredere. Eu am învins lumea". Isus este cu toţi cei care îl roagă, care fac voinţa sa şi îl iubesc cu faptele, mortificaţia, rugăciunea zilnică şi tot ceea ce fac coboară de la harul divin, care luminează mintea şi spiritul tuturor celor care îl iubesc pe Isus pe cruce, deoarece calea paradisului nu este trecătoare ca promisiunea acestei lumi, ci este calea preadulce şi foarte strălucitoare prin cruce. Aceasta a fost ţinta noastră zilnică: să-l apropiem pe Isus de inimile persoanelor. În fiecare zi eram angajaţi să facem cunoscută faţa lui Isus în inimile lor şi în sufletul lor. Acest lucru a fost posibil prin harul şi puterea Duhului Sfânt.
Papa Francisc, după ce v-a cunoscut, în zborul de întoarcere din Albania, în 2014, a spus: "A auzi vorbind un martir despre propriul martiriu, este puternic". Vorbiţi-ne despre experienţa dvs...
Regimul comunist încerca să mă îndepărteze de Isus. Eram considerat un "duşman al poporului". Nevoind să reneg credinţa, am fost arestat în ajunul Crăciunului din anul 1963 în timp ce celebram sfânta Liturghie. La sfârşitul celebrării mi-au pus lanţurile şi mi-au citit decretul de spânzurare cu acuza că am spus poporului: "Trebuie să muriţi pentru fidelitatea faţă de Isus".
V-a fost frică?
Isus mi-a dat harul divin de a înfrunta orice încercare. Au făcut tot posibilul pentru a mă îndepărta de Isus cu forţa. Îmi cereau să-l înjur pe Isus, Biserica şi pe papa. Eu n-am acceptat nimic şi atunci mi-au pus lanţurile. S-a oprit inima, credeam că mor. Fiecare martir găseşte forţa de a înfrunta propriul martiriu în iubirea faţă de Isus.
Însă până la urmă n-au executat condamnarea la moarte...
Puseseră în celula mea un spion. Era un prieten al meu, care de atâtea ori venise să mănânce cu mine în casa parohială. El era schimbat şi încerca să mă pună în dificultate. Mă provoca spunându-mi: "Aceşti comunişti sunt delincvenţi, vor să distrugă credinţa". Eu am răspuns: "Pentru Isus eu sunt gata să-mi dau viaţa. Isus ne-a învăţat şi să iertăm şi să-i iubim pe duşmani. Cu iubirea sa faţă de toţi Isus a mântuit lumea". Spionul a prezentat dictatorului ceea ce am spus. După zece zile mi-a fost comutată condamnarea în 18 ani de închisoare la mina din Spaç. După ce am ieşit din închisoare, am fost condamnat din nou la muncă silnică: timp de zece ani am lucrat în canalele de deversare din Scutari.
Ce v-a sprijinit în aceşti ani lungi şi dureroşi?
Lumina, iubirea, harul divin m-au însoţit în fiecare zi. Nu mi-am pierdut niciodată credinţa. Am continuat să celebrez sfânta Liturghie, cu o ostie făcută în ascuns în mici cuptoare, în timp ce pentru vin foloseam suc de ciorchini de struguri. Recitam sfântul Rozariu şi îi spovedeam pe colegii mei de închisoare şi în mine. Dumnezeu e cel care ne-a păzit şi ne-a salvat pe toţi.
Care este situaţia astăzi în Albania pentru creştini?
Astăzi totul este frumos, totul este clar. Nu mai sunt piedici pentru cel care vrea să-l urmeze pe Isus, şi totuşi rămâne mare angajarea pentru a mântui sufletele pentru că atâţia sunt departe de Isus. Astăzi catolicii din Albania sunt circa 600 de mii, dar numărul concret de catolici, ortodocşi şi musulmani albanezi nu se ştie pentru că sunt răspândiţi în lumea întreagă. Oricum, în ţară catolicii sunt o minoritate.
Cum este convieţuirea?
Astăzi în Albania totul este iubire, fraternitate, consens, acord. Toţi se roagă. A fost un har special al Domnului.
Când s-a sfârşit regimul ateu, a fost greu să vă întoarceţi să manifestaţi credinţa?
Nu, a fost contrariul. Când s-a sfârşit regimul, tot poporul catolic l-a căutat pe Isus, s-a rugat lui Dumnezeu, s-au redeschis biserici şi moschei. Cu venirea libertăţii religioase, Domnul m-a ajutat să slujesc în atâtea sate şi să reconciliez multe persoane doritoare de răzbunare, îndepărtând ura din inimile lor.
(După agenţia SIR, 4 august 2017)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
