|
| Foto: Wikipedia |
Iubiţi fraţi şi surori salezieni, bună ziua şi bine aţi venit!
Mulţumesc rectorului major pentru prezentarea sa; salut membrii consiliului general, cardinalii şi episcopii salezieni - sunt mulţi! -; sunt bucuros să primesc pelerinii veniţi de la Boretto, localitatea natală a lui Artemide Zatti, şi pe cei care provin din Argentina şi din Filipine; salut membrii familiei saleziene care provin din numeroase ţări ale lumii, în mod special salezienii coadiutori. Şi un salut special persoanei care a primit harul vindecării prin mijlocirea fericitului, pe care mâine voi avea bucuria de a-l canoniza. Aş vrea să amintesc figura sa din patru puncte de vedere.
Înainte de toate, ca migrant. Salezienii au ajuns în Argentina în 1875 şi într-un prim moment au desfăşurat apostolatul lor la Buenos Aires. La Buenos Aires au mers în cartierul cel mai important, au mers la Boca, unde erau comuniştii, socialiştii, mâncătorii de preoţi! Acolo au mers salezienii, şi în alte locuri, mai ales în favoarea emigraţilor italieni. Artemide i-a cunoscut pe salezieni la Bahía Blanca, unde în 1897 cu familia sa a venit din Italia. Din păcate, mulţi migranţi pierdeau valorile credinţei, cuprinşi toţi de muncă şi de problemele pe care le întâlneau. Dar familia Zatti, mulţumire fie lui Dumnezeu, au fost excepţie. Participarea la viaţa comunităţii creştine, raporturile cordiale cu preoţii, rugăciunea comună în casă, frecventarea sacramentelor n-au dispărut. Artemide a crescut într-un ambient creştin optim şi, graţie călăuzirii părintelui Carlo Cavalli, a maturizat alegerea pentru viaţa saleziană.
Un al doilea aspect, "rudenia": el a fost "ruda tuturor săracilor"; aceasta este rudenia lui Zatti. Tuberculoza care l-a lovit la vârsta de douăzeci de ani părea că trebuie să frângă orice vis, dar, graţie vindecării obţinute prin mijlocirea Mariei Ajutătoare, Artemide şi-a dedicat întreaga viaţă bolnavilor, mai ales săracilor din Viedma şi din regiunea Rio Negro: eroismul lui Zatti a făcut din ele locuri de iradiere a iubirii lui Dumnezeu, unde îngrijirea sănătăţii devine experienţă de mântuire. În acea fâşie de pământ patagonic, unde se scurge viaţa fericitului nostru, a fost rescrisă o pagină din Evanghelie: bunul samaritean a găsit în el inimă, mâini şi pasiune, înainte de toate pentru cei mici, cei săraci, cei păcătoşi, cei din urmă. Astfel un spital a devenit "Hanul Tatălui", semn al unei Biserici care vrea să fie bogată în daruri de umanitate şi de Har, locuinţă a poruncii iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de fratele, loc de sănătate ca garanţie de mântuire. Este adevărat şi că asta intră în vocaţia saleziană: salezienii sunt marii educatori ai inimii, ai iubirii, ai afectivităţii, ai vieţii sociale; mari educatori ai inimii.
Spitalul şi casele săracilor, vizitate noapte şi zi mergând cu bicicleta, erau frontiera misiunii sale. Trăia dăruirea totală de sine lui Dumnezeu şi consacrarea tuturor forţelor sale pentru binele aproapelui. Munca intensă şi disponibilitatea neobosită pentru nevoile săracilor erau animate de o profundă unire cu Domnul: rugăciunea constantă, adoraţia euharistică prelungită, rugăciunea rozariului. Artemide este un om de comuniune, care ştie să lucreze cu celelalte: surori, medici, asistente medicale; şi cu exemplul său şi sfatul său formează persoanele, plăsmuieşte conştiinţele, converteşte inimile.
În al treilea rând îl vedem ca salezian coadiutor. Amintim mărturia frumoasă dată de el în 1915 la Viedma, cu ocazia inaugurării unui monument în amintirea părintelui Evasio Garrone, salezian misionar şi considerat de Artemide binefăcător distins. În acea circumstanţă a făcut această declaraţie: "Dacă eu mă simt bine, sunt sănătos şi în măsură să fac un pic de bine aproapelui meu bolnav, o datorez părintelui Garrone, doctor, care văzând înrăutăţindu-se din zi în zi sănătatea mea, eu fiind afectat de tuberculoză cu frecvente tuse cu sânge, mi-a spus cu hotărâre că, dacă nu voiam să ajung ca mulţi alţii, să fac o promisiune Mariei Ajutătoare că rămân mereu alături de el, ajutându-l în îngrijirea bolnavilor, că el, încrezându-se în Maria, mă va vindeca. AM CREZUT, pentru că ştiam prin faimă că Maria Ajutătoare îl ajuta în mod vizibil. AM PROMIS, pentru că a fost mereu dorinţa mea să fiu de ajutor în ceva aproapelui meu. Şi, Dumnezeu ascultându-l pe slujitorul său, M-AM VINDECAT". Am crezut, am promis, m-am vindecat. Trei cuvinte scrise aici.
Această viaţă redobândită nu mai este proprietate a sa: simte că este în întregime pentru săraci. Cele trei verbe "am crezut, am promis, m-am vindecat" exprimă binecuvântarea şi mângâierea care ating viaţa lui Artemide. Trăieşte această misiune în comuniune cu confraţii salezieni: este primul care este prezent la momentele comunitare şi cu bucuria şi simpatia sa animă fraternitatea.
A patra şi ultima trăsătură pe care aş vrea s-o evidenţiez: este mijlocitor pentru vocaţii. Şi eu am experimentat asta. Vă spun o experienţă personală. Când eram provincial al iezuiţilor din Argentina, am cunoscut experienţa lui Artemide Zatti, i-am citit biografia şi am încredinţat lui cererea adresată Domnului de vocaţii sfinte la viaţa consacrată laicală pentru Societatea lui Isus. De când am început să ne rugăm prin mijlocirea sa, a crescut în mod sensibil numărul coadiutorilor tineri; şi erau perseverenţi şi foarte angajaţi. Şi astfel am dat mărturie despre acest har pe care l-am primit.
Şi în această privinţă, doresc să subliniez importanţa vocaţiei fraţilor. Am văzut asta în Societatea lui Isus şi ştiu că la fel se poate spune despre salezieni. Fraţii au o carismă specială care se alimentează în rugăciune şi în muncă. Şi fac bine întregului trup al Congregaţiei. Sunt persoane cu evlavie, sunt veseli, muncitori. În ei nu se văd "complexe de inferioritate", nu, sunt maturi, nu se simt complexaţi pentru faptul că nu sunt preoţi, şi nu aspiră să devină diaconi, nu, fraţi; nu vor promovări: fraţi, pentru că toată bogăţia este acolo. Sunt conştienţi de vocaţia lor şi o vor aşa (cf. Scrisoare către don Cayetano Bruno, 1986).
Vouă, iubiţi fraţi coadiutori, mulţumiri, mulţumiri! Să puteţi fi şi voi mereu recunoscători pentru darul acestei chemări, care aduce o mărturie specială de viaţă consacrată, şi astfel s-o propuneţi tinerilor ca formă de viaţă evanghelică în slujba celor mici şi a celor săraci.
Mulţumesc vouă tuturor, fraţilor şi surorilor, că aţi venit pentru a sărbători canonizarea lui Artemide Zatti. Vă binecuvântez din inimă, şi pe cei care n-au putut veni datorită vârstei sau a condiţiilor de sănătate, sau a condiţiilor buzunarelor! Îi binecuvântez pe toţi. Şi vă cer cu rugăminte să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
