|
| © Vatican Media |
(16 septembrie 2023)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Vă spun bun-venit, bucuros să vă întâlnesc în ziua martiriului Sfântului Andrei Kim Taegon, petrecut în urmă cu 177 de ani, şi cu ocazia binecuvântării statuii sale, instalată în una din nişele externe ale Bazilicii "Sfântul Petru". Îi mulţumesc Domnului pentru mărturia de viaţă şi de credinţă a marelui vostru sfânt, precum şi pentru a voastră, deoarece poporul coreean, atunci când îl urmează pe Isus Cristos, dă o mărturie frumoasă. Şi o mulţumire specială se îndreaptă spre toţi cei care s-au dedicat pentru realizarea acestui proiect, îndeosebi cardinalului Lazăr - este bun! -, Monseniorului Mathias Ri Iong-hoon, preşedinte al Conferinţei Episcopale, şi fraţilor episcopi din Coreea. Salut cordial şi autorităţile civile prezente, preoţii, consacratele şi consacraţii, precum şi credincioşii laici: aţi venit mulţi ca pelerini din Coreea şi din alte părţi ale lumii! Exprim recunoştinţă vie domnului Joseph Han Jin-seop, soţiei sale şi profesoarei Maria Ko Jong-hee, care au sculptat statuia.
În august 2014 am avut bucuria de a vizita ţara voastră pentru a-i întâlni pe tinerii participanţi la a VI-a Zi a Tineretului Asiatic. Cu acea ocazie am mers la Sanctuarul de la Solmoe, la casa unde Sfântul Andrei Kim s-a născut şi şi-a petrecut copilăria. Acolo m-am rugat în tăcere, în mod special pentru Coreea şi pentru tineri. Când mă gândesc la viaţa intensă a acestui mare sfânt, îmi revine în inimă fraza lui Isus: "Dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur; însă dacă moare, aduce rod mult" (In 12,24). Sunt cuvinte care ne ajută să citim cu inteligenţă spirituală istoria frumoasă a credinţei voastre, a cărei sămânţă preţioasă este Sfântul Andrei Kim: el, primul preot martir coreean, ucis la vârstă tânără la puţin timp după ce a primit hirotonirea.
Figura sa ne invită să descoperim vocaţia încredinţată Bisericii coreene, vouă tuturor: sunteţi chemaţi la o credinţă tânără, la o credinţă arzătoare care, animată de iubirea lui Dumnezeu şi a aproapelui, devine dar. În acest sens, cu profeţia martiriului, Biserica coreeană aminteşte că Isus nu poate fi urmat fără a îmbrăţişa crucea sa şi că nu ne putem proclama creştini fără a fi dispuşi să urmăm până la capăt calea iubirii.
Despre Sfântul Andrei Kim aş vrea să mai spun un alt lucru: avea o mare ardoare pentru răspândirea evangheliei. S-a dedicat vestirii lui Isus cu nobleţea sufletului, fără a se da înapoi în faţa pericolelor şi în pofida multelor suferinţe: este suficient să ne gândim că şi bunicul său şi tatăl său au fost martirizaţi şi că mama sa a fost constrânsă să trăiască asemenea unei cerşetoare. Privind la el, cum să nu ne simţim îndemnaţi să cultivăm în inimă zelul apostolic, să fim semn al unei Biserici care iese din ea însăşi pentru a arunca sămânţa evangheliei cu bucurie, chiar şi printr-o viaţă dedicată pentru ceilalţi, în pace şi cu iubire? Şi cu privire la asta eu aş vrea să subliniez un lucru: voi aveţi harul atâtor vocaţii sacerdotale; vă rog, "alungaţi-le", trimiteţi-le la misiuni, pentru că dacă nu vor mai fi preoţii decât oamenii, şi nu merge: să fie misionari în afară. Eu am experienţa de a-i fi văzut în Argentina şi fac mult bine misionarii voştri: trimiteţi-i, ca preoţii să fie cei necesari, ceilalţi să meargă misionari.
Biserica voastră, care provine din laicat şi este fecundată de sângele martirilor, se regenerează luând din rădăcinile sale elanul evanghelic generos al martorilor şi valorizarea rolului şi a carismelor laicilor. Din acest punct de vedere, este important de a lărgi spaţiul colaborării pastorale, pentru a duce înainte împreună vestirea evangheliei; preoţi, călugăriţe şi călugări, şi toţi laicii: împreună, fără închideri. Dorinţa de a dărui lumii speranţa evangheliei deschide inima la entuziasm, ajută la depăşirea atâtor bariere. Evanghelia nu dezbină, ci uneşte; determină să ne întrupăm şi să devenim aproapele în propria cultură, în propria istorie, cu blândeţe şi în spirit de slujire, fără a crea vreodată contraste, ci edificând mereu comuniunea. Edificând comuniunea. Reflectaţi bine asupra acestui lucru.
Aşadar, doresc să vă invit să redescoperiţi vocaţia voastră de "apostoli de pace" în fiecare domeniu al vieţii. În timp ce Andrei Kim studia teologia la Macao, a trebuit să asiste la ororile războaielor opiului; şi totuşi, în acel context conflictual, a reuşit să fie sămânţă de pace pentru mulţi, dând dovadă de aspiraţia sa de a întâlni pe toţi şi de a dialoga cu toţi. Este o profeţie pentru peninsula coreeană şi pentru întreaga lume: este stimulentul de a deveni însoţitori de drum şi martori de reconciliere; este mărturia credibilă că viitorul nu se construieşte cu forţa violentă a armelor, ci cu forţa blândă a proximităţii. Să încredinţăm Sfântului Andrei Kim visul de pace al peninsulei coreene, care este mereu în gândurile mele şi în rugăciunea mea.
Aşa cum ştiţi, am anunţat că Seul va fi sediul următoarei Zile Mondiale a Tineretului în 2027, pentru pregătirea căreia vă urez să vă dedicaţi cu zel răspândirii cuvântului lui Dumnezeu. Îndeosebi, aş vrea să-i încredinţez Bisericii coreene tocmai tinerii. În pofida minunatei voastre istorii de credinţă şi marii lucrări pastorale pe care o duceţi înainte cu entuziasm, atâţia tineri, şi la voi, se lasă seduşi de miturile false ale eficienţei şi consumismului şi fascinaţi de iluzia hedonismului. Însă inima tinerilor caută altceva, este făcută pentru orizonturi mult mai ample: aveţi grijă de ei, căutaţi-i, apropiaţi-vă de ei, ascultaţi-i, vestiţi-le frumuseţea evangheliei pentru ca, liberi în interior, să devină martori bucuroşi de adevăr şi de fraternitate.
Iubiţi fraţi şi surori, cu adevărat mulţumesc pentru această întâlnire. Mă rog pentru voi şi invoc mijlocirea Sfântului Andrei Kim şi a sfinţilor martiri coreeni, pentru ca să vă ocrotească şi să vă arate calea. Vă binecuvântez din inimă şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
