CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SANCTITĂŢII SALE FRANCISC
ÎN REPUBLICA COREEA
CU OCAZIA CELEI DE-A VI-A ZILE A TINERETULUI ASIATIC
(13-18 august 2014)
Întâlnirea cu liderii Apostolatului laic
Centrul de Spiritualitate (Kkottongnae)
Sâmbătă, 16 august 2014
Iubiţi fraţi şi surori,
Sunt recunoscător că am această oportunitate de a vă întâlni pe voi, care reprezentaţi multele exprimări ale înfloritorului apostolat al laicilor din Coreea: mereu a fost înfloritor! Este o floare care rămâne! Îi mulţumesc preşedintelui Consiliului Apostolatului Laic Catolic, domnul Paul Kwon Kil-joog, pentru expresiile gentile de bun-venit din partea voastră.
Aşa cum ştim, Biserica din Coreea este moştenitoare a credinţei generaţiilor de laici care au perseverat în iubirea lui Isus Cristos şi în comuniunea cu Biserica, în pofida numărului mic de preoţi şi a ameninţării de persecuţii grave. Fericitul Paul Yun Ji-chung şi martirii beatificaţi astăzi reprezintă un capitol extraordinar al acestei istorii. Ei au dat mărturie credinţei nu numai prin suferinţele şi moartea lor, ci şi cu viaţa lor de solidaritate iubitoare unul faţă de altul în comunităţile creştine, caracterizate de caritate exemplară.
Această preţioasă moştenire se prelungeşte în operele voastre de credinţă, de caritate şi de slujire. Astăzi, ca întotdeauna, Biserica are nevoie de o mărturie credibilă a laicilor faţă de adevărul mântuitor al Evangheliei, faţă de puterea sa de a purifica şi a transforma inima umană şi faţă de rodnicia sa în edificarea familiei umane în unitate, dreptate şi pace. Ştim că există o unică misiune a Bisericii lui Dumnezeu şi că fiecare creştin botezat are un rol vital în această misiune. Darurile voastre de laici, bărbaţi şi femei, sunt multiple şi este variat apostolatul vostru şi tot ceea ce faceţi este destinat promovării misiunii Bisericii, asigurând ca ordinea temporală să fie impregnată şi perfecţionată de Duhul lui Cristos şi orânduită spre venirea Împărăţiei sale. În mod deosebit, doresc să recunosc opera multelor asociaţii implicate direct în a merge în întâmpinarea săracilor şi nevoiaşilor. Aşa cum demonstrează exemplul primilor creştini coreeni, rodnicia credinţei se exprimă în solidaritate concretă faţă de fraţii şi surorile noastre, fără a ţine cont de cultura lor şi de starea lor socială, pentru că în Cristos "nu este grec sau iudeu" (Gal 3,28). Sunt profund recunoscător celor dintre voi care cu munca şi cu mărturia duc prezenţa mângâietoare a Domnului oamenilor care trăiesc în periferiile societăţii noastre. Această activitate nu se epuizează cu asistenţa caritativă, ci trebuie să se extindă şi la o angajare pentru creşterea umană. Nu numai asistenţa, ci şi dezvoltarea persoanei. A-i asista pe cei săraci este lucru bun şi necesar, dar nu este suficient. Vă încurajez să înmulţiţi eforturile voastre în domeniul promovării umane, aşa încât fiecare bărbat şi fiecare femeie să poată cunoaşte bucuria care derivă din demnitatea de a câştiga pâinea de toate zilele, susţinând astfel propriile familii. Iată, această demnitate, în acest moment, este ameninţată de această cultură a banului, care lasă fără muncă atâtea persoane... Nu putem spune: "Părinte, noi le dăm de mâncare". Dar nu este suficient! Cel sau cea care sunt fără muncă trebuie să simtă în inima lor demnitatea de a duce pâinea acasă, de a-şi câştiga pâinea! Încredinţez această angajare vouă.
În afară de asta doresc să recunosc contribuţia preţioasă oferită de femeile catolice coreene vieţii şi misiunii Bisericii în această ţară, ca mame de familie, catehete şi profesoare şi în alte nenumărate moduri. În acelaşi fel, nu pot să nu subliniez importanţa mărturiei date de familiile creştine. Într-o epocă de criză a vieţii familiale - ştim cu toţii asta - comunităţile noastre creştine sunt chemate să susţină perechile căsătorite şi familiile în îndeplinirea misiunii lor în viaţa Bisericii şi a societăţii. Familia rămâne unitatea fundamentală a societăţii şi prima şcoală în care copiii învaţă valorile umane, spirituale şi morale care îi fac capabili de a fi faruri de bunătate, de integritate şi de dreptate în comunităţile noastre.
Dragi prieteni, oricare ar fi contribuţia specială pe care o daţi misiunii Bisericii, vă cer să continuaţi să promovaţi în comunităţile voastre o formare mai completă a credincioşilor laici, printr-o cateheză permanentă şi direcţiune spirituală. În tot ceea ce faceţi, vă cer să acţionaţi în completă armonie a minţii şi a inimii cu păstorii voştri, căutând să puneţi intuiţiile, talentele şi carismele voastre în slujba creşterii Bisericii în unitate şi în spiritul misionar. Contribuţia voastră este esenţială, pentru că viitorul Bisericii din Coreea, ca în toată Asia, va depinde în largă parte de dezvoltarea unei viziuni ecleziologice întemeiate pe o spiritualitate de comuniune, de participare şi de împărtăşire a darurilor (cf. Ecclesia in Asia, 45).
Încă o dată exprim recunoştinţa mea pentru ceea ce faceţi pentru edificarea Bisericii din Coreea în sfinţenie şi în zel. Fie ca să puteţi lua inspiraţie constantă şi forţă în apostolatul vostru din Jertfa euharistică, unde iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de omenire, care este sufletul apostolatului, este comunicată şi hrănită (cf. Lumen gentium, 33). Asupra voastră, asupra familiilor voastre şi asupra celor care participă la operele trupeşti şi spirituale din parohiile voastre, din asociaţii şi din mişcări, invoc bucurie şi pace în Domnul Isus Cristos şi în ocrotirea iubitoare a Mariei, Mama noastră.
Vă cer, vă rog, să vă rugaţi pentru mine. Şi acum toţi împreună s-o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria şi apoi vă voi da binecuvântarea.
Recitarea Bucură-te, Marie.
Binecuvântarea
Multe mulţumiri şi rugaţi-vă pentru mine. Nu uitaţi asta!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
