Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 21 mai 2014

Darurile Duhului Sfânt: 5. Ştiinţa

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi aş vrea să scot în evidenţă un alt dar al Duhului Sfânt, darul ştiinţei. Când se vorbeşte despre ştiinţă, gândul merge imediat la capacitatea omului de a cunoaşte tot mai bine realitatea care-l înconjoară şi de a descoperi legile care reglementează natura şi universul. Însă ştiinţa care vine de la Duhul Sfânt nu se limitează la cunoaşterea umană: este un dar special, care ne face să percepem, prin creaţie, măreţia şi iubirea lui Dumnezeu şi relaţia sa profundă cu orice creatură.

1. Când ochii noştri sunt luminaţi de Duh, se deschid la contemplarea lui Dumnezeu, în frumuseţea naturii şi în grandiozitatea cosmosului, şi ne fac să descoperim cum fiecare lucru ne vorbeşte despre El şi despre iubirea sa. Toate acestea trezesc în noi mare uimire şi un profund sentiment de recunoştinţă! Este senzaţia pe care o avem şi atunci când admirăm o operă de artă sau orice minunăţie care este rod al talentului şi al creativităţii omului: în faţa la toate acestea, Duhul ne face să-l lăudăm pe Domnul din adâncul inimii noastre şi să recunoaştem, în tot ceea ce avem şi suntem, un dar inestimabil al lui Dumnezeu şi un semn al iubirii sale infinite faţă de noi.

2. În primul capitol din Geneză, chiar la începutul întregii Biblii, se scoate în evidenţă că Dumnezeu se complace de creaţia sa, subliniind în mod repetat frumuseţea şi bunătatea fiecărui lucru. La sfârşitul fiecărei zile este scris: "Dumnezeu a văzut că era lucru bun" (1,12.18.21.25): dacă Dumnezeu vede că creaţia este un lucru bun, un lucru frumos, şi noi trebuie să asumăm această atitudine şi să vedem că creaţia este lucru bun şi frumos. Iată darul ştiinţei care ne face să vedem această frumuseţe, de aceea să-l lăudăm pe Dumnezeu, să-i mulţumim pentru că ne-a dat atâta frumuseţe. Şi când Dumnezeu a terminat să-l creeze pe om n-a spus "a văzut că era lucru bun", ci a spus că era "foarte bun" (v. 31). În ochii lui Dumnezeu noi suntem lucrul cel mai frumos, cel mai mare, cel mai bun din creaţie: şi îngerii sunt sub noi, noi suntem mai mult decât îngerii, aşa cum am auzit în cartea Psalmilor. Domnul ne iubeşte! Trebuie să-i mulţumim pentru asta. Darul ştiinţei ne pune în profundă sintonie cu Creatorul şi ne face să participăm la limpezimea privirii sale şi a judecăţii sale. Şi în această perspectivă noi reuşim să percepem în bărbat şi în femeie apogeul creaţiei, ca împlinire a unui plan de iubire care este imprimat în fiecare dintre noi şi care ne face să ne recunoaştem ca fraţi şi surori.

3. Toate acestea sunt motive de seninătate şi de pace şi fac din creştin un martor bucuros al lui Dumnezeu, pe urma sfântului Francisc de Assisi şi a atâtor sfinţi care au ştiu să laude şi să cânte iubirea sa prin contemplarea creaţiei. Însă, în acelaşi timp, darul ştiinţei ne ajută să nu cădem în unele atitudini excesive sau greşite. Prima este constituită de riscul de a ne considera stăpâni ai creaţiei. Creaţia nu este o proprietate, asupra căreia putem să stăpânim după plăcerea noastră; cu atât mai puţin nu este o proprietate numai a unora, a câtorva puţini: creaţia este un dar, este un dar minunat pe care Dumnezeu ni l-a oferit, pentru ca să ne îngrijim de ea şi s-o folosim în folosul tuturor, mereu cu mare respect şi recunoştinţă. A doua atitudine greşită este reprezentată de tentaţia de a ne opri la creaturi, ca şi cum acestea ar putea să ofere răspunsul la toate aşteptările noastre. Cu darul ştiinţei, Duhul ne ajută să nu cădem în această greşeală.

Dar aş vrea să mă întorc asupra primei căi greşite: a stăpâni asupra creaţiei în loc de a o păstra. Trebuie să păstrăm creaţia pentru că este un dar pe care Domnul ni l-a oferit, este cadoul lui Dumnezeu oferit nouă; noi suntem păzitori ai creaţiei. Când noi exploatăm creaţia, distrugem semnul iubirii lui Dumnezeu. A distruge creaţia înseamnă a-i spune lui Dumnezeu: "nu-mi place". Şi acest lucru nu e bun: iată păcatul.

Păzirea creaţiei este tocmai păzirea darului lui Dumnezeu şi înseamnă a-i spune lui Dumnezeu: "mulţumesc, eu sunt păzitorul creaţiei dar pentru a o face să progreseze, niciodată pentru a distruge darul tău". Aceasta trebuie să fie atitudinea noastră faţă de creaţie: s-o păzim pentru că dacă noi distrugem creaţia, creaţia ne va distruge! Nu uitaţi asta. Odată eram la ţară şi am auzit o vorbă de la o persoană simplă, căreia îi plăceau mult florile şi le păzea. Mi-a spus: "Trebuie să păzim aceste lucruri frumoase pe care Dumnezeu ni le-a dat; creaţia este pentru noi aşa încât să profităm bine de ea; nu s-o exploatăm, ci s-o păzim, pentru că Dumnezeu iartă mereu, noi oamenii iertăm uneori, dar creaţia nu iartă niciodată şi dacă tu n-o păzeşti ea te va distruge".

Asta trebuie să ne facă să ne gândim şi trebuie să ne facă să-i cerem Duhului Sfânt darul ştiinţei pentru a înţelege bine că creaţia este cel mai frumos cadou al lui Dumnezeu. El a făcut atâtea lucruri frumoase pentru cel mai frumos lucru care este persoana umană.

* * *

APELURI

Gândul meu se îndreaptă iar spre populaţiile din Bosnia Herţegovina şi Serbia, dur lovite de inundaţii, cu pierderi de vieţi umane, numeroşi sinistraţi şi daune uriaşe. Din păcate situaţia s-a agravat, de aceea vă invit să vă uniţi cu rugăciunea mea pentru victime şi pentru toate persoanele încercate de această calamitate. Să nu le lipsească acestor fraţi ai noştri solidaritatea noastră şi sprijinul concret al comunităţii internaţionale. Cu toţii împreună să ne rugăm pentru aceste populaţii: Bucură-te, Marie...

* * *

La 24 mai este comemorarea liturgică a Sfintei Fecioare Maria Ajutorul Creştinilor, venerată cu multă devoţiune în sanctuarul din Sheshan la Shanghai. Cer tuturor credincioşilor să se roage pentru ca, sub ocrotirea Mamei Ajutătoare, catolicii din China să continue să creadă, să spere şi să iubească şi să fie, în orice împrejurare, ferment de convieţuire armonioasă între concetăţenii lor.

* * *

Tot sâmbăta viitoare, la Aversa, vor fi proclamaţi fericiţi Mario Vergara, preot din PIME, şi Isidor Ngei Ko Lat, credincios laic şi catehet, ucişi în 1950 în Birmania, din ură faţă de credinţa creştină. Fidelitatea lor eroică faţă de Cristos să poată fi de încurajare şi de exemplu pentru misionari şi în special pentru cateheţii care în ţările de misiune desfăşoară o operă apostolică preţioasă şi de neînlocuit, pentru care toată Biserica le este recunoscătoare.

* * *

Tot sâmbăta viitoare voi începe călătoria în Ţara Sfântă, ţara lui Isus. Va fi o călătorie strict religioasă. Primul motiv pentru a-l întâlni pe fratele meu Bartolomeu I, la a cincizecea aniversare a întâlnirii lui Paul al VI-lea cu Atenagora I. Petru şi Andrei s-au întâlnit altă dată şi acest lucru este foarte frumos. Al doilea motiv este să mă rog pentru pacea în acea ţară care suferă aşa de mult. Vă cer să vă rugaţi pentru această călătorie.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu