|
| © Vatican Media |
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Astăzi, evanghelia ne vorbeşte despre iertare (cf. Mt 18,21-35). Petru îl întreabă pe Isus: "Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu care greşeşte împotriva mea? De şapte ori?" (v. 21).
Şapte, în Biblie, este un număr care indică totalitate, aşadar, Petru este foarte generos în fundamentele întrebării sale. Dar Isus merge mai departe şi îi răspunde: "Nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori şapte" (v. 22). Adică, îi spune că, atunci când se iartă, nu se calculează, că este bine de iertat tot şi întotdeauna! Exact cum face Dumnezeu cu noi şi cum este chemat să facă acela care administrează iertarea lui Dumnezeu: a ierta mereu. Eu asta o spun mult preoţilor, duhovnicilor: iertaţi mereu aşa cum iartă Dumnezeu.
Isus ilustrează după aceea această realitate printr-o parabolă, care are mereu de-a face cu numerele. Un rege, după ce a fost rugat, îi iartă unui servitor datoria de 10.000 de talanţi: este o valoare exagerată, imensă, care oscilează între 200 şi 500 de tone de argint: exagerată. Era o datorie imposibil de plătit, chiar şi muncind o viaţă întreagă: şi totuşi, acel stăpân, care îl aminteşte pe Tatăl nostru, îl iartă din pură "milă" (v. 27). Aceasta este inima lui Dumnezeu: iartă mereu, pentru că Dumnezeu este milostiv. Să nu uităm cum este Dumnezeu: este aproape, milostiv şi îndurător; aşa este modul de a fi al lui Dumnezeu. Însă, după aceea, acest servitor, căruia i-a fost iertată datoria, nu foloseşte nicio milostivire faţă de un coleg care-i datorează 100 de dinari. Şi aceasta este o cifră consistentă, echivalentul a circa trei luni de salariu - ca şi cum ar spune că iertarea între noi costă! -, dar deloc comparabilă cu cifra precedentă, pe care stăpânul o iertase.
Mesajul lui Isus este clar: Dumnezeu iartă în mod incalculabil, excedând orice măsură. El este aşa, acţionează din iubire şi din gratuitate. Dumnezeu nu se cumpără, Dumnezeu este gratuit, este în întregime gratuitate. Noi nu putem să-i plătim, dar, atunci când îl iertăm pe fratele sau pe sora, îl imităm. Aşadar, a ierta nu este o acţiune bună care se poate sau nu se poate face: a ierta este o condiţie fundamentală pentru cel care este creştin. De fapt, fiecare dintre noi este un "iertat" sau o "iertată": să nu uităm asta, noi suntem iertaţi, Dumnezeu şi-a dat viaţa pentru noi şi în niciun mod nu vom putea compensa milostivirea sa, pe care el nu o retrage niciodată din inimă. Însă, corespunzând gratuităţii sale, adică iertându-ne reciproc, putem să-i dăm mărturie, semănând viaţă nouă în jurul nostru. De fapt, în afara iertării nu există speranţă; în afara iertării nu există pace. Iertarea este oxigenul care purifică aerul poluat de ură, iertarea este antidotul care vindecă otrăvurile supărării, este calea pentru a dezamorsa furia şi a vindeca atâtea boli ale inimii care contaminează societatea.
Aşadar, să ne întrebăm: eu cred că am primit de Dumnezeu darul unei iertări imense? Simt bucuria de a şti că el este gata mereu să mă ierte atunci când cad, chiar şi atunci când ceilalţi nu fac asta, chiar şi atunci când nici măcar eu nu reuşesc să mă iert pe mine însumi? El iartă: cred că el iartă? Şi după aceea: ştiu să iert la rândul meu pe cel care mi-a făcut răul? În această privinţă, aş vrea să vă propun un mic exerciţiu: să încercăm, acum, fiecare dintre noi, să ne gândim la o persoană care ne-a rănit şi să-i cerem Domnului forţa de a o ierta. Şi s-o iertăm din iubire faţă de Domnul: fraţilor şi surorilor, acest lucru ne va face bine, ne va restitui pacea în inimă.
Maria, Maica Milostivirii, să ne ajute să primim harul lui Dumnezeu şi să ne iertăm unii pe alţii.
________________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori!
Vineri, voi merge la Marsilia pentru a participa la încheierea lui Rencontres Méditerranéennes, o iniţiativă frumoasă care se desfăşoară în oraşe importante din zona Mediteranei, reunind responsabili ecleziali şi civili pentru a promova parcursuri de pace, de colaborare şi de integrare în jurul lui mare nostrum, cu o atenţie specială faţă de fenomenul migrator. El reprezintă o provocare care nu este uşoară, aşa cum vedem şi din ştirile din aceste zile, dar care trebuie înfruntată împreună, deoarece este esenţial pentru viitorul tuturor, care va fi prosper numai dacă este construit pe fraternitate, punând pe primul loc demnitatea umană, persoanele concrete, mai ales pe cele mai nevoiaşe. În timp ce vă cer să însoţiţi această călătorie cu rugăciunea, aş vrea să mulţumesc autorităţilor civile şi religioase şi celor care lucrează pentru a pregăti întâlnirea de la Marsilia, oraş bogat în popoare, chemat să fie port de speranţă. Deja de acum îi salut pe toţi locuitorii, aşteptând să întâlnesc atâţia iubiţi fraţi şi surori.
Şi vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini din Italia şi din diferite ţări, îndeosebi reprezentanţii din câteva parohii din Miami, Fanfara Gaitas del Batallón de San Patricio, credincioşii din Pieve del Cairo şi din Castelnuovo Scrivia, Surorile Misionare ale Preasfântului Răscumpărător din Biserica greco-catolică ucraineană. Şi să continuăm să ne rugăm pentru martirizatul popor ucrainean şi pentru pace în fiecare ţară însângerată de război.
Şi salut tinerii Neprihănitei!
Urez tuturor o duminică frumoasă şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
